05.12.2016

Mai am un singur dor, cu lotca solară pe Dâmboviţa să cobor uşor…

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Se făcea că eram într-o zi frumoasă de toamnă, soarele adia frumos şi vântul mă săruta cu razele sale (sau invers, ce vreţi de la mine, e vis…), în timp ce m-am urcat, de la debarcaderul de lângă Semănătoarea, în lotca solară. Am pornit motoraşul electric (încărcat 100% de fotocelulele sau ceva) şi am început să navighez lejer, cu pleata-mi abia deranjată de şi mai lejerii curenţi de aer. În căşti, ultimul album Judas Priest rula fin.

Se făcea că mă uitam, din mijlocul Dâmboviţei, la cei blocaţi în trafic, gândindu-mă că nu aş vrea să fiu în locul lor. Ceea ce nici nu eram, desigur. Din când în când, le făceam cu mâna, cu toată prietenia de care mă simţeam în stare. Câţiva mi-au zâmbit. Cei mai mulţi se prefăceau că nu mă văd. Câţiva mi-au arătat degetul. Nu ăla mare. Şi nici ăla mic.

Se făcea că treceam pe sub podurile întâlnite pe traseu şi lumea mă saluta. Eu, politicos, îi salutam înapoi. Doar un hipster hiperactiv mi-a aruncat o doză de bere în lotca solară. Era goală. I-am reproşat asta. Mi-a promis că la următorul vis îmi dă una nedesfăcută.

Am ajuns la debarcaderul dintre Biblioteca Naţională şi podul de la Unirii. Destinaţia mea. Am tras lotca lângă mal, unde a fost preluată de Vasile, şeful de debarcader. Mi-a bătut obrazul un pic, dar prieteneşte, pe sistemul „bine, măh, că o arzi peremptoriu, când atâta lume îşi aşteaptă rândul„. Erau vreo 8907 de oameni, care stăteau la coadă ca să se dea cu lotca solară.

M-a trezit claxonul unui corporatist, care se grăbea să ajungă la şedinţa de bilanţ. Tu-i lotca mamii ei de viaţă…

V-am spus aceste gânduri (a fost un vis cu ochii deschişi, v-aţi prins :D) pentru că tare, tare, tare, tare bine m-am simţit când m-am plimbat cu lotca solară a minunaţilor de la Asociaţia Ivan Patzaichin pe Dâmboviţa. Dap, pe Dâmboviţa noastră cea de toate zilele. Pe care am petrecut vreo 20 de minute absolut suprinzătoare. Pentru că nu credeam că acolo (între Biblioteca Naţională şi podul Unirii), în buricul Bucureştiului, pot să păţesc aşa ceva. Să mă bucur de o plimbare cu lotca şi să simt că sunt în cu totul altă parte decât în mijlocul forfotei capitaliste a celui mai mare oraş din spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Şocul cel mai mare (căci a fost un adevărat şoc pentru mine) a fost să aud că nu mai aud mare lucru din zgomotul teribil al Bucureştiului din zona Unirii. O fi fost şi ceva efect psihologic, relaxant, nu zic nu. Dar vă jur că, în momentul în care cobori cei 3 metri sau ceva, de la suprafaţa betonată a malului la suprafaţa deloc betonată (ca să zic aşa) a luciului apei, zgomotul de maşini, bormaşini, super-maşini şi alte maşini dispare în proporţie de 90%. E fabulos să păţeşti aşa ceva acolo, fabulos!

Chiar mă gândeam că trebe neapărat să pun o poză cu mine (o vedeţi mai jos, selfie, desigur :D) şi cu lotca în aplicaţia Do The Right Mix, unde fix asta se întâmplă, puteţi încărca poze cu ceea ce credeţi voi că înseamnă un mix bun în deplasarea prin oraşe (e cu premii faine, daţi un ochi), căci pentru mine o plimbare cu lotca solară în Bucureşti este THE mijlocul de transport cel mai fain! Apropo, dacă eşti blogger, vezi că avem nişte premii pentru tine şi ţi le dăm cu mare drag dacă ne arăţi că eşti şi tu un „animal” urban responsabil :D

IMG_5728

Vă las cu nişte poze de la această prea-frumoasă experienţă. Cu menţiunea că am fost oareşce vedetă pe pagina de facebook Agerpres Foto, căci am stat la cover photo ceva vreme cu poza de mai jos :D

cover photo agerpres

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Bucureştenii sunt cei mai iubăreţi din ţară. Dar pe locul V în Europa…

Video cu Alexandru Nicolau sărind de la 3.500 m la punct fix

3 comentarii

  1. Alex
    sâmbătă, 18 octombrie 2014, 12:32

    Asa, asa. Poate deja merge folosita si noaptea, sau poate se vor prinde in viitorul apropiat ca poti s-o faci sa mearga si noaptea daca-i pui baterii.

    Hai, ca nu mai e mult pana plecam cu barca din Bucuresti pana prin Giurgiu / Delta / Marea Neagra. Ne mai trebuie canalul ala navigabil de la Bucuresti pana la Giurgiu, proiectat de vreun secol.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
    • duminică, 19 octombrie 2014, 11:02

      Bre, ce zici tu este deja minune! Un fel de autostrada a lui Sova sau ceva :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
  2. joi, 18 iunie 2015, 13:15

    […] m-am dat cu lotca solară pe Dâmbovița (of, ce experiență…), ziceam – dând cu un mic copy/paste de la poetul care este :D […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *