De când eram rocker şi compuneam piese (ca să am de ce să fiu nostalgic acum)…

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.000 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

02.02.2008

În liceu, tânăr şi ferice şi mare chitarist fiind, credeam că ceea ce voi face în viaţă va fi muzică rock. Nu a fost să fie aşa. Că erau alte vremurile. Dacă m-aş fi născut cu o decadă mai târziu probabil că acesta ar fi fost drumul pe care l-aş fi urmat.

Şi tânăr şi ferice şi mare chitarist fiind, compuneam la greu tot felul de piese, care se bucurau de oareşce apreciere în rândul cercului meu de prieteni. Le am şi acuma pe casete, înregistrate pe o budă de radiocasetofon International, de ăla cu leduri multe, o oribilitate ce mai.

Acu ceva vreme, soră-mea Delia, care avea şi are o voce foarte mişto şi care băga la greu pe piesele mele, mi-a făcut o surpriză de proporţii. S-a adunat cu câţiva tovarăşi de cântări de pe vremuri (la iniţiativa lui Florin chitaristu care e acum prin State) şi au înregistrat într-un studio din Baia Mare două compoziţii de ale mele.

Nu vă puteţi închipui cum m-am simţit când le-am ascultat. Da, calitatea era nasoală, da, aia e aşa şi aialaltă aşa, dar ce am simţit când le-am ascultat sunt sentimente unice în viaţă.

Nu mă întrebaţi de ce las un pic garda jos şi vi le împărtăşesc şi vouă. Pentru că nu vă răspund. Şi nici nu aş şti ce să vă spun…

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

0 thoughts on “De când eram rocker şi compuneam piese (ca să am de ce să fiu nostalgic acum)…”

  1. … pãi ce’ai mai putea spune! Piesele astea î-mi aduc aminte în ce hal ascultam, acum 40 de ani, „Hey Jude” sub pãturã în cãmin.
    Pãcat cã n-ai rãmas „tânăr şi ferice şi mare chitarist”!
    Mulţumesc!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5000 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

5000 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)