Astăzi vă povestesc despre Allianz Arena. Pardon, despre fenomenalul stadion de secol XXI numit Allianz Arena. Unde am avut norocul să ajung aseară și să văd Bayern Munchen 2-0 AS Roma. Mulțumesc Unicredit-Țiriac pentru onoarea pe care mi-ați făcut-o invitându-mă să fiu unul din cei 66.000 de oameni care au gustat o fărâmă din magia fotbalului cu adevărat fotbal.
Povestea începe încă de la locul în care parchezi mașina. Poți să alegi între hectare de locuri de parcare de astea obișnuite, cum ar veni, sau să mergi la o parchare supraetajată. Ideea este că ai unde parca fără nici o problemă. Sau, firește, poți să vii cu metroul, linie construită special pentru stadion, care se află la ceva kilometri în afara orașului.
Când te dai jos din mașină vezi splendoarea exterioară a Allianz Arena, cu forma sa inconfundabilă, așezată pe o câmpie. Când am ajuns noi începea să se însereze, așa că deja vedeam litere albastre strălucind pe fondul acela rozaliu. Pornești către Arena și ți se pare, pentru că o vezi tot timpul în fața ta, că nu este foarte departe. Dar, și aici e un joc psihologic foarte deștept creat de constructori, ai de mers pe jos (numai pe jos) minute bune până acolo. Și tot timpul ai în față imperiala construcție și tot timpul simți întruna furnicăturile alea că vrei să ajungi mai repede și mai repede…
Filtrul de securitate este o formalitate. Nu din punct de vedere al controlului, care se face riguros, dar rapid, ci pentru că sunt foarte multe filtre, așa că treaba merge repede. M-a surprins faptul că buhaiul ăla de la paza care m-a verificat, cu o față de aia de oberstumfuhrer degradat, mi-a mulțumit și m-a invitat cu un gest scurt să mă întrept înspre Arena. Ceea ce, pentru un suporter român, obișnuit să fie considerat apriori infractor, e mare lucru, zău…
Biletele, care au un cod de bare, se valideaza rapid la jdemiile de countere, care reprezinta ultima ”baricadă” înainte de a intra pe stadion. După care îți cauți zona unde ai bilet și ai atâtea indicații cam pe unde ar trebui să fie aia, încât trebuie să fii un moron impecabil ca să nu te descurci fără să întrebi pe nimeni.
În zonele de sub tribune e plin de magazine. Și când zic plin, apoi așa să înțelegeți că e plin. De la care poți să cumperi obiectele clasice de suporter (fular, tricou, short, șapcă etc.), sau băutură și mâncare la niște prețuri ok, având în vedere contextul și locația. Adică 3,8 euro pentru orice fel de băutură (inclusiv bere, firește, nu ca la noi, vai de simandicoșenia noastră…), si tot felul de wursti de ăștia de-ai lor (un fel de hot-dog) la 3,5 euro. Totul se plătește cu un card special Allianz Arena, pe care îl cumperi de la câteva zeci de tonete amplasate în tot stadionul. Suma minimă cu care încarci cardul este de 5 euro, iar apoi încarci tot cu multipli de 5. Sistem nemțesc, ce să mai… :)
Aaaaaaa, WCurile… Știți că la noi mai bine te piși pe tine decât să mergi să stai la coada aia sau să îți cadă nasul în putorile alea ale noastre. Pe Allianz Arena am avut impresia că dacă 66.000 de oameni vor să meargă în același timp la budă, nu ar avea nici o problemă să o facă. Ceea ce este absolut impresionant… Pe lângă alte alea în stadionul ăsta…
Și apoi am intrat în Arena… Aiaiaiaiaiaiaiaiai, ce minunăție… E superbă, măi oameni buni, absolut supebă… E greu să vă povestesc cum arată acest stadion fenomenal plin, cu 66.000 de suporteri încurajându-și echipa într-o acustică formidabilă. Dar puteți să mă credeți că și acum când scriu lucrurile astea mi se face pielea de găină de emoție…
Mi-a plăcut foarte tare cum comunică peluzele. Simplu, dar eficient. Adică model nemțesc, ce să mai… Una din peluze strigă la unison un ”Bayeeeeern” prelung, iar cealăltă răspunde la fel, cu același ”Bayeeeeern” (un fel de ”CFR” cu ”Victorie” de pe Gruia). Iar noi, care am stat la tribuna 2, între cele două galerii, auzeam un stereo formidabil. Acest dialog se termină cu aplauze furtunoase, la care participă tot stadionul.
Excelent și dialogul dintre crainic și public. Când marchează Bayern (și a făcut-o de 2 ori în meciul cu AS Roma de aseară), se pune la boxe o melodie de aia tipic bavareză, după care crainicul zice de trei ori prenumele marcatorului, de exemplu la primul gol, ”Thomas…”, iar tribunele vuiesc tot de trei ori ”Muuuuuler”. Iar apoi zice ”scorul este : Bayern…” la care întregul stadion se cutremură când 66.000 de oameni strigă ”eeeeein” ; crainicul continuă ”AS Roma…” și întreg stadionul erupe din nou ”nuuuuuul” ; crainicul zice ”Danke” și întreg stadionul bubuie din nou ”Biiiite”. La al doilea gol, învățând ce avem de făcut, evident că am urlat și noi cu zecile de mii de oameni de ne-au sărit plămânii din loc :D
Încă un lucru formidabil la Allianz Arena este cât de repede se golește. Adică în câteva minute, 66.000 de oameni au ieșit din stadion. Ceva la care un suporter român simte așa un gol în stomac, gândindu-se la umilința pe care o ai de îndurat pe stadioanele noastre…
Nu aș putea să vă spun ce înseamnă drumul de la stadion spre casă într-o zi normală, pentru că aseară nu a fost normal :D Căci, pe lângă cei 66.000 de oameni care au fost la meci, pe același traseu se îndreptau către oraș cam încă pe atâția, care au participat la concertul U2, undeva în apropiere de Allianz Arena. Așa că noua ne-a luat cam 1 oră și un pic să ajungem la hotel. Ceea ce, având în vedere circumstanțele, e chiar decent.
Despre meci ce să vă spun. Van Gaal a dovedit încă o dată că este antrenor adevărat. Pentru că după o primă repriză în care Bayern a ajuns să fie nițelul huiduit pentru sterilitatea jocului, cu un Muller de nerecunoscut pe partea dreaptă și cu un Lahm catastrofal, van Gaal a luat o decizie simplă, dar care a schimbat total jocul: a făcut rocada Muller-Altintop, l-a pus pe Contento să facă banda în sprijinul lui Muller și pe Kroos să îi asigure spatele, așa că Thomas s-a dezlănțuit, iar jocul bavarezilor a început să meargă. Rezultatul a fost un 2-0 care a fost pe bune rezultatul cu care merita să se termine meciul.
Cam asta a fost, dragilor. O experiență extraordinară. Pe care vă doresc din suflet să o pățiți și voi măcar o dată. Și să plecați de pe Allianz Arena, așa cum am făcut-o eu, cântând din toată inima refrenul imnului ”FC Bayern, Deutsche meister…”.
9 thoughts on “Allianz Arena sau ”FC Bayern, Deutsche meister””
Foarte frumoasa descrierea. Presupun ca e o senzatie superba sa intri pe un asemenea stadion, plin de suporteri. Sper sa ajung si eu odata pe stadionul Barcei!
P.S. M-am suparat putin ca ai ales drept exemplu galeria Clujului, dar hai, merge!:))
ai povestit precum Creanga! superb!!!
–pacat ca nu a invins Roma :)
norocosule! trebuie sa te fi simtit foarte fain alaturi de fanii bavarezi.
comparatia cu stadioanele noastre nu isi avea rostul. doar ai invartit cutitul in rana. intr-adevar, suntem in urma rau fata de Vestul Europei. nu avem conditii dar drept sa-ti spun… cand am calcat in peluza Giulestiului in urma cu cativa ani m-am simtit cel mai fericit om din lume. se intampla la Rapid – Feyenoord. intotdeauna reusesc sa vad partea buna a lucrurilor din rahatul de pe stadioanele noastre.
Pingback: Despre un blog “chinezesc” « Al mai shucar si mai minunat blog!
Frumos articolul marti in meciul cu CFR voi fi si eu acolo abia astept,sa vad cu ochii ce ai descris in cuvinte,sunt convins ca voi fi la fel de impresionat si eu:)
sal lume ce sa zic intradevar ce ai descris tu aici asa este.am fost si eu la mecuil cu cfr care sa terminat 3-2 pt bayern a fost super nemai pomenit simti cum ti se face pielea de gaina pe tine cant ajungi intre galeria lui bayer si at,osfera este nemai pomenita am mai fost pe stadioanele din romania si din italia la ac milan dar cum este acolo nu am mai vazut nici unde super tare va zic ca daca alegeti sa veniti aici nu aveti ce pierde
astayi merg si eu la meciul Bayern-inter sper sa fie bine
Nice…poate ajung si io peste 1000 de ani pe acolo, nu se stie niciodata…
Pingback: Cum a fost la Munchen în Ciuc Radler Trip (sau "iarăşi nu au povestit bloggerii cu jurnaliştii") • Chinezu