Caragiale avea o vorbă: dacă vrei să înțelegi un lucru, privește-l de aproape; dacă vrei să îți placă, privește-l de departe. De ce vă spun asta? Pentru că fix vorba asta mi-a venit în minte când mi-am dat seama că, din pricini pe care vi le povestesc mai jos, a început să îmi placă de Andrea Bocelli, un om, un artist care îmi era perfect neutru până în urmă cu o oră (raportat la momentul în care scriu aceste rânduri).

Care-i legătură? E simplu: în ceea ce-l privește pe Bocelli, până acum am preferat să mă uit la el de la distanța suficientă ca să îmi dea senzația de nepăsare plăcută, auto-suficientă, dacă vreți. Să vă explic.

Normal că știam de Andrea Bocelli, toată planeta îl știe. Și mi se părea ok ce cânta, dar nu era pe felia mea. Așa că, simplu spus, știam că există și cam atât. Nu știam nimic despre viața lui, despre ce face extra-muzical și nici măcar nu știam muzica lui în afara pieselor care ajungeau în mainstream și de care, că am vrut, că nu am vrut, mă loveam (mă loveau ele, mai degrabă). Bref, existam pe această planetă amândoi. Și atât.

Dar zilele trecute s-a întâmplat ceva. Ceva extrem de simplu, dar care a schimbat niște lucruri în ceea ce mă privește. Am primit un mail de la echipa care se ocupă de organizarea și de promovarea celor două concerte Andrea Bocelli în România (București, 22 iunie și Cluj-Napoca, 25 iunie). În care eram întrebat dacă sunt ok să promovez și eu cele două concerte.

Le-am răspuns, firește, că nu am nici o legătură cu muzica lui, așa că zic pas. Doar că reacția lor la refuzul meu m-a pus un pic pe gânduri (nu dau din casă, e de ajuns să vă spun că acesta a fost triggerul…). Și – într-un mod pe care nu mi-l explic – las pe seama faptului că așa funcționez eu, în fine… – m-am trezit că aș vrea să accept această provocare și să încerc să înțeleg măcar dacă pot găsi niște chestiuni despre Bocelli, care să mă conecteze cât de cât cu el.

Ei bine, ce am descoperit a fost o surpriză. Plăcută. Iar Bocelli a crescut mult în ochii mei. Și mi-a pus un zâmbet optimist pe buze :) Vă dau mai jos lucrurile despre el care mi-au făcut cu ochiul. Toate acestea fiind motive pentru care vin și vă spun: mergeți să îl vedeți în concert, fie că mergeți în București, fie că mergeți în Cluj-Napoca. Pentru că merită să îl vezi măcar o dată în viață. Să îi auzi. Și să te bucuri de muzica lui, știind că este omul, artistul despre care, odată ce ai citit aceste rânduri, știi un pic mai mult :)

Ce trebuie să știți despre turneul lui Adrea Bocelli, Cinema World Tour

Este turneul de promovare a ultimului său album, care se numește ”Cinema”. Este o grandioasă punere în scenă. Mai mult nu are rost să vă spun, astfel de lucruri trebuie văzute la prima mână și experimentate direct. Turneul este unul mondial și a început pe 23 octombrie 2015. În România ajunge în București pe 22 iunie și în Cluj-Napoca pe 25 iunie.

Câteva lucruri faine despre Andrea Bocelli

”România este sora favorită a Italiei”, a spus Andrea Bocelli, într-un interviu mai vechi în Adevărul (pe care chiar vă recomand să îl citiți). Tot acolo a spus ceva cu care am rezonat profund, căci este și pentru mine regula de aur după care funcționez: ”Copiii mei sunt prioritatea mea, ei sunt înaintea oricărui alt angajament. Ei sunt primul meu scop în viaţă”.

Este că deja vă place mai mult de el? :) Dar uitați cât de frumos pune în legătură omul cu artistul. Tot din interviul mai sus citat.

Sunt perfect conştient că vocea mea este un dar pe care nu-l merit şi care mă poate abandona în orice moment. Am mulţi colegi talentaţi atât în domeniul operei, cât şi în domeniul muzicii pop. Succesul este însă o sumă a o serie de variabile a unui dat de neînţeles. Faima nu este o valoare – întotdeauna încerc să explic asta copiilor mei – sunt sute de modalităţi de a deveni un om de valoare fără a fi faimos.

Ca artist, a vândut peste 80 de milioane de albume în toată lumea. Vorba aia, 80 de milioane de fani nu au cum să greșească :)

Există și Fundația Andrea Bocelli, care face lucruri foarte frumoase. Spre exemplu, Fundația finanțează cercetători care să vină cu soluții tehnologice pentru persoanele cu dizabilități, pentru ca și ei să se poată bucura de frumosul din lumea înconjurătoare. Un exemplu, cred, pentru mulți artiști faimoși, care, din păcate, nu activează și pe această coordonată.

Tot pe partea de coracon, m-a făcut să îmi apară o lacrimă în colțul ochiului (ok, recunosc, mai multe…), când am văzut filmulețul de mai jos, prin care s-a implicat în lupta împotriva avortului. Uitați-vă la el, faceți-vă un pic de timp. O să înțelegeți de ce vă îndemn la așa ceva…

Poate mai țineți minte că Bocelli a transmis un mesaj emoționat după tragedia din Colectiv. Atunci am luat doar act de mesajul său. Acum, însă, îl văd cu totul și cu totul altfel…

Există și o componentă de social media, dacă vreți, care mi-a plăcut la el. Pe scurt, deși a fost invitat să cânte la ceremonia de investire a președintelui Trump (mare fan al italianului, de altfel), el a refuzat să meargă la ceremonie, după ce a ascultat părerea fanilor de pe twitter. Well, ma kind of guy :)

Dacă v-am făcut cât de cât curioși, cu doar câteva din lucrurile faine pe care le-am aflat despre el, să știți că există și autobiografie lui în română, prin cartea ”Muzica tăcerii”, pe care, de altfel, imediat ce public acest material, o să mi-o cumpăr. Ca un fel de ”mulțumesc” pentru lucrurile pe care le-am aflat despre el :)

Vă las cu mesajul său pentru doamnele din România, cu ocazia zilei de 8 martie :)

https://youtu.be/6CJk0eUltzM