Veneam pe jos de la cumpărături, cu niste plase cam grele, care îmi tăiau niţeluş palmele. Ajung la un semafor. Era roşu. Printre cei care aşteptam verdele era şi un puşti de vrei 9 ani, care lingea cu deosebită poftă o îngheţată. Maşinile au trecut toate şi, deşi era încă roşu la semafor, cei de pe lângă mine au traversat. Pe roşu. Cum mă gândeam la una, alta, realizez ultimul că pot trece şi eu, că nu mai vine nici o maşină.

Dau şi io să fac pasul înainte, dar apuc să îl văd cu coada ochiului pe puştiul cu îngheţata, care se uita la mine. Fac un pas mic pe zebră şi puştiul, tot cu ochii pe mine, face şi el un pas. Îmi dau seama că, deşi erau vreo alte şase persoane care trecuseră neregulamentar pe roşu, puştiulică se agaţă de mine, cel care, întârziat fiind, dădusem senzaţia că aştept verdele. Evident că i-am zâmbit, am făcut pasul înapoi, puştiul la fel. Am aşteptat împreună verdele, după care am traversat. Tot împreună.