Și eu, ca voi toți, am tot felul de prejudecăți, gândesc în tot felul de clișee, căci, nu-i așa, lumea e mai ușor de înțeles așa. De cele mai multe ori ne construim astfel de prejudecăți din nimic, doar pentru că l-am băgat la înaintare pe sfântul ”așa vreau io”, fără să fi avut vreo interacțiune cu subiectul/obiectul în legătură cu care ne construim prejudecata.
Cum ajungem noi să punem niște etichete atât de simplu? Cum putem fi atât de superficiali, de comozi? Și, mai ales, de ce ne încăpățânăm de cele mai multe ori să persistăm în greșeală, nu pentru că am avea argumente, ci din mândrie, pentru că ne e foarte greu să recunoaștem că nu am avut dreptate?
M-am gândit la asemenea ”grele” chestiuni pornind de la o întâmplare oarecum banală, care, teoretic, nu ar trebui să dea startul unor asemenea întrebări dă esență. Numai că exact despre o prejudecată personală cretină, dacă îmi permiteți, este vorba. Pe care mi-o asum și care m-a cam pus, după cum vedeți, pe gânduri.
Pe scurt (căci pe lung o să scriu zilele următoare), despre Chevrolet nu aveam o părere foarte bună. De fapt, ca să o spun pe aia dreaptă, nici măcar nu aveam o părere, nu consideram că mașinile astea americane ar merita să am o părere despre ele. Ceea ce e și mai grav… Asta până ce am pățit pe twitter ce vă spuneam și până am condus un Chevy Cruze vreo 800 de km, mulțumită lui Mircea de la automarket.ro. Când mi-am dat seama că rău am greșit când am pus o ștampilă fără măcar să mă fi pus vreodată la volanul unei astfel de mașini…
O să vă povestesc despre drive-testul ăsta mai prelungit zilele următoare. Până atunci vă provoc să vă uitați în oglinda aia a voastră, personală și să încercați să vă prindeți care este prejudecata voastră pe care o bănuiți că e cam falsă. Că de avut, sigur aveți :)
14 thoughts on “Vă ține mușchiul să vorbim un pic despre prejudecăți?”
Lasă prejudecăţile, bagă mai repede articolul despre Cruze! :))))))))
Ideea este că atunci când punem ștampile am închis tot spațiul de cunoaștere, am ucis orice șansă de relație, de oportunitate. E doar o chestiune de alegere.
În plus apropos de prejudecăți. În prezența prejudecăților dispare libertatea celui care le are, pentru că trăiește în limitele determinate de prejudecățile sale.
Aleg să fiu curios, să văd care este oportunitatea în întâmplarea respectivă.
mulțumesc pentru prilejul de reflexie… :)
Bun subiect, din pacate nu imi amintesc acum care sunt acelea care inca imi dau batai de cap, dar stiu ca lista de fapt este lunga:-). Insa mi-am furat-o de atat de multe ori si am ratat atat de multe sanse de a intelege mai bine, incat chiar ma straduiesc sa nu presupun mai nimic inainte de a-mi verifica perceptia.
Never assume & never say never – amandoua sunt asa de adevarate!
Om asa de deschis catre noutati mai rar asa incat eu mai putin cu prejudecatile. Stii cum e, try & buy! (cata modestie..)
cea mai grava (care imi vine in acest moment in cap) e in legatura cu turismu’ romanesc … nu am mai fost pe litoralu’ de la noi de zeci de ani, si cu toate aste sunt convins ca e de cacao … ar trebuii sa il incerc inainte de a tot baga strambe, da sincer sa fiu imi e frica :D
:) ce spun prejudecatile despre cei cu limbaj ” colorat ” ?
Hehe, de-ar fi prejudecăţile faţă de obiecte cele mai nocive şabloane care ne mărginesc orizontul :)
stai, bre, ca trebe sa il documentez, nu pot scrie asa hop, tzop, boc :))
oricum, pe scurt, o mare surpriza masina :)
merci ca mi-ai bagat-o pe gat :))
cred ca despre curiozitate e vorba, ai dreptate…
cand renuntam la curiozitate, inchidem teribil niste ferestre catre lume…
sefa, hai, fa un pic de efort si recunoaste ca ai prejudecati legate de fumat :))))))))))))))))
gluma apropo de ce am discutat la open coffe
pupa-te singur :D
asta cu litoralul romanesc nu e prejudecata, e preventie :))))))))
nu inteleg, ce limbaj colorat?
Bre, mie mi-a plăcut Chevrolet dintotdeauna. Adică na, mi-a plăcut Kalos că e așa mic și cu un aspect de bolid. :D