Guest-post scris de Răzvan Iancu. Acest text apare la mine pentru că – dap, în perioada asta pățesc și așa ceva… – nu am avut timp să scriu eu ceva pe chestiunea în cauză. Care îmi place. Pe care o susțin. În care vă îndemn să vă implicați. Așa că Răzvan a acceptat oferta mea de a scrie el depsre o campanie foarte faină. Enjoy!

Inainte de a povesti despre campania Mana cu Mana, sa vedem putin contextul. Ce stiti despre copiii din centre de plasament? Copii orfani sau / si abandonati, lasati in grija statului, „inchisi” intr-un sistem care trebuie sa ii faca oameni mari. Copiii din centre de plasament sunt etichetati adesea in media in mod deloc pozitiv, apar in stiri de obicei „de rau” sau sunt mentionati in contexte caritabile, de Paste, Craciun si 1 iunie. Ei insa exista si in celelalte zile din an… si cresc, si au un drum lung si complicat pana devin adulti – asa cum se intampla de fapt cu orice copil. Ei sunt copii normali, obisnuiti, doar cu o singura particularitate: nu au o familie alaturi.

Copiii din sistemul de protectie, aflati in centre de plasament, nu sunt deloc „terminati” din punct de vedere social si nici „defecti”. Dimpotriva, in multe cazuri au mai multe sanse de a se forma ca oameni de valoare, decat ar fi avut in familiile lor (extrem de sarace sau dezinteresate).

De ce au sanse? Pentru ca merg la scoala, pentru ca au parte de igiena si mancare in conditii decente, pentru ca nu au grija zilei de maine, pentru ca au alaturi diversi oameni, inclusiv modele bune de urmat. In centrele de plasament, dincolo de unele lipsuri de natura afectiva (nimic nu poate inlocui familia!), se confrunta cu o alta problema: un mediu oarecum inchis, izolat, in sensul ca sunt „copii de la centru” si petrec mare parte din timp acolo.

Au nevoie de interactiune cat mai intensa cu „lumea de dincolo”, cu „lumea normala”, cu societatea, cu comunitatea din care fac parte si in care trebuie sa se integreze social, ca viitori adulti. Copiii din centre de plasament au nevoie sa fie intelesi corect (nu priviti cu dispret si nici cu mila, ci priviti ca niste copii normali, ce trebuie doar spriijiniti de comunitate).

Au nevoie de cat mai multe activitati in afara centrelor, exact ca niste copii din familii: sa poata sa-si urmeze pasiunile (cursuri de limbi straine, desen, muzica, ateliere creative, sport etc.), sa poata merge la cinema, la teatru, la patinoar, la opera, la mall, in parc, la locuri de joaca… ba chiar si in excursii, in format cat mai restrans, in grupuri care sa le permita sa experimenteze mai bine interactiunea cu „lumea cea mare”.

Ei isi petrec mare parte din viata cu eticheta deloc comoda de „copii din centre de plasament” si, dincolo de oamenii platiti sa vegheze asupra lor, au nevoie de oameni din afara, care se implica voluntar si care ii privesc de la egal la egal.

Orice comunitate ar trebui sa se ocupe mai atent de copiii din centrele de plasament, pentru ca ei sunt copii ca orice altii, „oameni mici” ce trebuie modelati cu atentie. Si nimic nu este mai complicat decat sa formezi un om! Oamenii acestia vor fi oricum mai tarziu in societate, vor vota, vor face parte din viitor. Depinde si de noi ca un numar cat mai mare de copii din centrele de plasament sa se integreze cat mai bine in societate si sa devina oameni „buni” in comunitate.

Iata o campanie inedita, exact pentru validarea obiectivelor de mai sus: Mana cu Mana, lansata la Constanta, dar cu ecouri la nivel national. Mana cu Mana este un proiect realizat in beneficiul copiilor din centre de plasament, proiect ce se foloseste de un pretext artistic.

Totul a inceput cu realizarea unor fotografii cu mainile copiilor din centre, ilustrate apoi cu elemente pe baza dorintelor lor personale. Au rezultat adevarate opere de arta in care copiii sunt protagonisti, actori principali, asa cum sunt actori ai propriilor destine.

Cum se proiecteaza ei in viitor, ce dorinte au? Horia Manolache, fotograf ce s-a implicat si in alte proiecte sociale originale (Print si cersetor si Puteam sa fiu eu – ambele in beneficiul oamenilor strazii), a surprins in imagini portrete ale mainilor copiilor. Mana devine astfel proiectie a persoanei, iar apoi mana este insufletita cu adevarat de ilustratii si texte pe baza unor cuvinte exprimate chiar de copii.

Gabi Toma este artistul care a ilustrat fotografiile, iar rezultatul transmite cu siguranta emotie, insa o emotie pozitiva – obiectiv esential in proiect. Mana cu Mana este despre copii cu viitor!

Campania are doua obiective majore: transmiterea mesajului prezentat mai sus (copiii din centre de plasament sunt copii normali, cu sanse mari de a deveni oameni frumosi si destepti, dar au nevoie de un mic sprijin din comunitate) si atragerea de donatii pentru realizarea de programe in afara centrelor, pentru copiii din centrele unde este implementat local programul (in Constanta si Agigea), copiii care au fost implicati si in sesiunea de fotografii.

Obiectivul proiectului este de a facilita la vara schimbul de tabere intre copii, astfel incat si copii din alte localitati sa beneficieze de program, venind in tabara la mare.

Cateva dintre fotografii au fost deja afisate intr-o expozitie in Constanta, la City Park Mall.

Pentru ca totul sa functioneze bine, au fost implicate in campanie doua ONG-uri cu activitate locala in domeniu (Asociatia United Hands Romania si Fundatia Refresh) si autoritatea publica ce are in grija acesti copii (Directia Generala pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta).

Mecanismul nu vizeaza deloc bani publici, totul se face prin voluntariat (toate persoanele implicate in proiect fac totul 100% voluntar) si prin donatii sau gratuitati oferite de parteneri. Merita apreciat modul in care autoritatea publica (statul) s-a implicat, deschizand practic drumul catre un exemplu de bune practici in proiecte sociale comunitare, un parteneriat public – privat din care copiii ies castigatori!

„In cadrul Mana cu Mana, copii institutionalizati au fost implicati intr-o activitate ampla ce a presupus mai intai fotografii ale mainilor lor, realizate artistic de fotograful Horia Manolache, cu experienta semnificativa in proiecte sociale artistice in Bucuresti si San Francisco. Mai departe, pe baza unor discutii cu copiii, s-au extras citate ce reprezinta dorinte si aspiratii ale acestora, proiectii de viitor cu privire la familie si cariera, diverse considerente despre lume, viata, familie, societate. Cu ajutorul artistului grafic Gabi Toma, fotografiile au fost insufletite cu ilustratii si texte exact pe baza cuvintelor exprimate de copii”, se mentioneaza pe www.manacumana.ro.

Campania are nevoie de vizibilitate – asadar share-uri si like-uri pe Facebook, pentru a atrage cat mai multi oameni implicati. Bloggerii sunt de asemenea invitati sa devina prieteni ai campaniei, sa scrie despre Mana cu Mana. Pentru cat mai multe activitati, cat mai ample, pentru cat mai multi copii din centre de plasament, sunt necesare donatii – online cu cardul.

Campania are nevoie inclusiv de companii ce se pot implica ideal prin mecanisme de CSR, ajutand copiii. Demn de mentionat: toti banii rulati sunt clar evidentiati public pe pagina de Facebook a campaniei acolo unde sunt prezentate constant activitatile realizate. Banii sunt utilizati in mod direct si exclusiv pentru copii!

Va invitam sa va implicati, in orice mod, pentru viitorul cat mai frumos al copiilor din centre de plasament. Orice actiune, cat de mica, poate conta enorm! Sunt si copiii nostri!