18.06.2008
Bag acuma o platitudine: e o experienţă interesantă din care ai ce învăţa. Acuma vorbind serios, tot ce vreau eu acuma să vă spun despre Vania este cam aşa: dacă cineva ar avea nebunia să scrie o carte despre el şi despre toată tărăşenia care se învârte în jurul lui şi în jurul căreia se învârte el…
Vania a ajuns în Bucureşti. Şi, pogorându-se din lumea sa patriarhală, a găsit de cuviinţă (sau de curiozitate, dar nu căutăm pricini unde nu există) să mă claxoneze cu un telefon. Drept pentru care, mă ştiţi doar, am lăsat totul (oarecum) baltă şi m-am dus să mă întâlnesc cu părintele (serios vorbesc, e preot ortodox). Am stat puţin peste 1 oră şi a fost exact cum m-am aşteptat să fie…
Partea mişto că acolo am întâlnit-o şi pe mîndra. Cum ar veni, ca să folosesc încă o aburitoare platitudine şi în cazul ei, am împuşcat doi iepuri dintr-o lovitură. Ea nu a fost cum mă aşteptam, recunosc. Nu are nimic din şmecheria pe care orice blogger care se dă balenă într-o lingură de apă o afişează de cum îţi spune bună ziua. Şi am cunoscut ceva bloggeri la viaţa mea. O fată (îmi permiţi, Cami, să îţi spun aşa?) de notă maximă.
În rest, evident că am povestit (şi) de bloggeri. Atunci când Vania ne-a lăsat câte o portiţă, fireşte. În ordinea aleatorie a numerelor de pe tricouri, cei care au sărit în propoziţie şi despre care nu veţi afla dacă s-a vorbit de bine sau de rău au fost după cum urmează:
Crina, Corina, Gabi, Oana, Maria, Ciutacu, Mana, Mihnea, Mordechai, Simona, Vlad, Roxana, Teo, Lucian, Rebecca, Tiribonflax, Iliescu şi alţii care ori îmi scapă ori nu merită pomeniţi din pricini care mai bine să rămână doar între noi…
0 thoughts on “Cum e când îl întâlneşti pe Vania”
Normal că despre mine a vorbit doar de bine şi nu cred că este întâmplător faptul că alfabetul începe cu mine de data asta ;) Altfel, mi se pare firesc să nu recunoşti că a avut de spus numai lucruri frumoase despre persoana mea, de vreme ce erai încă traumatizat după experienaţa căratului găleţilor cu apă la care te-am supus, mânată de imboldul povestirilor rusului. Io de ce nu am fost acolo, hă? :D
de mine nu? Sunt socat :)
Multumesc de articol, eu mintisem acasa ca sunt la Filarmonica… Acum, o sa spun ca e pura fictiune aici si ca nu m-ai vazut niciodata…
Evident, despre Crina am vorbit numai de bine! Kmi ce- a mai strecurat niste rautati, dar i-am retezat-o pe data!…
Chinezule,
sunt satisfăcută că ai trecut şi tu prin această experienţă traumatizantă!Sic! Sau initiatică, cine ştie? Aveaţi gresie arămie pe jos? Că acolo e semnalul de la telefonul lui Vania…
Ei, ma bucur ca macar am fost pomenita! I-a placut Tatucului Natasei ce a vazut in Capitala lasata de Videanu?
Important e ca m-am aflat printre cei pomeniti…Desigur, mor de curiozitate sa stiu daca de bine sau de rau…Sper ca Vania a fost, totusi, milostiv….
Urmatoarea intalnire banuiesc ca ar trebui sa fie la Patricia :))
Nici n-am vreun dubiu ca „despre mine doar de bine”. Frumoasa sunt, desteapta prea, talente cu nemiluita, prietenoasa nevoie mare, saritoare asisderea, citita nu mai vorbim… Ce sa mai! E clar, ce sa-i faci, n-ai ce face…
Pentru confirmare…
Cred ca a fost o experienta deosebita intalnirea cu Vania. Sunt invidios.
crina:
apoi daca ne intrebi pe noi de ce nu ai fost si tu la intalnire ma bucur ca trece campania si trag nadejde ca o sa iti revii incet incet :D
ioska:
am vorbit si de tine
dar numai pe surse…
gabriela:
experienta a fost consistenta, ca sa spun asa
nu m-am uitat la semnalul lui vania
ca nu puteam vedea nimic de gura lui :D
simona:
lasa ca iti spun la o cafea ca intre vecini ce am povestit…
teo:
acuma fie vania cat o fi si tot ar trebui sa fie mai ceva ca vania ca sa gaseasca motive sa vorbeasca urat de tine…
rebecca:
sunt oarecum surprins de ce imi spui
pentru ca descrierea facuta de vania a fost oarecum diferita :D
razvan:
invidia nu are nici o legatura cu vania
acolo sentimentele sunt mai sanatoase…
Aprecierile sunt reciproce pana in cel mai mic detaliu. N-o sa-ti spun insa „fata”, chiar daca-mi dai voie si chiar daca-ti acord si eu nota maxima :)
mnoa că m-am trezit şi io.
da’ după câţi oameni deja au demonstrat că nu puteaţi decât să-i vorbiţi de bine, încep să am accese de nesiguranţă şi să vă suspectez că m-aţi bârfit cu cea mai mare răutate. de fapt pe chinezu îl suspectez, că, după câte mi-am dat seama, vania n-are obiceiuri d-astea. deci elucidaţi misterele că altfel s-ar putea să vă pară rău. muahahahahahahahahaha :-D
Pingback: Ploaie de vară « Ioan Usca
Pingback: Cartea cu Poveşti « Ivan Uska
Pingback: Cartea cu Poveşti « Ioan Sorin Usca