Boxul, sau nobila artă, reprezintă unul din cele mai vechi sporturi pe eșichier olimpic și nu numai. Izvorât din luptă fizică, prin utilizarea pumnilor, pugilatul s-a dezvoltat natural și, apoi, s-a cizelat prin regulamente, tehnici și tactici, pentru a căpăta clar formula competițională adecvată.
Nu voi face o apologie a boxului, deoarece acest sport are, atât la profesioniști cât și la amatori, în țara noastră, o istorie fabuloasă.
Sigur, sunt și câteva lucruri de care trebuie să ținem seama. Datele din perioada interbelică sunt neclare, unele surse fiind chiar contradictorii. Nu doar 22 martie 1926, ci și 26 martie 1926, figurează în arhive ca data la care s-ar fi înființat Federația Română de Box profesionist, denumire oficială, provenită din mai vechea asociație Federațiunea profesionistă de box.
E însă doar un element de detaliu, pentru că, până la urmă, și această vârstă rotundă de 90 de ani, pe care o ”celebrăm” teoretic azi, este mult mai mică decât boxul românesc în sine.
Ce vreau însă să reliefez este că boxul a rămas, pentru societatea românească, o constantă de-a lungul deceniilor. Boxul a atras magnetic și a oferit spectacol, dar și teritoriu de eliberare a energiilor, încă din vremurile antice. Apoi, chiar la începutul secolului XX, sunt semnalate gale profesioniste la București, demonstrații pe la Câmpina ori boxeri de origine română performanță peste Ocean, cum ar fi Jimmy Darcy (de fapt Valeri Trâmbițaș) sau Artur Costamagnia, care după ce a făcut bani în America s-a întors acasă să ajute dezvoltarea boxului.
Slavă Domnului, există literatură de specialitate, iar în perioada interbelică, fiecare ziar care se respecta avea câte o pagină, în format mare, dedicată exclusiv boxului. Tocmai de aceea nu prea înțeleg cum o astfel de serbare, 90 de ani nu-i chiar de colea, trece ca o umbră.
Personal, măcar și prin acest articolaș, doresc să atrag atenția că boxul românesc are nevoie de noi toți, indiferent cum ne putem implica. Iar acum, când CIO a permis profesioniștilor calificarea la Jocurile Olimpice, cred că este momentul propice de a forța promovarea și PR-ul boxului românesc, tocmai în contextul în care nu Bute sau Doroftei au descoperit America din mănușă.