În urmă cu câteva luni credeam că sunt printre puținii ăia care se uită la HISTORY® cu o periodicitate demnă de o cauză mai bună, ca să zic așa :)) Dar apoi (eram la o bere cu mai mulți, firește), am aflat cu oareșce surprindere că nu numai că nu sunt special, dar că fac parte dintr-o majoritate lejeră, cum ar veni. Căci aproape toți cei de la masa cu pricina (și să fi fost vreo 20 de hultani pe acolo) se uitau la History. Cei mai mulți – și aici a fost o altă supriză pentru mine, căci m-am recunoscut perfect în ei! – la ”Războiul depozitelor”, alții la ”Muntenii”, alții la ”Amaneți” (:D), alții la ”Pe urmele antichităților” și tot așa, o grămadă de emisiuni.

După ce am dezbătut noi copios niște emisiuni, niște faze, de astea, ca băieții, de zici că ne apucaserăm să comentăm un meci :)), am trecut la atac. Adică am zis toți că, da, ne uităm, dar nu prea se pupă emisiunile alea cu formatul istoric, pe care îl reclamă numele canalului. Aici toți am căzut de acord. Chiar dacă am găsit circumstanțe în anumite emisiuni care au tangență cu istoria (gen ”Războiul depozitelor”; cum nu, păi nu învățați nițică istorie din evaluările alea?!). Și ne-am despărțit cu ideea că, ok, nu o fi multă istorie pe acolo, dar nouă tot ne place.

Dar apoi, după câteva zile, am primit informația despre noua docudramă marca History, ”Vremea barbarilor”. Și am fost la lansarea serialului în România. Și am văzut episodul cu Emil Hoștină, care face un excelent Attila. Și mi-am dat seama, brusc și iremediabil, că am argumente pro-History data viitoare când mai ies la bere cu băieții:

Când faci o super-producție precum ”Vremea barbarilor”, poți liniștit ca între două producții de genul ăsta (gen între ”Vikingii” și ”Vremea barbarilor”) să o lași mai moale cu istoria. Chiar ți-ai câștigat, ca televiziune, acest drept.

Uitați-vă la serie și o să înțelegeți ce vreau să zic. O super-producție. Pe care o puteți vedea în fiecare duminică, de la 21.00.

În cele opt episoade ale seriei, “Vremea barbarilor” spune povestea ridicării şi căderii Imperiului Roman din punctul de vedere al liderilor rebeli. Este o incursiune viscerală în inima revoltelor contra puterii absolute a Cezarilor. Romanii i-au numit pe oponenţii lor „barbari” – triburi percepute ca fiind dincolo de limitele civilizației, unde duceau o existență sălbatică și violentă. Cu toate acestea, „barbarii” s-au dovedit a fi bărbați și femei ce au purtat lupte magistrale, care ulterior au influenţat decisiv viitorul omenirii.