Grătarul. Am impresia ca deja e o mică genă din ADNul poporului nostru. Și nu o spun cu răutate. Maxim cu o fină (auto)ironie, căci și eu sunt mare fan de făcut gratare. Sa faci tu focul…, să pregătești tu carnea sau/și legumele… să ai sticla ”pompier” lângă tine în caz că se face vâlvătaie… să ventilezi (de obicei) cu poliesterul care rămâne de la pachetul de mici cumpărat… eh, frumos, ce să mai… :D
Mișto este că, părerea mea, toată activitatea asta grătărăgească nu ne place neapărat pentru mâncarea pe care o produce. Care mâncare, între noi fie vorba, nu e de restaurant de 5 stele :D Dar ce ne mai place să stăm la iarbă, să ieșim cu prietenii, să găsim un motiv de a fi împreună, să (și aici devin aproape mistic :D) aducem jertfe zeilor prin arderea cărnii în foc :D
Iar ”sculele” pe care le folosim pentru grătărăgeala noastră ce de toate zilele sunt pe cât de rudimentare, pe atât de folosite. Pentru că aia e ideea cu grătarul, să fim doar noi cu focul și mâncarea, fără nu știu ce tehnologie intermediară. Adică, mă scuzați, făcutul de grătar e printre puținele momente din viața noastră de civilizați când mai putem măcar mima încercarea de a încerca să redevenim cât de cât animale primare :D
La prostii de astea stăteam io și mă gândeam zilele trecute la Kopel’s unde musiu Copolovici ne făcea o demonstrație bucătăricească pe niște scule moderne de grătărăgeală. Inițial mi-am zis că, fiind vorba de grătar activity, ca să zic așa, nu cred că îți trebe nu știu ce modernisme (pe ideile prezentate mai sus). Asta până am gustat felurile pe care Copolovici le scoatea de pe grillul cu pricina. Moment în care mi-am dat seama că și în domeniu grătărăgelii, acum avem produse premium.
Nici nu știam că există grătare și grilluri de astea Big Green Egg. Pentru că nu aveam nevoie să știu. Mie îmi ajungea grătarul ăla clasic românesc, care din când în când se mai rupe de ruginit ce e :D (exagerez puțin, da’ înțelegeți ideea), pentru că, așa cum ziceam, nu mâncarea e principalul fel, ca să zic așa, când facem grătare.
Aici vine ideea de premium: dacă vrei ca și mâncarea să îți iasă extraordinar, cumpără-ți ceva de genul Big Green Egg. Pentru că și păstrăvii, și puiul întreg făcut pe el, și legumele, și cârnații, și carnea de vită și și desertul, toate făcute în același utilaj, au ieșit absolut extraordinar. Desigur, față de grătarul nostru sudat în spatele blocului, prețurile nu suportă comparație. Dar nici nu are rost să le comparăm. Căci dacă am face-o, toată chestiunea și-ar pierde întreaga savoare :)
3 thoughts on “Hai că începem să avem și ”grătărăgeală” premium”
Asta ma dat pe spate: „Gratar din otel portelanat; „. Cum o iesi nene shnitzelul cu piure si muraturi?!?!
Jupane Chinez, chiar 50 de milioane de lei vechi sa dau pe un gratar?! De banii aia imi cumpar un junghi de Dacie 1300, ii montez gratar in portbagaj si imi mai raman si bani de mici. Basca faptul ca nu oricine in Bucurestiu asta se da jos la semafor sa intoarca micii :))
asta ne mai lipsea, ca masini scumpe si lanturi masvide de aur deja aveau gratargii nostri.