Nu mă simt în stare să ţin un câine în apartament

Ştiţi cum e când ţi se plimbă ceva printre neuroni şi te tot sâcâie până nu o scoţi de acolo? Apoi aşa şi io cu ce vă zic aici. Care nu e un subiect deloc arzător, care nu pune pâine pe masă şi nici bani în buzunar. Dar pe care simt eu nevoia să îl împărtăşesc cu voi.

Îmi plac extraordinar de mult câinii. Am şi avut câţiva la viaţa mea, de talie mare, de care m-am ocupat eu singur şi a fost o mare plăcere să îi dresez. Şi acum, dacă aş avea curte unde să se zbenguie, pe loc aş înmatricula măcar vreo doi câini. Numai că, şi aici intervine chestiunea despre care vreau să vă vorbesc, nu am curte. Iar eu în apartament la bloc nu aduc un câine. Pentru că, şi aici sunt extrem de ferm pe poziţie, nu vreau să îl chinui nici pe el şi nici pe noi.

Ştiu că mulţi dintre voi aveţi câini pe care îi ţineţi în apartament. I-am văzut pe unii dintre ei şi sunt formidabil de frumoşi şi de bine crescuţi. Aşa că nu vă burzuluiţi şi să nu o luaţi ca pe ceva personal, că nu e. Pur şi simplu pe mine nu mă ţine nervul să am un câine în apartament. Voi aveţi, se pare, acel ceva care mie îmi lipseşte şi care mă opreşte în a-mi face o bucurie în fiecare zi când ajung acasă şi câinele, ştim acest minunat sentiment, nu mai poate de bucurie că te vede :)

No bun. Am spus-o. Şi am scăpat de stres :)

NOU: Îți recomand masterclassul meu de digital marketing în 22 lecții video.

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.300 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

29 thoughts on “Nu mă simt în stare să ţin un câine în apartament”

  1. Yup. Completely right. Ai pus bine punctul pe coada i-ului. Cainele nu este facut sa stea chinuit intr-un spatiu atat de mic. He’s made to roam wide wild spaces, cum ar fi o curte bine garnisita cu garduri cu uluci lipsa, sa iasa si sa se plimbe pe malu garlii, laolalta cu restul gastii de caini rurali si liberi.

    Da, un caine in apartament este chin si pentru unii, si pentru altii. Complet de acord.

  2. Câinele, ca orice alt animal e născut să fie liber. La animalele domestice se poate înţelege prin liberate şi o curte. PUNCT ! Restul e o îngrădire a libertăţii animalului. Aşa că fugiţi tare „iubitori” de animale care le îngrădiţi ceea ce lor le este cel mai
    preţios :LIBERTATEA !

  3. Tu macar ai avut curajul sa recunosti ca te chinui si tu. Te admir pentru asta, dar exista situatii si situatii: daca iti iei un terra nova si-l tii intr-o garsoniera, evident il chinui pe el mai mult decat pe tine.
    Daca gasesti un puiut de talie medie, scancind in fata blocului, cu ochii umezi si privirea umila, siroind de sange, batut fiind de niste muncitori carora le placea cum incerca sa fuga disperat cand ii trageau cu un fier pe spate, notiunea de libertate parca nu mai e aceeasi, nu?

  4. Cred ca cea mai buna solutie este sa ai o pisicutza in apartamentele de la bloc si un catel doar in cazul in care ai totusi o casa cu o pic de curte, bietul animal are nevoie de un loc unde sa isi dezmorteasca oasele.

  5. Ai si nu ai dreptate. Maxie a noastra a fost adusa acum doi ani de administrator, sa fie un catel si la scara noastra. Primul an de viata si-a facut veacul in spatele blocului. Apoi, acum un an, a facut hepatita si am luat-o in casa. A scapat, pe urma si-a luat – probabil – o masina, si iar am luat-o in casa 2-3 saptamani. Apoi a rmas libera (desi ii placea sa vina noaptea sa doarma la noi, in garsoniera). Acum o luna si ceva a mai luat doua masini – ca de, nu stie sa treaca strada. Acum e cu tija – maine mergem s-o scoata – si nu o mai las afara. Nu ca ea n-ar vrea. Dar prefer sa stea aici, unde aproape ca nu-ti dai seama ca exista (mai putin cele 20 de minute pe zi cat vrea si ea atentie) si unde nu face si nu a facut niciodata, EVER, decat sa stau sa ma intreb daca nu cumva azi o s-o iau cu farasul de sub rotile unei masini. :(

    Si da, e un caine prost de bun si de cuminte. Si culmea, la 30+, e primul meu animal. Si probabil n-o sa mai am altul la fel de cuminte ca ea.

  6. lasati, lasati, nu ma luati la sentiment cu caini care scancesc in fata blocului, ca nu despre asta e vorba aici :)
    puteti zice ca nu am suflet daca raman nepasator la asemenea scene care categoric iti rup inima
    am suflet de nici nu vreti sa stiti :)
    doar ca ma gandesc asa, la the big picture, si iau decizia rational
    uneori dureros de rational…

  7. Nu am vrut – eu cel putin – sa te iau la sentiment. Da, este intr-adevar destul de incomod si pentru catel, si pentru locatar[i] – mai ales daca nu ai nici suficiente dulapuri si $STUFF sta prin casa. Dar in clipa asta nu cred ca mai concep casa fara cateala… :D

  8. @sorin: Stai putin, sa stea in tot apartamentul – sau chiar si toata garsoniera – e una. Sa stea DOAR in balcon… e mai mult decat naspa.

    In plus, animaluta mea are parte de minim 2 iesiri a cate 40 de minute, daca nu spre o ora (FIECARE). Si daca e norocoasa mai prinde inca una sau doua de vreo 20-30 min. si in timpul zilei.

  9. @Ave- vina mea ca am plecat haihui pe net cu umbrelutele nesiliconate :-))
    PS: ti-am vizitat blogul. in copilaria mica mergeam la „cercul de aeromodelism” si la concursuri in salina Slanic:-) ehe…
    ________
    sorry chinezu:-))

  10. @Ave @papadie
    no mai, plec si io un pic de-acasa si incepe dezmatul pe aici :D
    am inteles aluzia cu casa, merci frumos, nu ma gandisem :)))))))
    da’ voi puteti zice orice ca nu am cum sa ma supar pe voi :D
    am zis!

  11. Foarte dragut. Am gasit comentariul legat de blogmeet-ul de sambata. N-am auzit de chestia asta pana acum. Crezi ca-mi poti da mai multe detalii despre asta?
    Multumesc anticipat.

  12. Pingback: Caius versus d-l plutonier-major Onici | Blogul lui Nea Costache

  13. Sa ma ierte D-zeu, dar eu sunt mai de moda veche. Locul cainelui nu-i in casa, si afara, sa pazeasca ograda! Eu, la tara, am doi caini, fiecare b8curandu-se de un bun tratament: hrana consistenta, custi spatioase si dragostea stapanilor! Iubesc foarte mult animalele, mai ales cainii sau pisicile dar sa stea fiecare la locul lor!

  14. Nea Costache matale faci ce vrei in ograda ta, eu fac ce vreau in ograda mea.
    Si mai terminati odata cu locurile astea comune: locul cainelui nu-i in casa! cine zice, cine decreteaza asta?

  15. Pingback: Familia chineză și-a luat bestie malteză (ONU, frateeee!) | Chinezu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

Abonarea este aproape gata!

Mai trebuie doar să îți confirmi adresa de email.

Pentru a completa procesul de abonare te rog să accesezi link-ul din emailul de confirmare pe care l-ai primit.

A apărut o eroare.

Te rog să reîncerci mai târziu.

Dacă problema presistă, te rog să îmi scrii.

5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

Abonarea este aproape gata!

Mai trebuie doar să îți confirmi adresa de email.

Pentru a completa procesul de abonare te rog să accesezi link-ul din emailul de confirmare pe care l-ai primit.

A apărut o eroare.

Te rog să reîncerci mai târziu.

Dacă problema presistă, te rog să îmi scrii.