Clickăitorule, gata, m-am săturat de tine, mi-a ajuns. A fost ok o vreme să te văd cum viermuiești, a fost chiar distractiv la un moment dat. Dar ce-i prea mult strică. Așa că îți dedic câteva rânduri cu scopul unic și irepetabil de a scăpa și eu de tine, dar și tu de mine. Să mă lași în pace, să nu îmi mai faci trafic, să uiți că exist. În ceea ce mă privește, eu chiar asta îmi propun să fac, să uit că exiști. Din momentul în care termin de scris textul ăsta.

Tu clickăi, deci exiști. Vânezi cu mouseul tot ce mișcă pe internet și tot ce mișcă pe internet este ținta înspre care te arunci cu furie și cu o poftă de a distruge teribilă. Ești un negativist nu pentru că e un trend să fi așa, ci pentru că acesta este modul tău de a fi, este tot ceea ce ști să faci în lumea asta. Pentru tine totul este zero barat. Iar tu, firește, deții în vârful degetului mic de la piciorul stâng adevărurile universale pe care le stropești asupra noastră.

Ţie îţi place internetul într-un mod pervers, mizerabil. Pentru că e o oglindă în care te priveşti şi te vezi exact aşa cum eşti: ipocrit, fals, existând fără să trăieşti. Ţie îţi place internetul pentru că e locul perfect în care poţi fugi de tine fără să te găseşti niciodată. Pentru că aici trăieşti cu impresia că oricine te poate căuta, dar nimeni nu te caută niciodată. Pentru că, simţi din toată fiinţa ta, doar în internet poţi să te amăgeşti că exişti, că poţi fi cineva, când, de fapt, eşti un alt nimeni.

Ţie nimic nu îţi place, deşi totul ţi se cuvine. Pentru tine Google e o porcărie, dar pe care o foloseşti ca să îţi cauţi pornoşagurile pe care le prizezi şi pe care le circumscrii unei iubiri de sine patetice. YouTube este o mizerie exhibiţionistă, dar de la a cărei voluptatete te înfrupţi cu o scârbă autosuficientă. Reţelele sociale sunt nişte jalnice panoplii de oameni rataţi, dar prin care alergi cu disperare căutând să îţi justifici propria ratare nerostită, neasumată, dar perpetuă.

Eşti fiinţa avatar, eşti omul status. Existenţa ta în offline, în lumea reală, e justificabilă doar pentru că aşa poţi să îţi plăteşti factura pentru net. Dispariţia ta, când va fi să fie, va ridica doar câteva plictisite semne de întrebare pe twitter sau Hi5 şi atât. Nimeni nu va plânge după tine, nimeni nu te va regreta. Se vor bucura, poate, doar ceilalţi, milioanele de alţi clickăitori ca tine, pentru care unul în minus înseamnă doar un plus pentru împroşcarea balelor lor.

Scriu acest text pentru că toată lumea vorbește despre tine pe la colțurile internetului, dar nimeni nu spune pe față ce crede despre tine. Așa că o fac eu acum. Așa, ca să nu avem vorbe mai încolo.

PS Mă veți înțelege dacă nu voi răspunde la comentariile de la acest post. Dacă nu, asta este…