Că vine Gregory Porter pentru prima dată în România am auzit în bula mea de amici și prieteni. Care au întâmpinat vestea asta cu un mare ”uoauuuuu!”. Eu știam despre el, așa, vag. Cum știu despre mulți alții, desigur. Dar zumzetul făcut în jurul meu pe tema asta m-a făcut curios. Așa că am băgat cu urechea. Un pic, de gust. Și am încruntat sprânceana.

Prima concluzie: lăsați-o jos pe aia cu ”Gregory Porter” cântă jazz. Căci sunteți foarte departe de adevăr. Adică, mă rog, sunteți departe dacă insistați să băgați un artist într-un sertar de ăla muzicalo-entomologic, doar pentru că vă plac vouă insectarele :D Sunt departe de adevăr și cei care spun că Gregory Porter cântă bues. Și cei care spun că ce se aude este gospel. Toți sunt departe de adevăr. Dar, totuși, într-un mod paradoxal (care cred io cu tărie că asta îl face mare artist!), toți sunt foarte aproape de adevărul despre Gregory Porter.

Adevărul adevărat este, după umila mea părere, că Gregory Porter se cântă pe el. Punct. Probabil că ar trebui inventat un stil, care să îi poarte numele. Ceva gen porterianism. Poate cu doi de ”ss”, ca să dea bine vizual :D Dar ideea este că Gregory cântă ce vrea el, cum vrea el. Sau, mai bine zic, cântă ce simte.

Cine este Gregory Porter

Primul lucru pe care îl vezi dacă ești curios să te ”uiți” cum cântă (pardon my French) este căciula aia ciudată pe care o poartă tot timpul, un fel de caschetă, care îi acoperă urechile și gâtul (devenită parte a brandului lui). Și, firește, te întrebi care-i faza. Explicația este una mai puțin de marketing, dacă vreți, cât una omenească: a avut o operația pe piele, care a lăsat niște urme nu foarte estetice. Iar el, dintr-o combinație de ”rușinică” și de respect pentru public, a ales să poarte ciudațenia aia de ”caschetă”.

Parte cu gospelul din muzica lui vine din faptul că mama sa a fost preot (nu mă întrebați religia, am uitat-o imediat ce am aflat-o :D, de aia americănească, oricum), așa că Gregory a fost expus de mic nu atât religiei (deși este un om religios), cât superbității muzicale care se întâmplă în anumite biserici de peste ocean (eu am văzut live o trupă de gospel la Sibiu și și acum mi se ridică părul pe mine când îmi amintesc cum suna…).

Apropo de mama lui, Gregory zice mereu că el este ”băiatul mamei”. Probabil o forță doamna cu pricina, căci a crescut 8 copii. Dap, 8. În lipsa unui tată, care i-a lăsat în plata Domnului, ca el să își vadă de viață liber și neîncurcat de odrasle. Deci Gregory a avut 7 frați. Cumva cred că de aici îi vine și dorința de a fi printre ceilalți, de a se dărui celorlalți și de a primi de la ceilalți dragoste și apreciere :)

Despre faptele sale glorioase muzicale nu are rost să vă spun. Găsiți pe net, vorba aia, tot ce vreți. Dar omul este beton, desigur.

Cum puteți să îl vedeți pe Gregory Porter în București

Gregory cântă pe 24 aprilie, de la ora 20.00, la Sala Palatului, în cadrul Jazz Night Out. Biletele se vând în ritm săltat, așa că mai bine puneți mâna și cumpărați-le. Ca să nu vă pară rău că nu ați fost să îl auziți live și să ziceți după ce îl auziți ”băi, băiatule…” :D Un bilet costă de la 120 de lei și sare de 260 de lei (dar asta numai dacă vreți de alea VIP).

Ia luați și niște mostre. Ca să înțelegeți de ce vă spun că merită să mergeți la concert. Să experimentați porterianissmul :D

https://youtu.be/EEZyB4Bxrxg