23.06.2017

Radu Clapa caută sponsori pentru expediția cu bicicleta din Danemarca până în România

Când Radu Clapa mi-a dat un mail și mi-a spus despre isprava sa, care o să îl poarte, cu bicicleta, prin 15 țări, din Danemarca până în România, am ridicat sprânceana. Pentru că ce vrea să facă Radu este din categoria aia, pe care toți o simți, cum ar veni, gen ”ah, ce aș vrea să fac și eu așa ceva…” :)

Vă dau mai jos detalii despre expediție, așa cum mi le-a spus Radu. Cu mențiunea că, dacă vă place ideea și credeți că s-ar potrivi cu strategia voastră de comunicare (mă adresez oamenilor din companii sau din agenții, desigur), puteți să îl contactați și să povestiți despre ce ar însemna susținerea voastră.

Dau cuvântul lui Radu

Pornesc în această aventură pe 5 iulie, din orașul Odense, Danemarca (unde mă aflu acum) și mă îndrept spre sud. Așa cum am spus în mesajul anterior, voi trece prin 15 țări în total. Ca să-ți faci o idee mai clară asupra itinerarului, poți să arunci o privire peste harta traseului.

Va fi o excursie despre geocaching, warmshowers și couchsurfing, noțiuni despre care vă spun mai jos.

Couchsurfing este o platformă online care face legătura între călători în căutare de un loc de dormit și gazde care pot să ofere o canapea, un pat, sau orice fel de aranjament pentru somn. E o cazare gratuită. Warmshowers e cam același lucru: un sistem de cazare gratuită, dar dedicat cicliștilor. O comunitate de cicliști care găzduiesc cicliști. În ambele cazuri, e de bun augur să întorci serviciul, adică să fii și tu gazdă, când poți.

După ce ai găzduit, sau ai fost găzduit, trebuie să lași o recomandare în legătură cu experiența avută. În funcție de recomandările primite ai șanse mai mari sau mai mici să fii găzduit pe viitor sau să primești cereri de cazare.

Asta ar fi pe scurt, dar nu e vorba doar de cazare gratuită, ci e un mod inedit de a cunoaște oameni, de a petrece timp cu localnici ai locurilor pe care le vizitezi.

Deschizi relații; de exemplu am găzduit un cuplu în august anul trecut, iar anul acesta e rândul meu să-i vizitez în Franța; mi-am trasat itinerarul astfel încât să trec pe acolo.​ Mai mult decât atât, tot ei m-au ajutat să găsesc cazare și în altă parte. Știi cum e: cunoști pe cineva, care cunoaște pe cineva, care cunoaște pe cineva…

​Geocachingul e în sine o aventură. Poate nu e atât de popular în România, deși e pe meleagurile noastre deja de vreo 16 ani de zile​, dar în vestul Europei sunt foarte multe cutii și căutători.

Să explic mai pe larg sportul ăsta: În întreaga lume sunt ascunse milioane de recipiente mai mari sau mai mici, cu scopul de a fi găsite de jucători. Toate aceste cutii sunt înregistrate pe site-uri dedicate acestui joc. Cel mai mare (și singurul pe care-l folosesc eu) e geocaching.com. Acolo găsești detalii despre cutie, coordonate, istoric, indicii. Salvezi datele cutiei în dispozitivul GPS, sau folosești aplicații pe mobil, apoi pleci în căutarea ei. După ce ai găsit cutia, semnezi jurnalul (logbook) ce se află în interior și pui cutia înapoi exact cum era, pentru a fi găsită și de altcineva. La final înregistrezi vizita ta și online (fie prin aplicația de pe mobil fie pe site) ca să anunți public că ai găsit-o și să o adaugi în statisticile profilului tău. Asta e pe scurt, dar de la „a vedea un cache pe hartă” și până la a-l găsi și loga pe site, e cale lungă și acolo e partea interesantă: goana după mister, căutarea, aventura, furișatul pe după stâlpi ca să nu te vadă nimeni sau cățăratul prin copaci și câte și mai câte.

Există mai multe tipuri de cutii: cele tradiționale sunt acolo unde arată coordonatele de pe site. O dată ajuns acolo trebuie să-ți folosești iscusința și experiența ca să găsești cutia. Unele sunt simple, ascunse sub o bancă, altele sunt foarte foarte camuflate. Mai apoi misterele presupun rezolvarea unui puzzle, a unei probleme, a unui „mister” care să-ți de-a ca rezultat coordonatele mult dorite.

Multi-cache-ul e poate cel mai apropiat de vânătoarea de comori clasică: pornești de la un set de coordonate dat, ca să găsești un indiciu.. cu acel indiciu afli următoarele coordonate, unde ai de găsit alt indiciu și tot așa, până dai de cutia finală. Mai există și cache-uri virtuale, care nu au o cutie fizică, nu ai de găsit un recipient.

Un cache virtual e o locație specială. Pentru a loga un cache virtual trebuie să respecți condițiile impuse în descriere (de obicei să ajungi acolo și să faci un selfie sau să răspunzi la niște întrebări simple). Un webcam cache e tot virtual, în sensul că nu există o cutie propriu-zisă, dar în schimb la acele coordonate există o cameră web (de exemplu cameră pentru trafic sau cameră meteo) care poate fi accesată în mod public.

Pentru a loga un webcam trebuie să capturezi o imagine cu tine direct din feed-ul camerei (să intri online și să salvezi imaginea de pe server), uneori fiind necesar să stai într-o poziție anume, ca să arăți că ești chiar tu. Mai apoi există event-cache-urile care, așa cum e destul de clar din nume, sunt evenimente, întâlniri între jucători. Un event apare pe harta geocaching, la fel ca orice alt cache, și poate fi logat pe site de cei care participă.

Sunt mai multe tipuri de geocache-uri (cache-uri), dar acestea sunt cele mai relevante pentru GBTE. Fiecare cache este gradat cu 5 stele pentru teren (cât de ușor sau greu ajungi la cutie) și 5 stele pentru dificultate (cât de ușor sau greu e să descoperi cutia și să găsești logbook-ul). Un cache T5 (Teren 5), de exemplu, e un cache la care nu poți să ajungi decât cu echipament special (echipament de cățărat – coardă și ham, sau o barcă, sau o scară foarte foarte lungă, sau costum de scafandru).

Când am început să trasez itinerarul pentru GBTE, am pornit de la ideea de a pedala din Danemarca până în România, pe drumul cel lung, cu trecere prin Anglia și Franța. Apoi am început să mă uit pe hartă să văd ce cache-uri pot vizita pe drum. Am ales în primul rând cache-urile T5 care implică escaladă (fiindcă-mi place mult să mă cațăr), apoi webcam și virtuale (fiindcă dintr-astea nu se mai fac, iar cele care mai există, sunt pe cale de dispariție), apoi am ales cache-urile cele mai vechi și pe cele care sunt foarte lăudate (care au fost votate cu „Favorit” de cei care le-au găsit în trecut) și în final, am adăugat pe listă orice altă cutie se află direct pe drumul meu. Astfel s-a închegat un traseu frumușel de 7000 de kilometri.

Am început timpuriu planificarea pentru această aventură, pentru că sunt multe detalii de stabilit și fiindcă vreau să fiu pregătit. La momentul actual traseul e definitivat, am făcut lista de cache-uri pe care vreau să le vizitez și am făcut împărțirea pe zile. Știu cam unde voi fi și când. Da, știu, a încerca să mă încadrez într-un program, să respect un calendar, pare să ruineze ideea de liberate pe două roți, dar intenționez să găzduiesc evenimente în orașele mari, ca să întâlnesc localnici la sosirea mea în orașele respective.

Un geo-event trebuie publicat cu cel puțin 2 săptămâni înainte de data la care are loc și după cum spuneam, apare pe harta geocaching ca orice alt cache. Asta înseamnă că trebuie să știu cu două săptămâni înainte unde voi fi la o anumită dată. Evenimentele sunt o foarte bună metodă de promovare. Oamenii vor ști că vin și încet, încet, pe măsură ce parcurg mai mult dintr-o țară, vorba se răspândește prin comunitatea de geocaching.

De asemenea, pentru că sunt în căutare de gazde pe couchsurfing și warmshowers, trebuie să știu cu aproximație când ajung la ei, ca să pot lansa cereri de găzduire.

Al treilea motiv pentru care am împărțit pe zile excursia e fiindcă vreau să traversez din Franța spe Italia printr-un tunel ce se află la 2700 m altitudine. Singura problemă e că se închide în octombrie pentru iarnă, deci voiam să fiu sigur că ajung acolo înainte de a fi prea târziu.

Dar, cu toate acestea, când mi-am împărțit excursia în zile, mi-am acordat destul răgaz. Îmi acord o medie de 50-60 km/zi, o distanță foarte mică, comparativ cu cât aș putea eu pedala într-o zi întreagă. Am făcut asta ca să nu mă grăbesc, să fiu mereu „înaintea programului” și să pot savura excursia. De asemenea îmi acord zile de repaus, una sau două la fiecare 4 sau 5 în funcție de unde opresc pentru noapte. Așadar, estimarea mea este una foarte generoasă, ca să mă bucur de drum și de aventură, ca să am timp să mă cațăr prin locurile alese, ca să pot fi flexibil (în anumite limite). Vreau musai să elimin stresul, să nu mă grăbesc. Nu e o cursă!

Am menționat despre cățărat… unele cache-uri T5 sunt puse pe trasee de escaladă, sus pe munți, pe trasee de via-ferrata, în copaci foarte înalți, pe sud poduri înalte. Singura metodă de a ajunge la ele e cu ham, coardă și bineînțeles cunoștințele necesare pentru asemenea activități. Am fost mereu pasionat de cățărat și nu ratez nicio ocazie de a mă cocoța pe chestii. Datorită geocaching-ului am un motiv în plus să o fac. Sunt câteva trasee formidabile de via-ferrata prin Franța pe care abia aștept să le încerc dar până atunci multe alte oportunități de cățărare. Datorită acestui aspect al excursiei mele, pentru că mă cațăr în toate țările prin care trec, trebuie să car cu mine și echipamentul necesar, lucru pe care nici un alt ciclist nu cred că l-a mai făcut. De fapt sunt sigur că nimeni nu a mai făcut o excursie ca asta vreodată.

De ce fac asta?

Ca să fac un rezumat al motivelor pentru care mă aventurez într-o asemenea călătorie, trebuie să încep cu motivul principal: iubesc pedalatul și ideea de ajunge undeva doar prin forța mușchilor. Nu am fost niciodată pasionat de mașini și poate de aceea mi se pare mai relaxant să pedalezi. Ești mai liber, ești mai fericit, poți să savurezi drumul cu toate aspectele sale.

Peste asta s-a adăugat pasiunea pentru geocaching și plăcerea de a descoperi locurile ascunse, joaca asta de-a spionii, faptul că doar un mic procentaj din oameni știu de fapt că sub banca X din parcul Y se află un recipient ascuns. Îmi place să descopăr locuri pe care nici ghidul turistic nu le știe.

Apoi e plăcerea de a mă cățăra și faptul că pare o nebunie că vreau să mă cațăr și să fac trasee de via-ferrata în timpul unei excursii pe bicicletă, dar trec pe lângă atât de multe locuri faine, că nu pot să le neglijez.

Să nu uit să menționez de minunata oportunitate de a cunoaște oameni noi, de a interacționa cu cei direct interesați de aceleași lucruri ca mine: ciclism, geocaching și couchsurfing. Chair dacă pedalez de unul singur, nu voi fi doar eu cu mine timp de 5 luni, ci voi cunoaște foarte mulți oameni și voi lega noi relații. Toate experiențele anterioare au fost minunate; oriunde am mers și am organizat evenimente oamenii au fost receptivi și am avut parte de zile absolut uimitoare și neașteptate. Mă aștept ca vara asta să fie la fel.

Ce sper să realizez prin excursia asta?

În primul rând să demonstrez că se poate ca într-o zi să iei un vis și să-l pui în aplicare! Că se poate să te sui pe bicicletă și să vizitezi locurile pe care vrei să le vezi, că nu ai nevoie de mașină sau bilete de avion ca să traversezi Europa.

De asemenea, vreau să arăt că și în România se practică Geocaching și sper să aduc mai mulți turiști aici prin GBTE. Cum? E o vorbă: „Ascunde-l și vor veni!” … Fă un cache nou, și oamenii vor veni să-l caute. Deja vin turiști în țară DOAR pentru a găsi cache-uri; uite, de exemplu, un grup din Belgia vine în București doar pentru o zi ca să găsească niște cache-uri, apoi zboară acasă. Au făcut un eveniment pe 3 martie în aeroportul Otopeni.

Planul meu e ca la finalul excursiei, la geo-event-ul de încheiere din noiembrie, să lansez o serie de 100 noi cache-uri, poziționate într-un geo-art (cache-uri plasate pe hartă astfel încât să compună un desen – exemple). Promovând acest Geo-Art pe site-ul meu de-a lungul excursiei, oamenii vor afla despre el și-și vor putea planifica excursii viitoare, sau poate vor veni să mă întâmpine la sosire.

Roman, orașul meu natal, e un municipiu mic… nu sunt prea mulți jucători activi prin zonă, deci nu ar veni aproape nimeni la un simplu geo-event Meet&Greet, chiar și unul care marchează finalul GBTE. Dar, dacă pe lângă asta, se lansează și 100 de cache-uri noi, atunci au motive în plus să viziteze zona. Și chiar dacă nu o vor face atunci, vor veni cu altă ocazie, fiindcă Geo-Art -ul rămâne acolo, pentru a fi găsit de cei ce vor. Cât timp se află pe hartă, va atrage jucătorii :) Momentan pe site-ul meu nu scrie despre asta, pentru că proiectul e încă în derulare, dar imediat ce începe excursia, pagina va fi activă.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Ia să văd pe cine iau cu mine să vedem filmul „Câinele, adevăratul meu prieten”? :)

Cum verific un site online de turism #UTIL

3 comentarii

  1. vineri, 3 martie 2017, 14:57

    Radu Clapa e un tip ambitios si atunci cand isi pune ceva in cap nu se lasa pana nu duce la bun sfarsit. Il stiu „virtual” de cativa ani, i-am citit cu placere relatarile unor excursii de prin tara pentru ca are si talent la scris, asa ca o sa dau si eu o mana de ajutor la promovarea acestei ispravi.
    Mult succes Radu !

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *