Nu îmi aduc minte să nu fi răspuns la o leapșă, dacă am aflat că îmi este adresată și mie, firește. Numai că deja parcă încep să simt o anumită oboseală în ceea ce privește, dacă îmi permiteți, ”brandul” leapșă. Poate că doar mi se pare mie, dar cred că a cam trecut vremea ei și că din ce în ce mai mult lumea nu mai reacționează la ea. Dar s-a putea să greșesc…

Ce am zis mai sus nu are decât o foarte mică legătură cu lepșa de mai jos trimisă de Raul, un sătmarean de nădejde, și la care răspund mai colea.

1. În momentele cele mai dificile şi în care simţi nevoia să te ajute cineva, la cine te gândeşti prima oară?

La minunata mea soție Adina, la pitica mea cea minunata Mara și la minunatul meu Alex. Și lucrurile se rezolvă :)

2. Dacă ai putea fi, o zi, oricine ai vrea tu, cine ai fi? De ce? Ce ai face?

Nu m-au coafat astea cu dacă și cu parcă și cu futache și futică. Sunt cine sunt, sunt ceea ce sunt și cu asta basta. Plus că mi-e chiar bine în pielea mea :)

3. Dacă ar fi să poţi schimba o persoană cine ar fi aceea?

Pe mine. Singura persoană pe care o poți schimba cu adevărat ești doar tu. Pe restul îi poți influența doar. Dar nu știi niciodată dacă se produce vreo schimbare în ei. În tine însă, dacă ești sincer, poți să vezi (sau nu) schimbarea.

4. Ce ai face pentru liniştea ta sufletească?

Aș face bani mulți și cât mai repede, pentru ca apoi să am timp cât vreau eu să stau cu piticii mei. Cât mai sunt pitici… :)

5. Care crezi că a fost până acum cel mai important moment al vieţii tale?

Categoric telefonul pe care l-am primit (și în timp ce suna aparatul ală vechi, cu disc, am știut că e ea și că va urma ceva fenomenal) de la Adina, soția mea. Și de peste 13 ani tot simt mereu și mereu flluturașii ăia în stomac ori de câte ori o văd :)