Preambul: Grandi.ro are pagină de FaceBook. O zic aici pentru că unii dintre voi nu o să citească această postare până la capăt şi e păcat să nu aflaţi asta din prima :D

Păi ce să vă mai spun dacă totul funcţionează la Grandi.ro excelent? :)) M-au mai întrebat nişte tovarăşi dacă mai colaborez cu băieţii sau care e faza de nu mai zic nimic. Şi cum, mai nou, m-au întrebat din ce în ce mai mulţi asta, hai să răspund public, încercând să vă dau un pic din „casă” despre cum gândesc eu în anumite circumstanţe.

Campania de promovare a Grandi.ro (un fel de IPO de imagine, cum ar veni :D)  a fost un succes. O zic eu, o zic cei de la Grandi.ro, o mai zic şi alţii, iar alţii doar o gândesc fără să o spună. Şi lucrurile au intrat pe făgaşul normal (ehe, de când îmi doream să folosesc expresia asta :D), obiectivele au fost atinse, de fapt chiar depăşite, totul e în super grafic.

Moment al oricărei campanii în care am văzut că multă lume abordează o strategie diferită faţă de cea abordată de mine, adică unii plusează, forţează lucrurile, deşi, repet, totul merge mai mult decât ok. Ceea ce mie mi se pare o greşeală. Mai ales dacă, aşa cum e şi în cazul Grandi.ro, campania se desfăşoară în mare parte în new media, zonă extrem de sensibilă la „şforţări” de astea şi care poate arunca proiectul/brandul într-o nemiloasă şi nedorită gaură neagră de over exposure, pe care e foarte greu după aia să o mai întorci din condei.

Hai să o luăm mai pe româneşte. Să ridice mâna sus câţi dintre voi aţi fi spus la un moment dat, public sau doar în sinea voastră, „haide, băi chinezu, las-o-n nemurire cu Grandi.ro ăsta al tău că ne-ai terminat psihic deja” dacă eu aş fi zis câte ceva tot la două zile despre acest proiect? Exact, cam toţi :) Inclusiv eu :))