De ce trăim printre ceilalți, dar din ce în ce mai rar cu ei?

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro.

Când scriu aceste rânduri sunt in autocarul care mă duce din Baia Mare în Cluj Napoca. Nu e cel mai confortabil loc să te apuci să deschizi laptopul și să scrii printru hurducănături, dar tocmai ce am văzut ceva ce m-a pus pe gânduri.

La un moment dat, în nu știu ce comună de pe traseu, un bătrânel, îmbrăcat modest, dar curat, în genul bătrâneilor pe care îi vedem prin satele noastre de pe lângă niște orașe mai mari, s-a ridicat de pe scaun și l-a rugat pe șofer să oprească pentru că vrea să coboare. După ce autocarul a oprit, în timp ce se deschidea încet ușa, bătrânelul s-a întors către toți cei din autocar și a zis tare, apăsat: ”Multă sănătate și Doamne ajută!”. După vreo 2 secunde în care nimeni, dar absolut nimeni din cei peste 30 de pasageri, nu i-a răspuns nimic, am văzut pe fața bătrânelului o expresie care m-a cutremurat: era o resemnare tristă dar, în același timp, o înțelegere a faptului că acum așa merge lumea…

Am strigat tare, mai mult de rușinea care m-a apucat, ”Doamne ajută, unchiule, Doamne ajută!”.

Ce e cu noi? Cum am ajuns să fim insensibili la bunul simț al altora? De ce ne-am lăsat să ajungem în halul în care trăim printre ceilalți, dar niciodată cu ei? De ce am ajuns să funcționăm atât de PRistic, încât un salut de bun simț al unui neînsemnat bătrânel să nu aibă valoare necesară pentru a îl băga în seamă? M-am intristat…

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

26 thoughts on “De ce trăim printre ceilalți, dar din ce în ce mai rar cu ei?”

  1. Pentru ca suntem prea încrâncenaţi. Sigur, viaţa e naşpa pentru toţi dar dacă o privim aşa devenim şi noi nişte naşpa. Dacă suntem relaxaţi şi faini e foarte uşor să-i arunci moşului un „să trăieşti tataie”, fără frica scăderii brandului personal. Jovialitatea tre sa fie o stare de spirit nu un concept de PR.

  2. Ar fi mai bine sa schimbi textul de la captcha, sa pui „Fii mai bun”
    Tine de fiecare dintre noi, acum dupa lucrul asta, sunt sigur ca un sfert din cei aflati in autocar vor raspunde la urmatoare ocazie intr-o astfel de situatie, pentru ca au trecut prin lectia asta indirect pe care le-ai dat-o.

  3. Am patit si eu o chestie asemanatoare doar ca era o femeie, la fel, destul de in varsta, si a urat unui microbuz drum bun si sanatate tuturor dar nu i-a raspuns nimeni…intr-adevar ne-am cam pierdut uni de alti

  4. Pingback: Tu îmi eşti un reminder | Adrian Ciubotaru

  5. Citind postarea asta mi-am amintit de o fază petrecută acum câţiva ani , într-un sat din zona Codrului. Lucram la o firmă de distribuţie marfă şi ajunşi în faţa unui magazin deţinut de un bătrânel am observat că în faţa uşii era pusă de-a curmezişul o mătură. Din cele învăţate de la bătrânii din familie mi-am dat seama că moşul nu era acasă, dar trebuie să apară curând.Lucru ce s-a petrecut peste două minute, tataia fiind prin vecini.
    Ştiu că faza nu are aproape nimic comun cu ce ai scris , dar pe mine m-a impresionat. În plină eră a sistemelor de securitate supertehnologizate tataia se baza încă pe coada de mătură şi încrederea în consăteni. Nici măcar un câine nu avea…

  6. Este trist… Simpla reactie descrisa de tine a batranelului pur si simplu m-a facut sa realizez cat de mult s-a schimbat lumea, cum pentru multi a disparut respectul fata de cei din jurul nostru, si mai rau, cat o sa mai continue declinul asta…

  7. Daca din 30 de oameni a fost unul care a strigat ”Doamne ajută, unchiule, Doamne ajută!” eu zic ca tot mai este o sansa. Si cei putini care au ramas, vor duce omenia mai departe si va descreti fruntea si insenina ochii acelui batran si a multor altora.
    M-a intristat si pe mine ca stiu cat de adevarat este ceea ce spui tu.

  8. Pentru ca majoritatea se lasa intr-atat apasati de griji si de probleme incat uita sa mai priveasca in jurul lor si sa vada frumosul. Sunt genul ala de oameni carora li se pare ca la fiecare moment cineva le vrea raul si ca celorlalti le merge totdeauna mai bine decat lor (cu siguranta au bani murdari, oricum). Intamplari asemanatoare vad des in RATB: cineva se chinuie sa intre dar usa nu se deschide, butonul din exterior nu merge si omul se uita disperat la cei dinauntru, de unde se actioneaza usa, care privesc indiferenti.

  9. Inainte era mai mult respect,ce e drept e ca acum suntem si mai multi si au aparut tot felul de fashion-uri daca le pot numi asa conform carora toti trebuie sa fim indiferenti,toti trebuie sa fim oraseni nu tarani…..toti trebuie sa fim necivilizati,neciopliti,inculti si plini de tupeu asta ca sa-l citez pe stralucitul domn profesor Emil Molcut.

  10. nu e vorba de nesimtire, e vorba ca pur si simplu nimeni nu se mai asteapta la asa ceva si nici nu stiu cum sa reactioneze. plus ca mai exista frica de a te face de ras. plm… daca nu m-a salutat pe mine si pic de prost?

  11. cheer up, man :)

    lucruri de astea se mai intampla si ne umbresc zambetele, dar nu trebuie sa devenim fatalisti si dezamagiti ci sa punem umarul si sa fim cu atat mai politicosi si mai de bun simt, cu cat asistam la mai multe astfel de incidente

    eu cred in oameni :)

  12. dragilor :)

    de ce folositi cu atata obstinatie persoana 1 plural?! `noi suntem inumani` `ce e cu noi`

    va rog sa nu ma includeti pe mine si nici cateva sute dintre cunostintele mele (inclusiv Cristi) care nu sunt inumani si care, daca ar fi fost in acel autobuz, nu doar ar fi raspuns la salut, dar ar fi si coborat din autobuz cu nene si ar fi baut un jinars cu dansul in birtul satului ;)

    nu va intristati, lumea e mai buna decat credeti :D :)))))

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)