”Dacă nu ai bani, nu te împrumuți”. Acesta a fost unul din lucrurile pe care ni le-a spus Sergiu Manea, simpaticul CEO de la BCR, când ne-am întâlnit ca să ne spună mai multe despre Școala de Bani, probabil cel mai fain proiect al băncii.

Așa, la prima vedere, pare un paradox. Cum adică, dacă nu ai bani, să nu te împrumuți? Păi, tocmai asta este logica împrumului, să faci rost de bani, pentru că nu îi ai! Doar că, vedeți voi, nu prea. Căci ideea unui împrumut este, desigur, de a face rost de bani, dar nu pentru că nu îi ai, ci pentru că nu ai destui bani pentru a-ți atinge obiectivul pe care ți l-ai propus.

Să stăm un pic să cugetăm asupra acestei chestiuni. Căci paradoxul este unul doar aparent.

Un împrumut, indiferent că îl iei de la bancă, de la părinți, de la familie sau de oriunde are o logică de construcție. Adică ai nevoie de banii ăia ca să faci ceva cu ei, să construiești ceva. Orice construcție are nevoie de o bază. Cu cât mai solidă este baza, cu atât mai solidă o să fie întreaga construcție. Baza, din punctul meu de vedere, în cazul unei construcții pentru care ei nevoie de împrumut este ceea ce am putea numi simplu (dar nu simplist) banii tăi.

Ce înseamnă banii tăi? Înseamnă multe. Dar m-aș opri la ceea ce eu consider fundamental la această sintagmă, în acest context: banii tăi înseamnă acea siguranță financiară care să îți asigure confortul nu doar că poți să plătești înapoi împrumutul, ci mai ales că

Un împrumut făcut fără o privire largă în viitor este o greșeală teribilă. Un împrumut contractat fără o simulare serioasă a veniturilor și cheltuielilor pe o perioadă cât mai lungă este o eroare costisitoare.

În esență, un împrumut luat ca să cumperi ceva, nu ca să investești în ceva, care să îți aducă beneficii este o gravă eroare.

Ocazie cu care vin la ce am zis în titlu: nu e nici o rușine în a avea datorii, ci este o rușine să nu ai bani să îți plătești datoriile. Iar asta vine tocmai din cauza a ceea ce se poate întâmpla dacă nu faci ce am povestit mai sus. Adică să îți faci toate calculele necesare, să faci toate simulările care să te ajute să înțelegi dacă poți sau nu poți să contractezi acel împrumut.

Ce am făcut mai sus se întâmplă (mult mai profi povestit, desigur) în cadrul proiectului Școala de Bani al BCR. Despre care știam de ceva vreme, mi-a plăcut din prima tocmai pentru că își propune să ridice gradul de alfabetizare financiară, ca să îi zicem așa, al românilor, proiect despre care am mai tot zis, dar pe care nu l-am înțeles cu adevărat până nu ne-am întâlnit cu Sergiu Manea, șeful băncii.

Apropo, vă puteți înscrie la cursurile din cadrul Școlii de Bani pe site sau chiar în sucursala BCR de lângă voi. Cursurile au loc în fiecare joi după masa, durează cam 90 de minute, adică este o experiență care nu vă încurcă de nici o culoare programul, iar beneficiile pe care le obțineți pe partea de gestionare a finanțelor personale s-ar putea să fie majore.

Sau, ca variantă de lucru, dacă aveți mai mulți angajați, puteți să vorbiți cu lectorii BCR să vină în companie la voi să susțină aceste cursuri (au mai facut-o, cu rezultate chiar grozave pe alocuri).

Și când zic că nu am înțeles cu adevărat proiectul mă refer la faptul că nu am înțeles cât de mult suflet pun cei din bancă în Școala de Bani. Mă rog, adevărul adevărat este că, la cei 7.000 de angajați ai BCR, trebuie să fii cel puțin naiv să crezi că au îmbrățișat toți într-un suflet acest proiect. Dar faptul că există câteva sute (înspre 1.000) de angajați ai companiei, care s-au implicat pe sistem de voluntariat în a fi ”profesori” în cadrul acestei școli, ei bine, mie asta mi se pare foare tare.

Și mi se pare foarte tare dacă ne gândim la faptul că oamenii din bancă interacționează cu clienții (sau nu, nu este neapărat nevoie să fii client BCR ca să participi la cursuri) extra-curiculă, dacă vreți, ieșind de după ghișeu, ca să zic așa. În acest context, discuțiile sunt libere de limitarea contractuală și se discută cu o punere în perspectivă și a relației dintre cele două părți, dar mai ales a rolului pe care fiecare îl are în societate. Iar mie asta mi se pare foarte tare.

Până acum mesajele de educație financiară din cadrul Școlii de Bani au ajuns la 100.000 de români. De diverse vârste. Cu pregătiri diverse. Cu educație diversă. La români. Punct. 100.000 de români care au înțeles mai mult nu despre termenul generic de educație financiară, ci despre cum se traduce acesta în viața lor.

Despre cum să ”nu te întinzi mai mult decât îți este plapuma”, despre teribil de importanta nevoie de a-ți menține un echilibru permanent între venituri și cheltuieli, despre cum să îți faci un plan financiar personal și despre multe alte chestiuni care nu sunt deloc generice, ci reale, personale pentru orice român, pentru orice om. 

Salut cu respect programul Școala de Bani BCR. Așa cum salut orice inițiativă de acest gen, care aduce o mai bună înțelegere a rostului banilor în viața fiecăruia, dacă vreți. Pentru că așa v-aș ruga să vă uitați la acest proiect, ca la un ajutor deloc teoretic, ci practic, aplicat. Cu condiția, desigur, ca mâinii pe care ți-o întinde acest program să îi răspunzi și tu cu o mână întinsă. Altfel spus, să aplici, constant și pe termen lung, tot ce ai învățat. Restul va veni de la sine apoi :)