Nu ştiu ce m-a apucat de m-am apucat să recitesc „Război şi anti-război” a lui Alvin Toffler. Am lecturat prima data carte acum mai bine de 10 ani. Şi mi s-a părut că ce zice nea Alvin acolo e la limita SFului. Acum, în 2009, îmi dau seama că omu’ a nimerit-o. Şi nu prea…

Oricum, pentru anul 1995, când a fost publicată creaţia, ideile lui Toffler erau, şi nu ai cum să zici altfel, revoluţionare. El vedea mult dincolo de ce vedea restul lumii. Dar nu a văzut nici măcar el îndeajuns.

Vorbeşte Toffler la un moment dat de cum vor influenţa oamenii simplii, pulimea cum îi zicem noi, informaţia şi răspândirea ei. Şi zicea, dragul de nea Alvin, de VCRuri şi de camere video din ce în ce mai accesibile ca preţ, cu care oricine poate să înregistreze ce vrea şi să trimită casetele la… televiziuni.

V-aţi prins deja de limitele viziunii, de altfel beton, a lui Toffler. Pentru că nici măcar el, în vizionărismul lui, nu a putut anticipa nebunia youtube, google, facebook sau, evident, twitter. Dar cine ar fi putut să anticipeze aşa ceva în 1995? Sau, mai bine spus, cine ar putea să anticipeze cum va fi manevrarea şi consumul informaţiei, de orice tip, în 2019? Eu unul nu mă încumet…