Labirintul obligatoriu al fiecaruia dintre noi

Bun, e drept ca o cunosc pe autoare si ca mi-e tare simpatica. Dar asa cunosc o gramada de scriitori, poeti, eseisti si alte -iste si -isti si nu prea scriu despre ei asa cum scriu despre Lucia Verona. Adica, mai pe sleau, despre putine carti de autori romani contemporani pot spune ceea ce spun despre „Labirint obligatoriu”, o carte excelenta.

Or fi critici mai inteligenti si mai cu vagoane de carti in spate, dar aici e vorba de parerea mea, la care tin mai ceva ca si Calinescu la Istoria lui :D

Lucia scrie, cum sa va spun eu, excelent. Din scriitura ei razbate o experienta de viata care uneori te face sa inghiti in sec, alteori te distreaza teribil, dar de fiecare data te pune pe ganduri. Modul in care combina cele mai multe planuri ale povestirii arata ca, cum dracu sa-i zici altfel, Lucia le are teribil cu scrisul.

Despre ce e vorba in carte? Stiu ca pare cam siropos ce zic, dar cred ca e vorba de tine, si de tine, si de mine, si de aia, si de ala. Va recomand sa cititi cartea si apoi sa imi spuneti daca am avut dreptate sau nu :)

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

6 thoughts on “Labirintul obligatoriu al fiecaruia dintre noi”

  1. Da Cristi ai dreptate. le are teribil de bine cu scrisul. chiar i-am zis ca ma si enerveaza, cand ma face mai curios in privinata Ariadnei trosc iar face divagatii. ))). si la urma urmei fiecare, asa cum ai zis, avem un labirint al nostru, din care de multe ori gasim sau nu gasim iesirea

  2. @Cody: Dar mie imi plac divagatiile la fel de mult cum ii plac dansei parantezele.
    @Chinezu: Eu n-am avut ocazia sa cunosc prea biune literatura din ultimul deceniu de comunism si pe cea de dupa revolutie, insa la dumneaei se cunoaste experienta de viata mai mult ca orice alt lucru. Sa scrii asa cum gandesti si sa gandesti asa cum traiesti e mare lucru, iar pt asta iti trebuie tupeu si putin mai multa pipota.

  3. Un pic mai tarziu – dar deh, nu voiam sa vorbesc in necunostinta de cauza – confirm si eu ca este o lectura obligatorie, un roman cu umor subtil, cu povesti interesante, cu idei frumos asternute si perspective inedite.

  4. Pingback: Crima de la jubileu. Sau Lucia lovește din nou » Chinezu - Un chinez ca tot romanu'

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4200 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

4200 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)