Clickăitorul

Clickăitorule, gata, m-am săturat de tine, mi-a ajuns. A fost ok o vreme să te văd cum viermuiești, a fost chiar distractiv la un moment dat. Dar ce-i prea mult strică. Așa că îți dedic câteva rânduri cu scopul unic și irepetabil de a scăpa și eu de tine, dar și tu de mine. Să mă lași în pace, să nu îmi mai faci trafic, să uiți că exist. În ceea ce mă privește, eu chiar asta îmi propun să fac, să uit că exiști. Din momentul în care termin de scris textul ăsta.

Tu clickăi, deci exiști. Vânezi cu mouseul tot ce mișcă pe internet și tot ce mișcă pe internet este ținta înspre care te arunci cu furie și cu o poftă de a distruge teribilă. Ești un negativist nu pentru că e un trend să fi așa, ci pentru că acesta este modul tău de a fi, este tot ceea ce ști să faci în lumea asta. Pentru tine totul este zero barat. Iar tu, firește, deții în vârful degetului mic de la piciorul stâng adevărurile universale pe care le stropești asupra noastră.

Ţie îţi place internetul într-un mod pervers, mizerabil. Pentru că e o oglindă în care te priveşti şi te vezi exact aşa cum eşti: ipocrit, fals, existând fără să trăieşti. Ţie îţi place internetul pentru că e locul perfect în care poţi fugi de tine fără să te găseşti niciodată. Pentru că aici trăieşti cu impresia că oricine te poate căuta, dar nimeni nu te caută niciodată. Pentru că, simţi din toată fiinţa ta, doar în internet poţi să te amăgeşti că exişti, că poţi fi cineva, când, de fapt, eşti un alt nimeni.

Ţie nimic nu îţi place, deşi totul ţi se cuvine. Pentru tine Google e o porcărie, dar pe care o foloseşti ca să îţi cauţi pornoşagurile pe care le prizezi şi pe care le circumscrii unei iubiri de sine patetice. YouTube este o mizerie exhibiţionistă, dar de la a cărei voluptatete te înfrupţi cu o scârbă autosuficientă. Reţelele sociale sunt nişte jalnice panoplii de oameni rataţi, dar prin care alergi cu disperare căutând să îţi justifici propria ratare nerostită, neasumată, dar perpetuă.

Eşti fiinţa avatar, eşti omul status. Existenţa ta în offline, în lumea reală, e justificabilă doar pentru că aşa poţi să îţi plăteşti factura pentru net. Dispariţia ta, când va fi să fie, va ridica doar câteva plictisite semne de întrebare pe twitter sau Hi5 şi atât. Nimeni nu va plânge după tine, nimeni nu te va regreta. Se vor bucura, poate, doar ceilalţi, milioanele de alţi clickăitori ca tine, pentru care unul în minus înseamnă doar un plus pentru împroşcarea balelor lor.

Scriu acest text pentru că toată lumea vorbește despre tine pe la colțurile internetului, dar nimeni nu spune pe față ce crede despre tine. Așa că o fac eu acum. Așa, ca să nu avem vorbe mai încolo.

PS Mă veți înțelege dacă nu voi răspunde la comentariile de la acest post. Dacă nu, asta este…

NOU: Îți recomand masterclassul meu de digital marketing în 22 lecții video.

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.300 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

7 thoughts on “Clickăitorul”

  1. auleu chinezule, nervul atinge cote paroxiste :) bun, bun, pricepem ca nu raspunzi… da asa retoric, daca`mi permiti – cine mama draq te`a suparat chiar in halu asta? :)

  2. Supararea cand iti vine rupi… netul in doua : )))

    Eu unu m-am plictisit de RT-istii de pe twitter, la orice link dau RT, la orice vorba dau RT, totul pentru ei e RT-ul.

  3. ioi ce adnca a fost asta… ma, sa sti ca nu o sa te asculte, eu in fiecare zi pe la 17 (cand plec de la birou), trimit un mesaj pe tuitar: iesiti in offline … ideea de baza a mea, e una simpla traiti in offline… in on-line ne mai hizilim si mai invatam unele lucruri… oricum, nu cred ca o sa te ia „ala” in considerare…. sau… ai ceva cu mine? … zi sincer… ce ai cu mine?… cu ce te-am suparat?… ca nu am comentat la toata articolele?… no’ ma’ … api’ daca nu am avut ce sa zic’ … plm… io’ ce sa fac amu’? :-))

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

Abonarea este aproape gata!

Mai trebuie doar să îți confirmi adresa de email.

Pentru a completa procesul de abonare te rog să accesezi link-ul din emailul de confirmare pe care l-ai primit.

A apărut o eroare.

Te rog să reîncerci mai târziu.

Dacă problema presistă, te rog să îmi scrii.

5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

Abonarea este aproape gata!

Mai trebuie doar să îți confirmi adresa de email.

Pentru a completa procesul de abonare te rog să accesezi link-ul din emailul de confirmare pe care l-ai primit.

A apărut o eroare.

Te rog să reîncerci mai târziu.

Dacă problema presistă, te rog să îmi scrii.