09.12.2016

Ce fel de blogger nu mai vreau să fiu în 2011

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Cuvintele de mai jos sunt despre politică. Le citim și apoi discutăm.

”Ne lipsește ordinea. Și, pe deasupra, ne lipsește puterea, iar noi nu înțelegem acest lucru. Confundăm cuvintele și uralele pe care le stârnesc cu puterea, iar în momentul în care suntem provocați să le demonstrăm veridicitatea, suntem pierduți. Pentru noi politica este o chestie crâncenă, de viață și de moarte. O dată ce ne-am implicat, purtăm bătălii mai mult decât politice”.

Ați putea crede că este vorba despre ce se întâmplă pe la noi, cu noi. Dar citatul de mai sus este din cartea ”Măscăricii” de V.S. Naipaul, iar politica despre care vorbește el acolo este una dintr-o insulă exotică, de lumea a treia, ca să folosesc această expresie pentru ca toată lumea să înțeleagă că nu e vorba de noi, care suntem, firește, cetățeni europeni, ca atare mult mai moderni și mai dezvoltați. Dar parcă despre noi vorbește, nu-i așa?

Așa facem și noi cu politica. La noi e exclusă o discuție cu argumente. O băgăm pe aia cu ba p-a mă-tii, argument suprem, nenegociabil, care ni se pare dovada supremă că avem cojones. Orice părere contrară o luăm la modul personal și intrăm pe modul vindicativ. Devenim brusc conștienți de faptul că dacă nu i-o tragem ăluia pentru chestia aia, atunci nu ne putem justifica existența în câmpul așa-zis politic. Iar celălalt face la fel, după care eu fac la fel, după care ăla face la fel. Noi creăm sistemul. Și sistemul ne creează pe noi. Și ne consumăm reciproc.

Mă fac și eu vinovat de ce spun mai sus. Căci de prea multe ori am confundat rățoiala, gherțoismul în exprimare, guițătura semidoctă cu argumentația. Era doar o formă de exhibiționism, de arătare a mușchilor. Numai că, vedeți voi, când ai mușchi, nu mai trebuie să îi arăți. Lumea știe că îi ai, se simte asta. Faptul că tu îi scoți la înaintare nu îi face mai mari deloc, dar pe tine te face penibil.

Și în blogosferă e la fel. Unii au cojones, alții nu. Cei care nu le au, încearcă din răsputeri să arate că le au. Și pe măsură ce pe nimeni nu interesează agitația hormonală 2.0 a unui astfel de personaj, pe atât spumele și guițăturile sale sunt mai locvace. Și, în egală măsură, penibile și regretabile. Cei care sunt posesori de cojones sunt de două feluri: cei care fac greșeala de care vorbeam mai sus, adică țin cu tot dinadinsul să și le arate, ceea ce îi aruncă în oareșce derizoriu și simpatic gherțoism, și cei care le au, dar nu doar că nu le țin la vedere, ci nici măcar nu aduc vorba despre asta. Aceștia din urmă sunt adevărații. Din toate punctele de vedere. Și merită întregul respect.

Am făcut și eu greșelile despre care vă vorbesc mai sus. Nu sunt mândru de ele. Dar mi le asum. Pentru că am învățat enorm din ele. Și m-au ajutat să evoluez. Sau, mai bine spus, eu am ales ca greșelile acestea să mă ajute. Și să știu că voi încerca să nu le mai fac, să fiu (în lipsă de o expresie mai acătări) un om mai bun.

Mizeriile pe care le aruncăm unii în fața altora ne fac, în cele din urmă, se ne pierdem demnitatea. Și, ca să dau pe final din nou cuvântul lui Naipaul, ”o dată ce unui om i se pierde demnitatea, el e condamnat nu să moară sau să fugă, ci să-și accepte statutul”.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Cel mai ieftin post plătit aici pe chinezu.eu

Câte din clickurile pe care le dăm sunt și muncă?

17 comentarii

  1. marți, 4 ianuarie 2011, 09:20

    Si in politica, si pe bloguri si chiar si in viata de zi cu zi suntem incapabili sa purtam o disputa altfel decat cu injuraturi, amenintari si cu muschi umflati in gol. Facem asta pentru ca nu stim altfel si pentru ca e la indemana pentru toti prostii. Si daca unii sunt suficienti de inteligenti sa poarte o disputa cu argumente, ei trebuie deseori sa poarte acea disputa tot cu prosti, care sunt imuni la argumente si la logica.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. marți, 4 ianuarie 2011, 09:27

    Sunt pe deplin deacord cu prezentarea facuta despre persoanele care discuta politica si despre cei care alcatuiesc blogosfera.
    Dupa parerea mea, lucruri descrise se petrec datorita faptului ca nu mai este sustinuta calitatea. Daca cineva face o afirmatie, arareori o si dezvolta cu explicatii obiective. De cele mai multe ori apar injuriile si subiectivismul,cuvinte putine fara de sens. Si sunt de parere ca o critica, fie ea pozitiva sau negativa, trebuie sa fie intotdeauna obiectiva.
    Un an cu mult spor!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. marți, 4 ianuarie 2011, 09:40

    Avem individ, familie, comunitate. Cand ai inteles la nivel de individ in ce consta adevarata putere, te vei conforma ei si la nivel de familie si comunitate. In momentul in care intalnesc un blogger cu peste 25 de primaveri ce nu poate purta o discutie in contradictoriu, ma gandesc la cate ii suporta cel / cea ce-i e alaturi in viata de zi cu zi. Fiecare dintre noi culege ceea ce seamana, indiferent ca e blogger sau politician.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. marți, 4 ianuarie 2011, 09:52

    no’ ma da ce s’o intamplat?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. marți, 4 ianuarie 2011, 10:24

    deci sunteti de acord cu mine ca a renunta la tonul asta de cocos care le stie pe toate e cea mai buna varianta de mers inainte? :)

    @Dan Ciulea
    nimic, ce sa se intample, doar ca lumea se mai schimba, deci si eu :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  6. marți, 4 ianuarie 2011, 11:23

    @chinezu: tonul de cocos are rolul lui, pentru ca sunt multi care chiar nu pricep altfel :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  7. marți, 4 ianuarie 2011, 11:49

    Am si eu o intrebare mai extinsa.

    Daca „blogosfera” asta are ca principiu de baza relevanta (care inseamna a iesi in evidenta) si conflictul este cel care te face relevant (din cate am observat eu) …. de ce majoritatea sugestiilor sunt de genul „sa nu generezi conflict”?

    E principiul „Critica dar in tacere” sau „Nu critica deloc” sau „Nu critica decat daca ai trafic” sau nu stiu ce? Nu de alta, dar as vrea sa inteleg si eu asta.

    Se tot vorbeste de bun simt si valori morale. Multa lume le pretinde, putini cred in ele , foarte putini le si aplica. Nu de alta, dar sunt niste intrebari la care n-am reusit sa-mi dau raspunsul. Pana acum am observat mai multa ipocrizie si aroganta decat altceva. Nu ma refer la tine, tu poate esti chiar exceptia de la regula si tocmai de aia te intreb.

    Multumesc. Si n-am vrut ca acest comentariu sa sune „cocosesc” desi poate asa a parut.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  8. marți, 4 ianuarie 2011, 12:18

    @Vlad
    excelenta intrebare
    la care trebuie sa ma gandesc inainte de a raspunde.. :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  9. marți, 4 ianuarie 2011, 12:29

    pareri au fost, pareri sunt inca, si’or fi cat neamul blogaresc.. :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  10. marți, 4 ianuarie 2011, 12:36

    @chinezu, devii înțelept o’ ce? :) glumesc, deja ești, că altfel nu te-ar încerca gânduri de felul ăsta.
    @vlad, relevant=vizibil, dar asta nu-i destul. nu tot ce e vizibil e și bun iar conflictul, oricât de vizibil ar fi, tot negativ rămâne. sigur, critica-i bună și ea, dar e de mai multe feluri. modul în care e exprimată face diferența dintre critica de tip constructiv și căutarea nodului în papură, care-i de obicei sămânță de scandal. unii înțeleg toate astea și cresc frumos și sănătos, ba mai mult, își cresc șansele de dezvoltare pe termen lung. alții nu înțeleg și rămân la nivelul de golan de cartier care caută respect cu boxu-n mână.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  11. marți, 4 ianuarie 2011, 12:42

    @ Vlad
    depinde de la ce perspectivă plecăm în abordarea problemei: dacă definim succesul în termeni de trafic (relevanță), atunci probabil o atitudine conflictuală și cât mai puțin subtilă și nuanțată este cheia „succesului” – pe lângă tipul de conținut; în această privință, traficul este indicatorul ce poate fi cuantificat cel mai bine.
    pe de altă parte, dacă discutăm doar despre lucruri precum calitatea scriiturii, tematica și profunzimea subiectelor abordate – fără a implica și traficul – succesul devine o noțiune foarte fluidă…iar totul depinde de perspectivele și valorile cititorilor vizați. de pildă dacă scrii despre istorie sau sociologie, nu o să te citească cei pasionați de mașini (care sunt probabil mai mulți)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  12. marți, 4 ianuarie 2011, 13:34

    @Chinezu
    Deci, asteptam un raspuns :D.
    @Adi Hadean
    Sa zicem ca asa este desi nu cred ca traim intr-o societate (lume) in care cei cu valori morale si bun simt ies in fata. Poate se schimba lucrurile astea, desi nu prea vad semne.
    @Camil
    Deci pana la urma este o alegere intre a fi relevant sau a fi obscur.

    Cred totusi ca pana la urma conflictul este cel care te ridica sau te coboara. Conteaza atitudinea pe care o adopti intr-un conflict totusi. Poti sa iesi castigator intr-un conflict de idei. Conteaza punctul in care conflictul depaseste limita bunului simt si devine agresiune.

    Ma rog, asta e doar parerea mea. Cert este ca acest conflict se alfa intr-o zona gri destul de greu de stabilit si este mai mult decat interpretabil.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  13. Glass and Iron
    marți, 4 ianuarie 2011, 13:34

    S-au cam zis asa ca ce urmeaza este o „prelungire” : depinde cui te adresezi, depinde de subiect.
    Daca vrei sa fii vazut si auzit te sui pe o lada de bere si ridici vocea. Si daca vrei sa fii tinut minte trebuie sa spui ceva memorabil. Asta garanteaza pentru moment, nu se stie daca si pentru viitor.
    Dar poti sa taci si sa muncesti, apoi sa fii apreciat, sa fii suit pe un podium si sa se cante imnul national pentru tine. Si asta asta garanteaza atentia pentru moment dar si pentru viitor.

    Atunci cand esti „o voce” trebuie sa vorbesti tare si sa iti alegi subiectele cu atentie. Restul este destul de relativ fiindca „Meanings don’t reside in words; they reside in people.” (Ivor Armstrong Richards). Nu te poti gandi sa multumesti pe toata lumea – este imposibil – dar este bine sa multumesti pe cat mai multi dintre cei care au o scara normala a valorilor.

    Aici nu am vazut (inca ?) o situatie foarte des intalnita pe unde m-am plimbat : atacul frontal, privind numai prin ingustimea vizierei. Cred daca esti in lupta, este bine sa iti protejezi capul dar este bine sa poti sa vezi cat mai mult din campul de lupta. Daca este cazul, ataci frontal, tavalug dar daca este cazul, eschivezi. Important este ca tu sa invingi fiindca tu esti de partea celor buni. Nu ?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  14. marți, 4 ianuarie 2011, 13:47

    @ Vlad
    well, din perspectiva notorietății, probabil că da. deși nu cred că este o alegere, ci mai degrabă o înclinație. de ex dacă te pasionează un domeniu prin definiție mai restrâns/obscur – și șcrii despre el, normal – nu vei fi niciodată relevant cu adevărat; sau poate doar în aria respectivă. de aceea blogurile magazin, generaliste, au de regulă traficul cel mai consistent.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  15. marți, 4 ianuarie 2011, 14:08

    @Glass and Iron
    Excelent spus, bag la capatana :)). Dar pana la urma si acest bun este relativ. Fiecare se crede bun in felul lui sau SI MAI BUN decat altul. Nu stiu cati accepta ideea ca sub toate straturile lor, sunt rai pana la urma.
    @camil
    Ai dreptate. Dar daca reduci totul la baza, aflii ca si pasiunile sau inclinatiile tin mai mult de alegere si de oportunitati decat de altceva….cred eu. Si din punctul asta de vedere eu aleg sa scriu despre oameni si grupuri de oameni. Mi se pare un subiect destul de generalist :)). Sa vedem cum va fi perceput.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  16. FlyinG
    marți, 4 ianuarie 2011, 18:50

    Chinezule…

    sincer, tu te numesti blogger??? Cine ti`a dat aceasta gradatie??? :) Eu nu te consider asa, pe cuvant!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  17. miercuri, 5 ianuarie 2011, 09:08

    […] țării (observați cât de corect spun ce spun atunci când vorbesc de Băsescu, dar, după cum vă spuneam, chiar îmi propun să devin mai bun, măcar în exprimare, deși personajul îmi repugnă în […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *