20.01.2008
Vania, asemenea unui scriitor adevărat de a cărui ortodoxie bloggeristică nu se mai îndoieşte decât el însuşi, câteodată, când se mai uită în admin la trafic, nu mă lasă nici în Baia Mare să fac ce i-ar place unui chinezu să facă. Adică nu mare lucru. Şi mă lepşuieşte cu aruncătoarea în timp întrebare despre ce vroiam să fiu io când eram mare.
Nenea Vania, am vrut de mai multe ori să fiu mare. Şi nu mi-a reuşit decât o singură dată…
Prima mea vrere de a fi mare a venit de la „Cei trei muşchetari”. Şi vroiam să fiu D’artagnan. Nu mi-a ieşit.
A doua oară am vrut să fiu mare handbalist. Cam ca şi Maricel Voinea din perioada când Minaur Baia Mare rupea tot. Nici asta nu mi-a ieşit.
A treia oară am vrut să fiu medic. Pentru că mama mea era mai tot timpul bolnavă şi vroiam să cresc mare şi să fac să nu o mai doară nimic niciodată. Nu mi-a ieşit. Şi pe mama a durut-o în continuare…
Apoi am vrut să fiu jurnalist. Asta mi-a ieşit. Numai că nu mai eram copil când am vrut asta. Aşa că nu se pune…
Acum sunt mare. Nu ca ani. Ci pentru ce am. O familie absolut senzaţionala. Da, nenea Vania, pentru asta sunt cu adevărat mare. Şi mă bucur ca un copil…
0 thoughts on “Ce-ţi doream io ţie, dulce chinezărie? Fireşte, în copilărie…”
Mi-am amintit de vremea când Baia Mare rupea tot la fotbal. Era antrenor Viorel Mateianu, pe care-l socotesc şi azi echivalentul autohton al lui Valeri Lobanovski (amândoi plecaţi, între timp, într-o lume mai bună). Eu n-am intrat în detalii, dar mai visam, cândva, şi să ajung portar la UTA, asemeni lui Silviu Iorgulescu. Antrenându-mă mai aproape de casă, la Poli, pentru acea zi festivă, mi-am paradit cotul… Şi m-am apucat de scris.
Nu-mi aduc aminte să fi avut preocupări din astea. Aşa am şi evoluat de fapt, după cum a bătut vântul, fără nici un plan pus la cale. M-am înscris la un liceu economic pentru că îmi plăcea clădirea (halal motiv, inconştienţi părinţi am mai avut care m-au lăsat să fac ce mă tăia capul), apoi am dat la Facultatea de Şt. Politice pentru că mă îndrăgostisem lulea la o olimpiadă de economie de un băiat din Bacău care dăduse la facultatea asta (dar primisem o minciună, băiatul dăduse la SRI şi eu mi-am luat ţeapa:). Şi nu-ţi mai spun cum am mai evoluat că îţi pui mâinile în cap.
Cred că e cazul să mă hotărăsc odată ce vreau să fiu când o să fiu mare. Mi-ai dat de gândit.
marcat! ;)
„Acum sunt mare. Nu ca ani. Ci pentru ce am. O familie absolut senzaţionala. Da, nenea Vania, pentru asta sunt cu adevărat mare. Şi mă bucur ca un copil…”
ESTI CHINEZULE! ESTI!
Unde ati vazut ma voi CHINEZ mare? Astia’s mici, galbeni si multi! Deci asta nu e chinez!
:)) =))
artistu…. daca ai lasa jos valiza, macar pentru o secunda, ai vedea ca se ezista chinez mare :)) Iar tu, Chinezule mic si al dracului ce sti tu de morosan, da-i inainte…. Ca inainte era mai bine =))
M-am trezit şi eu cam târziu dar acum am văzut întrebarea datorită lui technocrati.
Eu vroiam să fiu învăţătoare (o vreme am cochetat cu asta). Apoi vroiam să fac diverse statistici, să umblu pe stradă şi să spun oamenilor întrebări idioate (cum făceau Vlad Craioveanu cândva). :P
anaAyana:
la technorati mi-e scapare si mie :D