28.05.2016

Hai să ne aducem aminte cum am învăţat engleza

Later edit: Bre, ce mi-aţi făcut voi cu poveştile voastre. Eram tentat să dau mai multe premii, aşa tare mi-au plăcut, dar apoi mi-am zis „bre, termină cu de astea, stick to the program!„. Adică un premiu am promis, un premiu dau. Care merge la Lavinia :) Vă mulţumesc tuturor pentru nişte clipe faine petrecute citindu-vă comentariile :)

–––––––-

Eu nu am învăţat engleza în şcoală. Adică, mă rog, şi în şcoală am învăţat ce era de învăţat, dar plăcerea adevărată a venit din altă parte: din muzică. Cât mă mai chinuiam eu să înţeleg versurile alea când eram în liceu… Atunci nu era cu google şi cu internet, trebuia să treci la dicţionar, să încerci să echivalezi tot felul de expresii. Din când în când, când reuşeam (credeam eu) să transcriu versurile unei piese, mă duceam să o întreb pe profa de engleză dacă e ok. Apoi să vezi ce roşu îmi trăgea ea peste versuri şi cum mi le desluşea cu adevărat. Partea bună din toată afacerea asta era că, pe criterii pur didactice :D, o puneam pe profă să asculte Metallica sau Judas Priest, ca să audă cu urechile ei ce zic ei pe acolea :))

Şi uite aşa au trecut nişte ani şi când am ajuns la facultate m-am trezit că sprachuiam engleza mult mai bine ca mulţi dintre colegii mei, fără să mă fi spetit decisiv în şcoală. Doar că ştiam engleza de „cartier”, cum îmi zicea într-una profa, nu aia literară. Păi dacă am învăţat-o din muzica anilor 90 nu din Shakespeare? :D

Şi pentru că tot am pomenit de marele dramaturg englez (eu nu cred că e cel mai mare, ci că a fost cel mai bun pentru acel moment al dezvoltării limbii engleze, a fost magistral chiar!), ia să arunc eu cu o provocare în voi. Una dublă, de fapt.

Dacă sunteţi bloggeri, puteţi participa la campania pe care o derulăm împreună cu partenerii de la Shakespeare School, unde premiile sunt de profil, ca să zic aşa, şi sunt chiar simpatice. Başca faptul că aveţi ocazia să scrieţi pe blogurile voastre o chestie chiar simpatică, adică să spuneţi cum aţi învăţat engleza. Sper că pe un stil mai cumsecade decât am făcut-o eu :))

banner-campanie-shakespeareschool

Dacă nu sunteţi bloggeri (dar şi dacă sunteţi :D), vă invit să îmi spuneţi aici în comentarii cum aţi învăţat voi limba engleză. Sau, dacă nu ştiţi engleza de nici o culoare (mi-e greu să cred, dar no… :D), de ce aţi vrea să o învăţaţi, cu ce vă ajută în viaţă acest lucru.

Ofer şi un premiu, fireşte. Unul surpriză. Habar nu am ce fel de premiu o să dau, serios, de aia e surpriză :)) Adică, vorba aia, o să mă uit şi la faţa omului şi în funcţie de asta o să aleg premiul cu pricina. În plus, provocarea este mai mult pe sistemul „hai să ne distrăm un pic în comentarii” decât focus pe premiu sau ceva.

Aştept comentariile voastre până pe 19 iunie, ora 23.59. Criteriile de jurizare vor fi foarte subiective, desigur, aşa cum stă bine unui blogger. Mai ales dacă acest blogger se intituleată chinezu :D

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Live blogging din trenul 1621, vagonul 4, loc 65 care mă duce la FITS

Dedicaţie specială pentru unii dintre voi

22 comentarii

  1. miercuri, 12 iunie 2013, 13:29

    Prima imagine care imi vine in minte cand ma gandesc la inceputul relatiei mele cu engleza e urmatoarea. Stiam, de undeva, probabil scoala, separat cuvintele BY = DE si WHAT = ce. Si cand voiam sa ma expandez sentimental inspre una dintre colegele mele incercand sa o intreb in engleza DE CE, a iesit BY WHAT :D

    In alta ordine de idei, am prins ce am prins la scoala. Dar baza de exprimare uzuala nu mi-e rusine sa recunosc ca am luat-o de pe Cartoon Network. Televizoarele astea mai noi au un buton pe telecomanda de unde poti sa alegi si limba programului. Ala vechi pe care l-a luat tata cand ne-am tras cablu (intrebau vecinii: ce-ti mai merge, ti-ai tras cablu! Si tata raspundea ca in vacanta mare: Da ce-ai fi vrut sa-mi trag, palme?!), un televizor a carui telecomanda mergea pe ultrasunete nu pe infrarosii ca azi, tziuia de cate ori schimbam programul :), nu aveau acest buton. Si astazi zic sarutmana, doamna soarta, pentru asta!

    Thumb up 1 Thumb down 0

    Răspunde
  2. miercuri, 12 iunie 2013, 13:30

    Eu am invatat-o din filme si bineinteles de la Cartoon Network.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. Claudiu
    miercuri, 12 iunie 2013, 13:31

    Engleza,bineinteles,am inceput sa o invat in scoala generala si am continuat cu ea in liceu si in facultate. Insa de ceva vreme, sincer, caut sa incep un curs de perfectionare a limbii engleze, iar cele de la Shakespeare ar pica de minune.

    Zi buna

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. miercuri, 12 iunie 2013, 13:48

    eu am invatat singura pana in liceu. in generala, aveam o profesoara…nu mai zic cum era…care nici nu stia sa pronunte edinburgh. drept pentru care am invatat franceza foarte bine.
    in liceu, am avut o profa extrem de exigenta si-am inceput sa invat de frica. comentariul la ‘vrajitorul din oz’ l-am invatat pe de rost, ca sa iau nota mare. mi-a dat 10, dar s-a prins ca habar n-aveam ce spun acolo. mi-a zis ca e pacat sa nu invat, ca o sa-mi foloseasca. si asta m-a motivat. apoi am inceput sa citesc (incepusera si la noi sa apara carti in engleza, reviste, etc. era dupa revolutie deja), muzica m-a ajutat foarte mult si astfel am reusit. apoi am dat si la bac engleza, am inceput sa-mi cumpar singura carti de gramatica pe care le studiam in timpul liber.
    atat de mult am invatat, ca in anul 2 de facultate pregateam liceeni (in general cunostinte de-ale prietenilor) pentru bac.
    end of story.
    de fapt nu e chiar end. mi-am luat niste carti de germana :))

    Thumb up 3 Thumb down 0

    Răspunde
  5. miercuri, 12 iunie 2013, 13:57

    nu ştiu dacă e chiar o amintire frumoasă cum am învăţat eu engleza cu toate directivele partidului, dar ştiu cum a „învăţat-o” prietena mea cea mai bună, aşa că o să-ţi spun povestea aceasta.
    eram în facultate şi aveam în primul an, sesiunea de vară, colovciu la engleză. emoţii, gânduri, ca tot bobocu. cum să dai cu nasul de corespondenţa de afaceri când pe vremea aceea nu exista net?
    boon… şi purcedem eu şi prietena mea să „studiem”. ea habar nu avea engleză pe vremea aceea, dar cum rusa dispăruse subit din calendarul facultăţii, ce era să facă, se apucă de engleză cu mâţu! şi dă-i şi spune-i şi dă-i şi explică scrierea fonetică până mă trăzneşte pe mine ideea să-i spun: ia scrie tu cu mânuţa ta fix cum se pronunţă şi îi citeşti profesoarei din foaie?
    zis şi făcut. a doua zi ea a citit melodios, suav şi profa i-a dat 10. eu am luat mai puţin, că deh, ştiam scrierea fonetică!

    Thumb up 1 Thumb down 1

    Răspunde
  6. miercuri, 12 iunie 2013, 13:58

    Uita, eu am frecventat de mic cursurile unei renumite institutii. Se numea Gradinita cu program prelungit nr 10 din Baia Mare. Asta asa pe sfarsitul anilor 80, inceputul anilor 90. Si cum tocmai ce participasem la un schimb de regim, noua, grupei mijlocii ni s-a predat limba engleza. Si in ziua de azi, zic cu mandrie, primul cuvant pe care l-am invatat: FIREMAN…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  7. miercuri, 12 iunie 2013, 14:00

    Am invatat-o din desenele animate. Initial … Chip si Dale scoteau tare putine sunete si erau greu de descifrat :). Apoi am evoluat la Sandy Bell. Si testoasele Ninja parca.
    Nu dublau filmele pentru copii cum se obisnuieste acum si practic asta mi-a fost startul.
    Apoi la scoala – engleza venea imediat dupa matematica, de multe ori asa ca aveam un elan fantastic din pricina ca scapasem macar pentru o zi de chinul aritmeticii si de privirea neinduratoare a profei de mate. Lucram intens la engleza si franceza ca sa compensez pierderile din lumile lui Pitagora
    Pur si simplu am avut inclinatie spre limbi straine dar sunt constienta ca filmele m-au ajutat mult.

    Thumb up 1 Thumb down 2

    Răspunde
  8. miercuri, 12 iunie 2013, 14:34

    Eu engleza am invatat-o asa cum trebuie in liceu. Aveam o profa nebuna care voia mereu sa vorbim in engleza britanica, vorbea cu noi numai in engleza, deci automat trebuia sa vorbim si noi. Si asa am un accent funny de british-aussie-romanian. (asa mi-au zis niste autoare):))
    Dar pot zice ca am invatat engleza cu adevarat de un an si ceva, cand am inceput sa fiu pasionata de cartile in engleza. Sa zic ca in ultimul an am citit 5 carti in romana. In rest belletristica in engleza la greu. (peste 100)
    Plus ca asta m-a ajutat si ma ajuta si acum (am pus putin pe hold cartea la care scriu, „The Blog Meet”, ca sa iti raspund la intrebare, Chinezule) cand scriu carti in limba engleza si ii fac temele lui sor-mea. (mai recuperez chestii de care am uitat)
    Plus ca faptul ca vorbesc cu persoane din SUA si UK si alte locatii in care se vorbeste engleza m-a ajutat la invatat.
    Deci eu nu voi fi ca toti ca am invatat engleza intr-un anumit loc sau intr-un anumit interval de timp. Eu o invat continuu.

    Thumb up 3 Thumb down 0

    Răspunde
  9. miercuri, 12 iunie 2013, 14:43

    Eu eram asa de fericit ca stiu limba engleza cand eram mic incat spuneam la toata lumea „mai am un cuvant si stiu toata limba engleza” :))

    Thumb up 3 Thumb down 0

    Răspunde
  10. miercuri, 12 iunie 2013, 14:44

    Cartoon Network a fost „profesorul” meu. De la scoala n-am inteles absolut nimic. Dupa saptamani de urmarit desene fara sa pricep nimic am inceput sa inteleg :)

    Se intampla in clasa a IV-a, pana sa am cablu acasa eram cel mai slab la engleza, dupa Cartoon Network am trecut in grupa de „avansati” :))

    In clasa a VIII-a am avut primul calculator, si odata cu el jocuri ca Fallout, Baldur’s Gate, Planescape Torment si alte RPG-uri intens bazate pe dialog. Atunci mi-am imbogatit drastic vocabularul.

    De la scoala nu mai invatam deja nimic, puteam sa rezolv exercitii de gramatica „dupa ureche”, era chiar sa ajung la olimpiada :)

    Thumb up 2 Thumb down 0

    Răspunde
  11. miercuri, 12 iunie 2013, 15:09

    Eu facut 1-4 la o scoala primara dintr-un sat. am invatat engleza in clasa a 2-a cu profesoara de rusa. Fara misto.

    Thumb up 2 Thumb down 0

    Răspunde
  12. miercuri, 12 iunie 2013, 15:09

    Eu am crescut la țară și ,spre deosebire de majoritatea de mai sus, am învățat-o din filme și muzică. Ah …. și dintr-o carte ce o mai am și acum „Engleza pentru începători” ce am primit-o cadou de ziua mea de la bunica.
    M-am mutat în oraș prin clasa a-8a și spre surprinderea mea, trecerea de la rusă( da, fac parte din generația aia care a făcut rusă în generală) la engleză a fost mai ușoară decât credeam.
    Prin liceu am început ca tot omul să mă joc MMO-uri și așa am început să vorbesc engleza cât mai mult … engleza aia de gaming, da tot engleză e.
    Nah, nu pot să spun că am Cambridge ( parcă aia de diploma de „doctor” în engleză) da’ să port o conversație cu unul care nu știe o boabă de română și vorbește doar limba lui nativă+ engleză mă descurc.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  13. miercuri, 12 iunie 2013, 15:32

    In generala aveam engleza in orar dar profele (am avut una pe an) erau jalnice. In clasa a 8-a, colega mea de banca si prietena mea cea mai buna, care facea engleza acasa cu frate-so, s-a hotarat sa dea la liceu la o sectie de bilingva engleza. Am vrut si eu, sa ramanem in continuare colege de banca. M-a ajutat ea putin cu engleza, dar ce sa-i faci unei verze? Am trecut totusi examenul oral de limba engleza, habar n-am cum, si datorita mediei de la romana si de la mate, am aterizat la sectia de bilingva. Pana in clasa a 12-a am fost cea mai slaba din clasa. Colegii mei erau copii meditati din frageda pruncie, fluenti deja. Aveam 9 ore de engl pe sapt, cu trei profi diferiti. Faceam conversatie, istoria si geografia Angliei si Americii, gramatica. Un an am avut chiar si un profesor american. Incercam sa ma tin de colegii mei dar aveam goluri imense la gramatica. Ai mei nu vroiau sa auda de meditatii. In vacanta dintre a 11-a si a 12-a am pus piciorul in prag. Trebuia sa dau la facultate si stiam doar romana. Trebuia sa o combin cu ceva. Cu engleza mea defecta nu indrazneam sa dau examen la facultate. Asa ca am facut scandal acasa si am facut aproape doua luni de meditatie in vara aia, 2 ore pe saptamana. Am facut cu profa de la scoala, ca stia exact care imi sunt lipsurile. Pret de vreo 6-7 sedinte, mi-a explicat timpurile verbale, atat de frumos si de clar ca nu le-am uitat nici in ziua de azi. De la o sedinta la alta lucram singura exercitii din carti recomandate de ea. Cred ca lucram cam o carte in doua saptamani. Imi amintesc ca intr-o zi eram cu prietenul meu in parc, el vroia sa ne pupam si eu ma gandeam la niste cloze exercises care nu-mi iesisera. La inceputul clasei a 12-a aveam in sfarsit scheletul (asa numesc eu gramatica unei limbi). Vocabular adunasem deja in cei trei ani de liceu. Am continuat meditatiile si in clasa a 12-a. Imi amintesc primul meu moment de glorie de la scoala. Profesoara m-a rugat sa ii vorbesc despre o carte care m-a impresionat si sa ii expun si motivele pentru care m-a impresionat. I-am vorbit despre Contele de Monte Cristo si despre ce insemnase pentru mine aceasta carte atunci cand o citisem, in clasa a 7-a. Profa m-a lasat sa vorbesc, cred ca vreun sfert de ora asa, a durat prezentarea mea. Avea un zambet cald pe fata, eram pana la urma rezultatul muncii ei. Era la fel de fericita ca mine ca pot sa vorbesc liber in engleza, despre ceva, orice. Asta se intampla cu vreo luna inainte de bac. In ziua de azi, sunt fluenta in engleza. Am blog in engleza si lucrez la un roman in limba engleza. Din anul 1 de facultate si pana in ziua de azi, meditez copii si tineri si chiar mai putin tineri. Nu am avut limita de varsta. Cel mai tanar elev al meu a avut 3 ani si cel mai batran, 56. Creste inima in mine cand vad progresele, cand ii vad cum acumuleaza cunostinte, este unul din cele mai frumoase sentimente pe care le-am avut pana in prezent.

    Thumb up 6 Thumb down 0

    Răspunde
  14. Stefy
    miercuri, 12 iunie 2013, 15:40

    Engleza am invatat-o de la Cartoon Network si, cand eram mica, ma ofticam ca vara-mea, care e mai mare cu 2 ani decat mine, stia mai bine engleza. Ea, la randul ei, era ofticata ca trebuia sa imi traduca sau sa imi zica ce zic aia acolo. Asa ca, incetul cu incetul, am inceput sa invat atat de la ea, cat si de la CN. Ulterior, in clasa a 2-a, am inceput sa facem engleza(platind profesorul de la clasa, pentru ca puteam alege doar franceza), iar din a 3-a, pana in prezent, am tot studiat engleza. Am avut si o carte „engleza fara profesor” pe care am tot citit-o pana am rupt-o. Pana in clasa a 8-a faceam, pe langa ce era la scoala, si meditatii, dar intr-un mod interactiv (venise acea persoana de afara si adusese metode noi), era foarte distractiv, mai ales ca era ceva cu detectivi si erau diferite parti. Te captiva. La partea de gramatica stiu ca ajunsesem cu el pana la aproape upper-intermediate (asta in clasa a 8-a).

    Ulterior, la liceu, mi s-au tot schimbat profesoarele si am luat meditatii in sensul ala adevarat :)). Am mers si pe la olimpiade etc. iar la facultate, fiind la Litere, (limbi moderne aplicate), am invatat engleza pe paine(de la istoria UK, USA, pana la corespondenta comerciala, traduceri si alte minunatii), licenta fiindu-mi si ea pe engleza.

    La masterat, desi am schimbat profilul, tot in engleza am majoritatea cursurilor, iar legat de invatatul limbii engleze: inca mai fac asta (business communication si corespondenta comerciala de afaceri…sounds not nice :)) ). Cu cat aprofundezi o limba, cu atat iti dai seama cate lipsuri ai. Si asta nu doar la engleza :). Ma minunez in fiecare zi cate lucruri descopar in portugheza :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  15. miercuri, 12 iunie 2013, 15:42

    Tu erai de treaba cu Judas Priest, eu imi terorizam profa cu versuri din Eminem si Foxy Brown, adica cel mai ordinar ‘slang’ de la care orice american cu bun simt s-ar dezice.

    Ea se straduia saraca, era foarte cool, ma lasa sa si fumez cand mergeam la ea la ore si imi tot tinea teoria British English-ului, incercand sa nu para incurcata cand eu doream sa inteleg sensul profund al versului „I slap women and eat shrooms then O.D. /Now don’t you wanna grow up to be just like me!”

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  16. miercuri, 12 iunie 2013, 16:28

    Engleza era un fel de chineză. Vorba ta, ascultam muzică şi cântam fiecare ce pricepea. Numai că noi eram pe din alea mai soft, adică nu Metallica sau Judas Priest ci Glenn Medeiros şi New Kids on the Block. Apoi, putând să mă laud că sunt niţel mai tânără decât tine, am început să buchisesc versurile ce apăreau în revistele Bravo şi Popcorn. Şi uite aşa, între o idilă şi alta, învăţam să suspinăm pe englezeşte.
    Aprofundarea s-a făcut la şcoală, unde, mă laud acum, am avut o profă excelentă (n.m. Cristina Dan).

    Thumb up 1 Thumb down 0

    Răspunde
  17. joi, 13 iunie 2013, 08:30

    Но, как я выучил русский язык не хотите сказать?

    Thumb up 1 Thumb down 0

    Răspunde
  18. joi, 20 iunie 2013, 18:47

    Thank you very fain :)))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  19. anonim
    miercuri, 25 februarie 2015, 20:58

    eu nu prea am prins din scoala mare lucru ,facand si prea putin dar,poate ca ar fi trebuit la vremea aceea sa iau in serios acest lucru deoarece acum la 52 de ani sunt nevoita sa o invat ,stabilindu-ma la fiica mea in state,si desi imi este greu sper sa reusesc acest lucru .

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *