E clar că guvernul Poc gestionează (mă rog, aşa e exprimarea) criza exact aşa cum a făcut PD şi mai apoi PDL pe tot ce a pus mâna: abureală, frecţie, gherţoism la greu. Nu insist că nu vreau să vă jignesc inteligenţa.
Dar criza asta e şi o scuză formidabilă pentru Boc şi gaşca. Pentru că, orice am zice, nu prea s-ar fi descurcat nimeni onorabil într-un asemenea context. Poate că altul nu ar fi făcut atâtea greşeli de atât de mare prost gust. Dar tot nu ar fi reuşit o mai mare scofală. Numai că băsescienilor criza asta le pică la fix. Să mă explic.
Păi voi vă daţi seama că noi nu i-am văzut niciodată cu adevărat pe PD(L)işti la treabă? Să vedem şi noi dacă dincolo de gargară ridicolă pe care o expectorează mereu şi mereu şi mereu există, totuşi, cât de cât ceva pricepere. Nu mă luaţi cu „au guvernat cu CDR” că nu servesc. Atunci nu au guvernat, doar au guiţat şi au făcut opoziţie în cadrul puterii. Deci nu se pune.
Acum Boc şi PDL sunt vioara numero 1. Şi uite că nici acum nu putem vedea dacă sunt în stare de ceva. Pentru că e criză. Şi au o scuză excelentă de a ne arăta că nu au ce să ne arate. Iar s-au scos…
Se bucură unii că PDL scade serios în sondaje. Aşa şi? În esenţă lucrurile nu se schimbă cu nimic. Oricine şi-ar fi furat-o pe criza asta. Este, dacă vreţi, o „furăciune” naturală, firească. Care nu mă emoţionează. Eu aş vrea să văd PDL la lucru când nu e criză, nu e cataclism, nu vine meteoritu’. Şi când o să avem senzaţionala şansă, unică în viaţă, de a vedea că e un partid de o găunozitate structurală iremediabilă.
Pentru că de-abia atunci PDL va începe să o ia serios, aşezat, româneşte pe tobogan şi nu prea o să mai fie cine să îl oprească.