06.12.2016

Hai să începem noi o nouă rubrică pe blog: #CitatulZilei

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Adevărul adevărat este că de multă vreme am vrut să dau drumul oficial, cum ar veni, rubricii ”Citatul Zilei”. Căci am avut deja două ”tentative”, care s-au bucurat de oareșece apreciere, așa că am zis că e păcat să nu îi dau drumul ca lumea, mai ales că io le cam citesc pe ele, dânsele, cărțile :D

Mecanismul interior de funcționare a rubricii #CitatulZilei presupune că voi da, din când în când și numai când consider necesar, un citat sau mai multe din cartea pe care o citesc în momentul respectiv. Sau din cărțile, pentru că, par egzamplă, în aceste zile sunt cu 3 cărți deschise simultan :)) Nu o să fie citatele reprezentative, sau cum li se zice, ba chiar, cel mai probabil, acestea nu ar fi fost selectate de nici un critic respectabil sau ceva. Dar sunt cele care, din diverse motive, mi-au sărit mie în ochi. Și vi le dau ca atare, adică să fie primite, cum ar veni :D

Nu știu dacă așa o fi vrut sorta sau așa am simțit eu nevoia (ceea ce este cam același lucru, de multe ori, desigur), dar lansarea asta oficială vine cu niște citate din cartea ”Livrescu” a lui Mihail Soare. Despre care nu vă spun mare lucru, căci o să vină părerea mea despre ea (nu zic recenzie pentru că nuș eu de astea). Dar vă dau deocamdată câteva citate din carte. Care ar putea părea că nu au legătură unul cu altul, dar de aia trebe să puneț mâna pe carte, ca să înțelegeți că se pupă la marele fix, de fapt.

Livrescu-Mihail-Soare”La ce crezi dumneata, colonele… că sunt bune războaiele?” ”Bunăoară, nesfințitule, pentru a ști fiecare țară unde-i sunt granițele. Că la ceva vreme lucrul ăsta se uită”…

”Artiștii nu ucid, domnii mei, cel mult se sinucid!”.

”Un om fără un dram de nebunie își pierde frumusețea și chichirezul devenind un lucru. Ca o farfurie de porțelan cu marginile pictate, ca un stilet, ca un bolovan din drum lovit de potcoave ori ca un gard, bunăoară. Și fără dramul acela care dă farmec n-ar mai fi existat marile descoperiri geografice, că n-o să-mi spui mie că Vespucci sau Columb au fost întregi la minte, marile născociri de tot felul, nici aeroplane făcute, culmea, din fier, nici automobile, nici vapoare, e drept, nici tunuri ucigașe, nici revolvere, și n-ar fi existat, dragă prietene, bunul cel mai de preț de pe pământ, pe care până și cel mai amărât sărăntoc îl are la un moment dat, ca pe un micuț diamant găsit, cusut în căptușeala hainei, dovedit a fi însă cel mai adesea doar o mărgică de ebonită: iubirea”.

”Fiecare om are nebuneala sa, unii mai multă, alții mai puțină, însă nimeni deloc”.

”Socot că noi, oamenii, suntem suma a ceea ce am trăit”. ”Ori poate restul a ceea ce n-am murit, pictore”.

”Ceea ce numiți voi, popii, în ceasloavele voastre pline de ceară topită, păcate, în afara a două, trei, mie mi se par virtuți, iar a le mărturisi, părințele, înseamnă a mă lăuda”.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Salut cu drag inițiativa castlebreak.ro. Dar o și critic puțintel…

self-publishing.ro, adică îți publici cărțile fentând editurile

11 comentarii

  1. marți, 10 martie 2015, 09:35

    Asa ceva vreau sa fac si eu la mine pe blog. Doar ca cu citate in engleza :D

    Thumb up 0 Thumb down 1

    Răspunde
    • marți, 10 martie 2015, 09:37

      Citate să fie, indiferent de limbă! Deși, io tot cu româna țin pentru că sunt stelist! :))

      Thumb up 5 Thumb down 0

      Răspunde
  2. marți, 10 martie 2015, 10:50

    Bulă e expert în citate. Doar că nu se pretează a fi afişate pe ici, pe colo şi anume pe blogurile decente. Dar e o idee bună. Succes!

    Thumb up 0 Thumb down 2

    Răspunde
  3. Geo Sabin
    marți, 10 martie 2015, 11:37

    Remarcabil romanul, o adevarata revelatie pt mine, stiindu-l pe autor doar ca poet. Iti mai pot sugera si : „Celui lipsit multă vreme de iubire (dac-­o fi tot aia cu dragostea, încă nu mi-­am răspuns), dă-­i-­o cu încetul, îmbucă­tură cu îmbucătură, şi nu toată odată, pentru că aşa cum poţi ucide un sărman care a flămânzit îndelung lăsându­-l să înfu­lece pe nemestecate tot ce găseşte în bucătăria unei ospătării măricele, tot aşa îl poţi omorî şi pe el, abandonându-­l fără apărare în calea unei trăiri mistuitoare, cu nimic mai blândă decât para focului adus de vânt dinspre miriştile abia secerate către casele din marginea satului. Am văzut mulţi oameni după un astfel de pârjol, goliţi de lăuntrul lor cel mai preţios şi pur, deveniţi nişte bieţi infirmi incapabili de dragoste, dar o infirmitate de altă natură decât lipsa unei mâini, a unui ochi ori scurtimea unui picior, însă o infirmitate mai fericită, în pofida a ceea ce cred alţii, deoarece existenţa ei te scuteşte de grozăvia suferinţelor pe care numai iubirea, în cruzimea ei travestită, ţi le poate da.” sau „Sufletul feminin e greu de pătruns, altfel aş fi înţeles de ce-­ţi doreşti cu aşa ardoare apropierea unuia ca mine, mai mult neom decât om, prizonier al năzări­rilor care­-l stăpânesc, incapabil de fapte eroice, neîmplinit într­-o carieră unde abia moartea e izbânda, cântărind în tale­rul nevăzut al rostului de zece ori mai mult decât o amărâtă de supravieţuire de şobolan scăpat de prăbuşirea vreunui zid, căutând cu lumânarea iubirea, un fel de şarlatanie colorată frumos pusă pe-­un raft oarecare deasupra planoarelor, care pentru mine înseamnă femeia, doar atât, fugind de ridicol ca dracul de tămâie, dar întâlnindu-­l la orice colţ, un ratat noto­riu, cu alte cuvinte, desăvârşit în nereuşitele lui impunătoare ca nişte naufragii de transatlantice.”

    Thumb up 1 Thumb down 0

    Răspunde
    • marți, 10 martie 2015, 11:54

      Cum spuneam, încă nu zic nimic despre carte. Dar spun atât: îmi place ce zici. Din care înțelege fiecare ce vrea :))

      Thumb up 2 Thumb down 0

      Răspunde
      • Geo Sabin
        marți, 10 martie 2015, 13:39

        Mie imi aminteste si de magicii sudamericani, si de Kafka, dar este totusi foarte original. Si profund, si spectaculos, si romantios, mai ca m-as baga si eu la o recenzie. Parca aveati, voi, blogerii, un concurs cu cel mai bun roman sau asa ceva. Daca mai e, il voi vota/propune, nu stiu cum sunt regulile. Imi pare bine ca ai ajuns la acest autor putin cunoscut, insa iti recomand si poeziile. Respecte.

        Thumb up 1 Thumb down 0

        Răspunde
        • Mihail Soare
          miercuri, 11 martie 2015, 07:43

          Eşti mult prea generos, Geo. Am să reţin chestia cu „romanţiosul”… Personal, nu agreez concursurile literare, până şi termenul sună ca naiba. Glumind, îţi pot spune că e cel mai bun roman al meu. Fiind singurul, până una-alta.

          Thumb up 0 Thumb down 0

          Răspunde
  4. H.
    marți, 10 martie 2015, 15:06

    eu si acum mai suspin dupa ”cântarea zilei”

    Thumb up 0 Thumb down 1

    Răspunde
  5. marți, 10 martie 2015, 17:59

    M-am speriat cand am văzut titlul. Am crezut că vrei să îl copiezi pe Pop Tămaș sau cum îl cheamă pe inteligentul ăla de pe Facebook :))))))

    Thumb up 0 Thumb down 1

    Răspunde
  6. joi, 26 martie 2015, 08:05

    […] Mihail Soare (autorul uneia din cele mai bune cărți românești din ultimii ani), i-am răspuns unor întrebări șuie (pe măsura autorului, desigur :D), din care […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  7. sâmbătă, 11 aprilie 2015, 06:00

    […] deșănțată de-a dreptul. O comite grav de tot. Căci m-a făcut să vreau să merg și eu acolo, pe urmele Colonelului. Adică nu, nu pe urmele lui, ci alături de el, să stau la un pahar de vin cu el, să mă uit cu […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *