Când eram copil (ehe, ce vremuri…), eram fascinat de puterea forței din Star Wars. Cavalerii Jedi mi se păreau ceva incredibil și, cu mintea mea de atunci, chiar credeam că ei există, undeva, într-o galaxie îndepărtată :) De fapt, ca să o zic direct, și acum cred că există. Doar că nu sunt într-o galaxie îndepăratată, ci aici, printre noi.
După umila mea părere (mă alint, firește :D) această putere a forței este – știu acum – dorința din noi, acea dorință de a face lucruri bune pentru noi și pentru ceilalți. Căci, dragii mei, cred că fiecare dintre noi avem această putere. Doar că, asemenea unor cavaleri Jedi pe la începuturi, puțini dintre noi avem încredere în această forță și și mai puțini dintre noi știm să o activăm :)
Dacă vă opriți un pic din goana nebună care este viața voastră în aceste vremuri (haideți, recunoașteți!) și vă uitați în jur, o să vedeți că există foarte multe lucruri lângă voi pe care nu le valorificați (ca să o zic mai aplicat) cum trebuie.
Să luăm un exemplu banal (dar, cel puțin pentru mine, de o semnificație aparte): un CD cu un album care vă place foarte, foarte mult. Și să vă gândiți de când nu l-ați ascultat. Deși știți că v-ar aduce un beneficiu teribil pe plan de coracon: v-ați rupe un pic din vâltoarea în care v-ați lăsat prinși și ați sta un pic cu voi, ca să zic așa.
De ce nu o faceți? De ce nu vă acordați aceste momente de răgaz și de întoarcere la voi? Pentru că aveți puterea asta, măh, chiar o aveți în voi! Da, știu, mi-ați putea da o grămadă de motive, începând de la șeful cretin până la soacra nu știu cum. Doar că nu prea țin motivele asta. Cam 98% din motivele pe care mi le-ați da nu ar ține dacă le-am scutura ca lumea de feng shui :)
Și atunci, reiau întrebarea: de ce nu o faceți? De ce nu vă activați puterea asta, care – dacă stăm o leacă și cugetăm – poate face diferența dintre o viață trăită mai frumos și una trăită pe automat, într-un heavy rotation de taskuri, sarcini, ”trebuie” și alte căcături?
Ia gândiți-vă un pic la ce v-am zis. Nu mult, firește, căci sunteți prinși, ocupați, aveți treabă, alea, alea. Dar un pic măcar. Doar un pic.
Mă rog, mi-ați putea reproșa că prea e zen ce am zis mai sus și că nu mi se potrivește. Dar ați greși, parol. Pentru că ce vedeți mai sus este încastrat în ADNul meu de ființă socială. Și cred cu tărie în fiecare cuvânt de mai sus. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră :)
Vă pupează tata chinezu :D
3 thoughts on “Diferența dintre o viață trăită mai frumos și una trăită pe automat”
Si eu m-am intrebat de multe ori daca ne grabim ca sa ne consumam mai repede. Intrebarea este doar prima parte a raspunsului, raspunsul este si el important dar si mai important este daca facem ceva in privinta intrebarii :) Spor!
Cu siguranţă ritmul din Bucureşti e diferit de al altor oraşe. Şi inerţia e mai mare aici, aşa că oamenii greu se desprind din agitaţie şi uită de ei.
Exact cum ai spus, depinde doar de noi să mai frânăm şi să facem loc micilor plăceri în viaţa de zi cu zi.
pur si simplu din exemplul cu CD dai dovada de un om stabil emotional, empatic, care isi incarca bateriile prin pasiuni, hobby-uri. dar multi romani nu au avut noroc sa ajunga la nivelul de educatie incat sa sa invete sa-si traiasca viata. uite eu am 23 ani, sunt tanar stiu foarte bine cum se traieste sanatos si cum se cultiva pasiuni, insa cateodata ma las prins in frustrari si agitatie. cunosc oameni frumosi care prefera sa traiasca pe mod automat pentru un cont mai gras. depinde de decizia fiecaruia si de propriul stil de viata si de relationare cu cei din jur.