De ce mă surprinde că sunt pe locul 37 în Zelist

Azi am ajuns, după jenant de spus câtă vreme, pe zelist. Ocazie cu care, dacă tot eram acolo, am dat un ochi şi pe la ce zice de mine. Şi am avut surpriza să constat că sunt pe poziţia 37. Aşa că sunt într-o clasică ipostază de ochiu ăsta râde, ochiul ălalalt plânge.

Unul râde pentru că, hai să nu, am şi io un oarece minuscul orgoliu blogeristic, gâdilat frugal de poziţia asta. Dar asta trece repede.

Celălalt plânge, însă, mai tare pentru că locul meu 37 arată că, de fapt şi poate şi de drept, avem o blogosferă slabă. Pentru că nu e normal ca eu, unul care scrie pe blog fix cum, când şi ce vrea muşchiul lui (e jucăria mea blogul, v-am mai spus)x(uneori făcând nepermis de multă caterincă frecţionară), să fiu aşa de sus în top. Pentru că nu e firesc ca lipsa mea de seriozitate blogeristică (organică de-a dreptul) să ia faţa muuuultor altora care chiar văd în blog o chestiune extrem de serioasă (de-a dreptul organică) şi acţionează pe cale de consecinţă.

Trist, Românie, trist…

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

18 thoughts on “De ce mă surprinde că sunt pe locul 37 în Zelist”

  1. No te preocupas, draga Chinezule.
    Țara asta toată este marcată de lipspă de seriozitate. Altfel cum am avea notorietăți pe locuri fruntașe precum Iliescu (cel care juca cercuri cu Leana), Basescu (el, cel cu „țigancă împuțită”), Băsescu (ea, cea cu „mintea odihnită” care aduce batrânilor câte un „scaun electric”), Gigioc, Vadim, Don Costel, fostul senator PC Marinescu (o catastrofă de personaj), femeia aia cu „ciocul mic ca acum noi suntem la putere”…..Sexy Brăileanca, Piticul Porno, Ogică, Elodia (post mortem sau în contumacie) și mă opresc aici doar de lene.
    Care va să zică, pe lângă atâția monstrii sacri ce mai contează un chinez pe nu știu ce loc în nu știu ce top. De un singur lucru, însă, trebuie să te ferești. Vezi să nu cumva să urci mai sus că poate-ți trage Tatulici un premiu din ăla gen 10 Pentru Blogăria.
    În fine, trebuie să-mi declar dezaprobarea față de calificativul de țară. Nu e deloc trist. Cred, cu tărie, că România e o țară veselă. Eu tâmpenii ca la noi n-am văzut niciunde. Să ne amuzăm, deci. Să scriem. Să pârâm. „Deci, hai la mici, deci hai la bere”….Doamne, uitasem gurul almanahelor- scuze!”

    PS – Sunt anumite lucruri care nu se trâmbițează. E suficient că se întâmplă.

  2. Nu contrazic si nici nu sustin aprecierea ta despre propriul blog (acesta e primul tau articole pe care il citesc, dar sigir, nu ultimul),ci as avea ceva de zis despre anumiti cititori (grabiti, plictisiti de lucrurile grave),care, iertata sa fiu, dar probabil nu voi fi iertata, evita lecturile profunde, care le solicita prea mult timp…entelectul, preferand, in cele mai multe cazuri, umorul, ironia, glua, bancul,informatia filtrata printr-o perdea de expresii neaose,imaginea directa, care nu menajeaza instinctele…
    Asa ca, tu care ai umor, esti inteligent,nu te vei supara ca am fost asa directa…

  3. Pingback: Mult prea multe ecouri « Oana Stoica Mujea

  4. ptiu, să nu-ți fie deochi cu așa modestie…mai să cred că ai fi ardelean :P

    serios: parcă n-ai ști cum funcționează matzocăria: hărnicia și mitocănia. parcă-i zice ”tupeu de perseverență” :D

    când mai trec pe aici sper să fii pe locul pe care ți-l dorești ….

  5. Pingback: Make și Oceania – împăcarea (XIV) « Weblog de IT si nu numai

  6. Pingback: ce isi face Chinezu cu mana lui… « dromichaetes.eu

  7. Pingback: Cică aş fi al 15-lea cel mai influent blogger din România « Picătura chinezească

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top articole din această secțiune

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)