27.03.2017

Ia uitați cum scrie fiul meu și spuneți-i dacă să își deschidă un blog sau nu :D

Ce vedeți mai jos este un text scris de fiul meu Alex, care imediat face 18 ani. Și care m-a reprezentat (cu deosebit avânt și sârg!) la avanpremiera filmului ”Frumoasa și Bestia”. Vă rog să citiți rândurile lui. Și să îi ziceți (nu mie, eu știu deja asta :D) lui Alex dacă are sau nu potențial de a-și deschide un blog, pe care să scrie, desigur, ce vrea el, căci așa stă bine unui blogger!

——————-

Am fost să văd Beauty and the beast. Aveam așteptări foarte mari, având în vedere că filmele Disney sunt unele dintre preferatele mele. Dar aveam și dubii. Fiind filme pentru copii (cică), personajele tind să fie destul de simple, cu puțină dimensiune în caracter, mentalitate, acțiuni și motive.

Modele foarte bune pentru copii, categoric, am învățat o groază de lecții de la personajele astea și nu cred că poate cineva să conteste cât de important e ca cei mici să aibă principii și valori personificate pe care să le urmeze. Însă, de obicei, totul e alb sau negru. Prințesa, prințul, părinții și prietenii protagonistului sunt ăia buni, deci reprezintă albul. Vrăjitoarea, hoțul, regele rău sau mama vitregă sunt ăia răi, deci reprezintă negrul. End of story.

Există și situația în care unul dintr-o tabără joacă pe ascuns pentru cealaltă. Sau un bad guy care a avut ceva traume în trecut care l-au făcut să fie nasol. Dar mai profund de atât e rar să vezi în filme Disney. Și asta era îngrijorarea mea. Dacă ar adăuga sau nu dimensiune personajelor în live action. Totuși din 1991, de când a ieșit animația, au trecut ceva ani.

Emma Watson stars as Belle and Dan Stevens as the Beast in Disney’s BEAUTY AND THE BEAST, a live-action adaptation of the studio’s animated classic directed by Bill Condon.

Din fericire, îngrijorarea mea a fost complet degeaba. O să prezint aspectele care mi se pare că au cea mai mare importanță. Dar destul de vag, ca să vă stârnesc interesul de a merge să vedeți filmul. Strategie sau… ceva.

Emma Watson. Vai de viața mea… Belle era deja cunoscută ca fiind una dintre prințesele Disney cele mai independente și puternice, dar Emma a dus aspectul ăsta la alt nivel. Rămâne în topul actrițelor de personaje feminine care nu acceptă să li se zică cine sau ce trebuie să fie doar pentru că sunt femei.

Bestia a fost o surpriză foarte plăcută. În animație, Bestia e un prinț fițos care e transformat de o vrăjitoare într-un hibrid zoomorf ca să învețe ce înseamnă să iubești și să fii iubit cu adevărat. Destul de simplu de priceput. În film, se prezintă trecutul lui în detaliu și personajul capătă o superbă nuanță de gri (a se vedea primul paragraf al acestui review). Și, în mod surprinzător, la fel se întâmplă și cu tatăl lui Belle. Opiniile se împart aici, vă las pe voi să trageți propriile concluzii.

Nu pot să nu menționez faptul că Beauty and the beast e primul film Disney în care există un personaj gay. Cu o poveste și personalitate proprie, lipsită de stereotipuri. Hollywood, take notes. M-a făcut să sper că pe viitor membrii comunității LGBT o să fie reprezentați drept ființe complexe, nu doar ca oameni faliți emoțional cu un libido imens și daddy issues sau ca niște papițoi superficiali cu voci pițigăiate de care să se râdă. Dacă nu-ți convine aspectul ăsta, poți vedea filmul oricum, tipul apare în relativ puține scene. Deși te sfătuiesc să meditezi un pic asupra a ce-ți lipsește ție din viață ca să te irite un lucru de genul.

Efectele speciale au fost mult peste ce mă așteptam să fie. Am apreciat foarte mult meticulozitatea și atenția la detalii, care s-a văzut clar și la costume, locații și decor.

Muzica a fost ok. Câteva piese mi-au plăcut în mod special, dar per total prefer soundtrackul vechi, probabil pentru că m-am atașat mult de melodiile alea și pentru că modificarea lor în film (insesizabilă pentru cei care nu cunosc piesele dumnezeiește, not the case with yours truly) nu mi s-a părut revoluționară. Poate m-am așteptat eu la prea mult, dar sună bine oricum.

Chiar vă recomand să vedeți filmul. Pentru oricare dintre motivele de mai sus, sau pentru multele pe care nu le-am menționat. Și vă provoc să mergeți să-l vedeți și după să nu fredonați ”beauty and the beeaaaast” tot restul zilei.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Mulțumiți-le părinților atâta vreme cât îi mai aveți în viața voastră…

Dacă vă plac filmele politice, Cinepolitica scrie pe voi!

14 comentarii

  1. vineri, 17 martie 2017, 10:35

    Tinere domn, frumos review!
    Citisem deja cateva pe net si nu m-au convins sa merg la film.
    Cele mentionate mai sus de tine sunt cat se poate de pertinente, asa ca merg la film si revin cu update la comment-ul asta.
    Ai stofa, zice bine #tataCHINEZU. Continua si profita maxim de tot!

    Răspunde
  2. Maria
    vineri, 17 martie 2017, 11:10

    Chiar imi doresc mult sa vad filmul, este una din povestile mele preferate. Comentariul tau nu ma face decat sa fiu si mai curioasa de ecranizarea asta, mai ales sa vad cum sunt conturate aici personajele. Imi place faptulin ca ai vorbele la tine, spirit critic si, ce mai, scrii bine de tot! As vrea sa vad mai mult, asa ca astept sa vad si alte articole. ;)

    Răspunde
    • vineri, 17 martie 2017, 11:12

      Până vine Alex să răspundă (e la liceu acum), îți mulțumesc eu în numele amândorura :)

      Răspunde
  3. vineri, 17 martie 2017, 11:37

    Frumos scris! Credeam ca are deja blog. :) Daca si-a mai facut mâna pe ici, pe colo, sa se apuce sa scrie si pentru el si cititorii lui. Bafta!

    Răspunde
  4. vineri, 17 martie 2017, 11:49

    Păi și ce mai așteaptă? Pune-l în fața faptului împlinit cu un domeniu și… vede el ce face:)

    Răspunde
  5. dan vlad
    vineri, 17 martie 2017, 18:04

    N-aș vrea să par exagerat, dar mi se pare că nu cetățean în vârstă de 18 ani, la final de liceu, ar cam trebui să știe să scrie corect „copiii”. Nu, nu e typo, l-a scris la fel de două ori, când nu trebuia articulat.
    Deci, da, să-și facă blog.

    Răspunde
    • sâmbătă, 18 martie 2017, 08:14

      Nu ești exagerat. Doar răutăcios. Probabil ești fără de greșeală matale și ai o viață atât de împlinită încât nu poți să zici altceva decât de astea. Deci, da, trist.

      Răspunde
      • marți, 21 martie 2017, 22:25

        :)))))
        Si eu am mancat multe litere si mai mananc. Odata, am folosit pe fb pseudonimul Omida Papa Vocale. Incercam sa-i scot pe romani din scortzosenia gramaticoaso-critico-muraturistico-otzeto-academicioso…………sa adauge fiul tau restul insusirilor rautaciosilor si cautatorilor de noduri in papura ca e talentat foc. Da, sa-si faca un blog si mult succes, imaginatie si vant in pupa!

        Răspunde
  6. Iscru F.
    vineri, 17 martie 2017, 20:29

    Daca e vb. de un tanar de 18 ani, textul e ok, in cazul in care acesta nu a fost „periat” de apartinatori. Trebuie umblat la stilistica, exprimarea e prea academica si , poate tocmai de aceea, e lipsita de prospetime si originalitate. Impanarea comentariului cu anglicisme nu ajuta prea mult, atata vreme cat exista in romana atatea cuvinte pline de seva stilistica , pe care sunt convinsa ca le va descoperi la timpul potrivit, prin lecturi in limba romana. Oricum, e un tanar cu un vocabular peste media obisnuita, ceea ce il face eligibil pentru „functia” de bloger. Succes!

    Răspunde
    • sâmbătă, 18 martie 2017, 08:16

      Mulțumesc pentru aprecieri. Dar, mă iertați, din punct de vedere strict acribic, îmi este foarte, foarte greu să iau în serios pe cineva care, într-o analiză stilistică, folosește ”vb.” tocmai când acuză împricinatul de folosirea unor procedee moderne și care sunt pe trend :))

      Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *