Vineri, în studioul Antena 3 de la Palatul Parlamentului, unde a avut loc Congresul PNL şi unde eram şi io ca să îmi dau cu părerea, a venit la un moment dat Ludovic Orban. Pe care l-am întrebat pe cine ar vrea ca preşedinte al PNL, pe Antonescu sau pe Cataramă şi l-am rugat să răspundă sincer, ca un chitarist, nu ca un politician.

Bun, de acord că întrebarea a avut oareşce tentă, dar mă bazam pe faptul că Ludovic le are pe astea cu gluma şi va şti să o dea şi el cât de cât pe caterincă. Numai că nu prea. Şi Orban a dat-o pe aia cu mă jigniţi şi nu ştiu ce, de unde un schimb de replici relativ dur între el şi mine în timpul emisiunii. Foarte distractivă remarca sa despre mine cum că aş fi fan Băsescu (vă daţi seama, stimaţi cititori?), ceea ce denotă că nu mă citeşte, lucru care îmi sfâşie teribil starea de bine…

Bun, dar dincolo de replicile dure cu accente reciproc gherţoistice pe care ni le-am aruncat în emisiune (în pauza publicitară nu vă mai zic cum a continuat discuţia că v-aţi enerva şi voi…), zău dacă am ceca cu Orban. Dimpotrivă, îmi place de el mult mai mult decât îmi place de alţi politicieni. Dar no, faptul că era extrem de tensionat, căci, după cum s-a văzut ulterior, colegii săi liberali i-au dat un cartonaş roşu prin vot şi l-au suspendat un campionat întreg, l-a făcut să se enerveze ca liberalul pe sat şi să nu dea deloc bine la popor.

Lasă, Ludovic tată, că ne-o întâlni la o bere cândva şi o să râdem pe seama acestei întâmplări de pe vremea când tu aproape ai fost prim-vicepreşedinte PNL, iar eu aproape comentator politic…