Și de aia e frumoasă viața și mă încăpățânez să văd mereu frumosul din ea, nu să mă uit la urât. Pentru că mi se întâmplă să primesc un mail de la Roxana de la lumeamare.ro, care îmi spune că Alina Danciu, ”colega mea de bază”, cum îi spune chiar Roxana, a răspuns provocării mele de a scrie despre oameni faini. Și mi-a trimis un text. Pe care îl puteți vedea mai jos. Despre doi oameni cu adevărat faini, despre a cărora Stanciova eu am scris de două ori la mine pe chinezu.eu, aici și aici. Ocazie cu care vă spun din nou să vă puneți blogul ăsta în reader, pentru că… o să vedeți voi de ce :)

De de am ales să vorbesc despre Irina? Sau şi mai bine, cine este Irina? E prietena unui fost coleg de liceu al surorii mele. Circula o vorbă la noi în oraş cum că şi-au lăsat job-urile de designer şi de programator din Timişoara şi s-au dus să trăiască la sat, în Stanciova. Bă, ăştia-s nebuni de-a dreptul! După ce au apărut la PRO TV, mi-am spus că trebuie să îi cunosc neapărat, până nu devin prea celebri ca să mai stea de vorbă cu mine. Nu că ar fi genul de oameni care să alerge după aşa ceva. Dimpotrivă, au creat dincolodebani.ro, un site pentru produse şi servicii gratuite. Le-am luat un interviu la amândoi şi sunt exact aşa cum mă aşteptam: inteligenţi şi de treabă. Îşi trăiesc viaţa aşa cum îşi doresc, iar pentru mine asta e mare lucru.

Ce am învăţat de la Irina? Ceva ce am cam uitat noi, oamenii „moderni”: importanţa comunităţii în care trăieşti. Să dai bineţe oamenilor, să mai laşi calculatorul, televizorul şi să îţi întrebi vecinul ce mai face. Pentru că, până la urmă, el e cel mai aproape de tine, fizic. În oraşele mari începem să cam pierdem asta, din păcate. Suntem grăbiţi, alergăm, ne copleşesc grijile şi problemele. Şi totuşi… un zâmbet şi un „bună ziua” pot însemna aşa de mult!

Iar dacă eşti curios cum e o zi din viaţa Irinei, o las pe ea să îţi povestească mai jos.

„Mi-e destul de greu să descriu o zi din viaţă, pentru că n-aş şti pe care s-o descriu.

Sunt zile în care umblăm de colo-colo, încă ne mai vizităm prietenii şi părinţii la oraş, o dată pe săptămână. Şi sunt zile bune, majoritatea, când stăm cuminţi la Stanciova. În funcţie de anotimp avem activităţi predominant în casă sau predominant pe-afară. În primăvară-vară ne-am făcut o mică grădină care ne ocupa o parte din timp, grădină pe care plănuim să o extindem după principiile permaculturii, iar acum, nu demult, am făcut şi planul pe hârtie. De-abia aştept să ne-apucăm.

În rest, petrecem timp frumos cu prietenii de aici şi ‘de la oras’, astă-vară era mai multă lume, iarna, suntem mai mult noi şi vecinii, dar e simpatic: ne invităm unii pe alţii la masă, sau la prăjitura de la 10 noaptea.

Stăm destul de mult timp şi pe internet. De când am venit la Stanciova am început să documentăm şederea noastră aici. Pe-atunci nu eram siguri că vom rămâne, dar uite că am rămas. Înafară de blogul Stanciovei, aveam amândoi bloguri de destul de mult timp şi mai sunt câteva locuri unde scriem şi citim constant, pe lângă faptul că Gab mai administrează dincolodebani.ro şi mai intervine la alte câteva.

Prin intermediul blogurilor am reuşit să cunoaştem destul de multă lume foarte interesantă şi cu preocupări comune.

În ultima vreme am început să dăm ore copiilor din sat, fără bani. De fapt îi ajutăm la teme. Sunt câţiva care vin constant, alţii care vin doar înaintea tezelor. Am vrea să-i învăţăm şi alte lucruri decât gramatică şi matematică. Poate mai la vară vom face şi nişte desene sau ore de calculator, ca să nu mai vorbesc despre niţica sensibilizare ecologică.

Satul nostru, Stanciova are ceva special. Nu spectaculos, nu sunt munţi, nici râuri învolburate, doar nişte coline cuminţi, dar cred că e vorba de un soi de energie care atrage aici oameni interesanţi. Îmi place, mai ales în zona în care stăm noi, spaţiul deschis. Când stau pe islaz, la câţiva metri în faţa casei, şi mă uit în sus, văd tot cerul. La oraş nu-l vezi niciodată pe de-a întregul.

Se întâmplă lucruri frumoase pe-aici. Cum ziceam, mai ales vara, când sura consătencei noastre, Teo, e locul de desfăşurare a multor evenimente vesele, mai mult sau mai puţin productive dar care, toate, ajută la formarea de legături care întăresc comunitatea. Ne mai strângem şi la noi, şi la vecini… vara ne întrecem în grătare şi stat noaptea la foc, dar evenimentele mai organizate au loc totuşi la ‘sură’, e un loc propice socializării.

Iar dacă veniţi vreodată pe la Stanciova veţi înţelege de ce.”