68. Journey – Escape (1981)
Unul dintre cele mai sănătoase albume de hard rock de la mama lor ever ever. E din ciclul de pus în ramă şi de arătat altora mai agitaţi cum se cânta hardul adevărat. Excepţional…
69. Journey – Frontiers (1983)
Fără să poată ţine ştacheta ca şi la Escape, Frontiers este o bijuterie şi el. Se simte cum cântă băieţii ăştia din tot sufeltul pentru un public care, la vremea aceea, mânca Journey la mic dejuj, prânz, cină.
70. Jimi Hendrix – Axis Bold As Love (1967)
Deci da…
71. Overkill – Hororrscope (1991)
Aveam pleata până pe la omoplaţi când ascultam Horrorscope şi mă încărcam de energie. Ehe, alte vremuri, alte plete…
72. Steve Howe – Pulling Strings (1999)
Un experiment relativ interesant. Deşi pe alocuri cam monoton şi repetitiv.
73. A tribute to Iron Maiden – A tribute of the beast
O grămadă de grămezi de trupe şi rockeri care cântă o grămadă de piese Iron. Numai bun pentru o feciorească cu nişte prieteni la o cabană în munte…
74. Motorhead – Motorizer (2008)
Am scris de el fix când îl ascultam că e prea minunat.
75. Slipknot – All Hope Is Gone (2008)
Un foarte, foarte sănătos album, cărui duritate o simţi de sub lirismul şi perfectamente viceversa. M-am simţit ca după ce am băut un energizant ascultându-l.
76. Abandon – Abandon (2008)
Nu cântă rău băieţii. Doar că sunt încă o altă trupă pe spaţiul deja atât de încărcat al stilului de te apucă depresia de cum gem şi se jeluiesc…
77. Black Stone Cherry – Folklore and Superstition (2008)
O foarte plăcută surpriză despre care am scris în mod dedicamente special.
78. Children of Bodom – Blooddrunk (2008)
Adevărul adevărat e că ascult COB numai şi numai pentru încântătoarea chitară a lui Alexi Laiho. Că în rest nu mă dă pe spate. Dar ce face băiatul ăsta cu chiatara… Vă mai spun doar că Testament a ajuns să deschidă concertele celor de la Children of Bodom…
79. Alice Cooper – Along Came a Spider (2008)
O strădanie interesant a lui Vincent, dar nu care să tge arunce în braţele plăcutului. Bravo lui că încă se ţine bine şi că prestează corespunzător. Şi cam atât…
80. Sepultura – Beneath the Remains (1989)
L-am ascultat pentru prima dată în 1991. Şi a fost un şoc cultural teribil. L-am reascultat după 18 ani şi m-a aruncat precum madelaina lui Proust înapoi în tinereţile tumultoase…
81. Sepultura – Arise (1991)
Cam acelaşi lucru am de spus ca şi la Beneath…
0 thoughts on “Albume, albumuşoare, albumulele”
Cu o totala lipsa de fair-play un magazin din Franta a comercializat alaltaieri „Death Magnetic” cu 10 zile inainte de termen . Lumea l-a cumparat. Sa le dea Dumnezeu sanatate. Suna betooooooon :)