08.12.2016

Cum mi s-a părut James Morrison – The Awakening (2011)

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Am primit albumul lui James Morrison The Awakening de la un prieten cu rugămintea să îl ascult ca să, zicea el, „te mai cureţi şi tu la creier de zbânţăielile  pe care le asculţi de obicei”. Avea şi el dreptate, chair de astea ascult de obicei :D Aşa că am zis să îi fac pe plac. Plus că aşa e bine în viaţă, să mai ieşi din zona ta de confort şi să încerci ceva nou.

Albumul este unul care nu te deranjează absolut deloc să îl asculţi. Adică James are o voce care aduce foarte mult a Terence Trent d’Arby, iar piesele sunt de alea la locul lor, fără isterizări sau aruncări dintr-o extremă în alta. Ne e primul gen de muzică pe care să aleg să îl ascult, dar, cel puţin acest album, este chiar unul care curge liniştit, care te relaxează. Oricum, de departe, cel mai mare merit a lui Morrison este că a adus din nou în urechile şi sufletul meu feelingul de Motown, chiar dacă interpretat în varianta modernă. Care stil de muzică are o rezonanţă aparte în coraconul meu. Ăla care nu e ocupat de rock, desigur.

Mi-au atras atenţia la modul mai serios I Won’t Let You Go, Slave to the Music, Right by Your Side, One Life. Aveţi clipurile mai jos, daţi o ureche.

Una peste alta mă bucur că am acceptat oferta prietenului şi am ascultat albumul. A fost o experienţă relaxantă şi o ieşire din zona de confort muzical chiar reuşită. Mă încumet să dau şi o notă albumului, chiar dacă, repet, nu  mă pricep decisiv la genul acesta de muzică. E un 8 cinstit, aşa simt eu.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Cum a fost prima jumătate de oră din concertul Lady Gaga

Cum mi s-a părut Steve Vai – The Story of Light (2012)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *