Dacă vi se pare ciudat titlul, aveți puțintică răbdare. Cât să vă spun o scurtă povestioară despre cum a înțeles fiica mea cea mică, Patricia, valoarea banilor. După care vă explic ce am vrut să zic :)

Patricia are o pușculiță. Pe care nu prea a băgat-o în seamă multă vreme. Adică nu prea punea bani în ea, în ciuda recomandărilor noastre ”să vezi tu cum o să se adune”. Pentru că, pentru ea, banii erau cei pe care ea îi primește de la părinți și de la bunici, nu ceva de care este măcar un pic și ea responsabilă. Practic, pentru ea, banii nu aveau valoare.

Până într-o zi când mi-a spus că vrea ceva trenuleț. Care costa cam 140 de lei (nu mai țin minte exact). Și am sesizat oportunitate să o învăț, subtil, la cei 6 ani ai ei, ce înseamnă valoarea banilor. I-am spus că nu am atât de mulți bani, dar că dacă face ea rost de cât de mulți poate, o să pun eu diferența.

A făcut ochii mari și a zis ”tati, dar eu nu am bani…”. I-am adus aminte de pușculiță. Și de monedele acelea mărunte la care ea nu s-a gândit până atunci să le pună în pușculiță, dar pe care noi, părinții, am avut grijă să le punem acolo. I-am spus să meargă să vadă câți bani s-au strâns acolo, fără ca ea să își dea seama.

S-a dus cu bona, au deschis pușculița și au numărat banii: erau 74 de lei și un pic. Reacție de uluială a Patriciei în fața unei asemenea uriașe sume de bani a fost colosală! Și am știut că din acel moment fetița mea știe că moneda aceea mică de 10 bani poate să conteze enorm într-o ”strategie” constantă de economisire pe termen lung. De prisos să vă spun că acum ne întreabă mereu dacă nu avem ceva mărunți, ca să îi pună în pușculiță :))

V-am spus povestea pe care am trăit-o eu pentru că așa îmi place să povestim, aplicat. Mai ales când vine vorba despre ceea ce îndeobște se numește parenting. Sau despre ce povesteam în urmă cu ceva vreme, în seria de articole începută în parteneriat cu KRUK România, despre cât de importanți sunt banii în ecuația de parenting.

Vă promiteam atunci că o să revin asupra unor chestiuni, pe care eu le consider foarte importante. Așa că, iată, astăzi discutăm despre valoare banilor. Sau, de fapt, despre cum nu prea ne dăm seama de valoarea lor.

Calculează câți bani dai pe lucruri pe care… ai putea să nu dai bani :)

Să începem cu acest exercițiu de calcul simplu al unor cheltuieli care nu prea vi se pare mare șmecherie. Intrați pe link și calculați. Dar calculați pe termen lung. Și apoi adunați toate acele sume. Și, după ce ridicați sprânceana a mirare, reveniți să povestim mai departe.

Presupun că cei mai mulți dintre voi au pățit ce am pățit și eu când am făcut pentru prima dată acele calcule. Pur și simplu nu știam că dăm atât de mulți bani pe lucruri pe care chiar am putea să nu dăm atâția bani! Că nu știu cum să o zic mai simplu.

Și cei mai mulți dintre noi facem asta pentru că nu prea ni se pare, să zicem, 2 lei o sumă mare. În sensul că – așa cum zicem uneori – ”fără ăia 2 lei sau cu ăia 2 lei, tot acolo suntem”.

Cei care zicem asta (după cum vedeți mă includ și eu cu lejeritate în această categorie; deși sunt într-un plin proces de remediere a acestei atitudini!) suntem cei care încă nu cunoaștem valoarea banului. Și este timpul să recunoaștem asta!

Valoarea banului nu înseamnă valoarea sa nominală, adică ce scrie pe monedă sau pe bancnotă. Adică nu e rocket science să citim că scrie 1 leu sau 10 lei :)) Valoarea banului înseamnă, din punctul meu de vedere, să înțelegem că banii în sine nu au valoare, ei sunt un instrument prin care noi obținem anumite beneficii. Să vă explic.

Banii în sine nu au valoare? Nope, sunt niște bucăți de metal, niște hârtii, niște șiruri de 0 și de 1 în conturile electronice. Noi, oamenii, conferim putere și valoare banilor pentru că îi folosim și pentru că am ”semnat” convenția prin care toți, pe întreaga planetă, folosim banii pentru diferite schimburi (doar nu era să rămânem în epoca ”tu îmi dai o scoică, io îți dau o găleată de grâu”?). Valoarea banilor este dată de deciziile noastre de a-i utiliza în diverse schimburi (tranzacții).

Ce vreau să vă spun că este că la voi este puterea de a lua cea mai bună decizie financiară care să vă aducă beneficiile dorite. Aici însă, din păcate, mulți dintre noi nu reușim să avem o disciplină financiară, care să ne ajute nu doar să luăm cea mai bună decizie, ci să nu o luăm pe cea mai proastă…

Exercițiu de imaginație cu bani aruncați de pe un pod…

Probabil că cel mai simplu mod vizual, dacă vreți, ca să înțelegeți mai bine ce vreau să zic aici este să vă imaginați că, după ce ați calculat cam cât cheltuiți inutil și pe ce, aveți în mână suma totală pe care ați calculat-o (imaginați-vă că aveți toți acei bani în mână și că îi numărați satisfăcuți) și care sumă nu este deloc de lepădat (imaginați-vă că stați pe un pod falnic, sub care o apă curge armonios…). Și acum imaginați-vă că aruncați acei bani de pe pod, în apa armonios curgătoare. Pe toți banii. Și îi vedeți cum plutesc agale și cum se scufundă încet, încet…

Ați simțit o strângere de stomac pentru că noi, ca oameni, reacționăm mai intens la o pierdere decât la un câștig. Studiile arată că preferăm cam de 4 ori mai mult să nu pierdem 10 lei decât să ne bucurăm că găsim 10 lei pe jos :)) Așa funcționează creierul uman.

Practic, putem conferi cu adevărat valoare unui lucru doar atunci când suntem în pericol de a pierde acel lucru. Și în cazul banilor, valoarea lor este dată de dorința de a nu-i pierde, de a nu-i investi în lucruri care nu merită. Deși cei mai mulți dintre noi nu își dau seama de asta. Din păcate…

Vă îndemn să cugetați la ce v-am spus. Să vă gândiți la ce cheltuieli puteți renunța. Și în ce puteți investi banii care vă rămân astfel. Măcar un pic :)