Aș vrea să înțelegeți ce zic mai jos despre „S-aprindem torțele”, piesa care i-a adus împreună pe Dan Bitman și pe Cristi Minculescu, din perspectiva iubitorului de muzică. Adică io sunt ăla, desigur. Căci ascult muzică în draci și fără muzică eu nu aș fi decât mici părți din ceea ce sunt azi.
Nu că sunt un specialist, desigur. Departe de mine asta. Deși există voci care se uită la mine (observați suava construcție semnatică) cu mare uimire și care, din motive pe care poate o să le discutăm altă dată, mă consideră ori ceva mare guru al muzicii, ori ceva psiho-para-nușce. Pentru că – și aici, privit din avion, cumva au dreptate… – de fiecare dată când i-am susținut pe unii în ceva competiții muzicale, au cam ieșit (vezi Tiberiu Albu, Cristina Bălan și, mai nou, Ovidiu Anton; bașca extra-muzicalul, dar extraordinarul, Cristian Gog).
I-am nimerit, ar putea spune unii. I-am ales pe niște criterii super-nușce, ar putea spune alții. Adevărul adevărat este unul singur și irefutabil: i-am susținut pentru că îmi plac. Punct. Nu a existat nici un alt motiv. Căci pentru mine ăsta este motivul cel mai bun. Restul este can-can.
Bun, revenind la piesa ”S-aprindem torțele”
De ce scriu, totuși, aceste rânduri? Pentru că am văzut la Bunescu faptul că piesa ar fi plagiată. Mie nu mi s-a părut, așa, pe ascultare, dar, v-am spus, nu sunt nuș ce specialist. Dar apoi am văzut la Dan Pandrea că a făcut el ceva comparație tehnică între cele două piese și a ieșit că nu este plagiată. Discuțiile în contradictoriu au continuat. Iar eu mă uitam nedumerit și nu înțelegeam de ce, totuși, se discută despre piesă pe sistemul ”a fost sau nu a fost” și nu se discută despre ceea ce mie mi se pare a fi esența acestei întâmplări.
Faptul că Bitman și Minculescu au fost aduși împreună, pentru prima dată, să cânte o piesă este un moment istoric. Mă rog, istoric cronologic, dacă vreți. Și pe sistem de premieră. Chiar dacă, repet, din punct de vedere strict muzical nu este nimic istoric în piesa asta. Dar nu asta mi se pare mie esența acestei întâmplări.
Ce imi place mie la „S-aprindem torțele”
Ce mi se pare mie foarte tare este că cei care au reușit să facă asta sunt doi tineri: Ovidiu Baciu și Alex Pelin. Poate că îi știți mai bine de KAZIBO Music, căci cu brandul ăsta defilează pe scena muzicală. Asta mi se pare mie esența acestei întâmplări: că doi tineri au reușit să facă asta.
Dacă vă lovește nedumirirea că mi se inervează coraconul din aceste cauze, hai să vă întreb altfel: 1. de ce nu a reușit nimeni să facă asta până acum 2. de ce credeți că cei doi s-au străduit (vă garantez, nu a fost ușor deloc) să facă așa ceva, ce i-a mânat în luptă?
Ei bine, dacă încercați măcar să răspundeți, chiar și în gând, la aceste două întrebări, cumva cred că o să înțelegeți mai bine de ce îmi place ce au făcut. Desigur, cei mai mulți dintre voi mă știți, că sunt în categoria celor care fac lucruri, nu care comentează de pe gard despre ce lucruri fac alții. Așa că, plasându-mi aroganța funciară în acest context, îmi permit, ca om care face lucruri pe tarlaua sa, să îmi dau cu părerea despre ce au făcut (și să apreciez!) Ovidiu Baciu și Alex Pelin.
Nu îi cunosc pe cei doi. Ba, mai mult, nici nu cred că aș fi ajuns să mă intereseze cine sunt și ce fac dacă nu era micuțul ăsta scandal. Sau cum să îi zic. Uite, ca să vezi unde dai și unde crapă… Adică uite cum s-au ales cei doi cu niște rânduri de bine pe umilul meu blog. Nu că ar conta, desigur. Sau…
https://youtu.be/fQBvlHnedoM
13 thoughts on “”S-aprindem torțele” – a fost sau nu a fost și dă-i pace”
Intre „seamana” si „plagiat” e o mare diferenta. Ca doua piese „seamana” putem aprecia fiecare dintre noi. Ca o piesa plagiaza o alta piesa poti afirma dupa ce ai scris/comparat partiturile fiecarei piese. Cred ca regula e (cel putin in Romania) daca 7 note consecutive sunt identice, atunci poate fi considerat plagiat.
Dacă tu zici, boss, io nu mă bag :)) Mie nu mi s-a părut plagiat, dar, desigur, nu mă pricep. Și, oricum, nu asta mă interesează pe mine în această chestiune, după cum ziceam în prea-frumosul text :)
Abibas seamana cu Adidas. Nyke cu Nike si desigur Pawasomic cu Panasonic. Mai mult, seamana in draci replica Rolex cu Rolexul original.
Pentru unii oameni e ok sa poarte un replica Rolex sau un Abibas. Si ii inteleg, vor sa se incalte si atat. Nu mi se pare nici de prost gust, nimic. E o decizie.
Cum e o decizie sa iti placa si un sound alike evident. Pot intelege ca iti place (nu tie personal, tie generic asa :D), sa dai din buci pe piesa asta sau pe Da mama sau pe altele facut fix de aceleasi gasti pe aceleasi retete. Sau sa apreciezi precum Chinezu ca e o treaba tare simplul fapt ca cei doi canta impreuna. E ok pana aici.
Ce mi se pare de prost gust este sa spui ca baietii astia sau ala din Moldova ar fi vreun geniu. Este un geniu infractional, da. A reusit sa gaseasca portita legala prin care sa ia niste bani necuveniti. Sau daca e genial, si baiatul cu fabrica de Abibas ar trebui sa apara pe prima pagina in Forbes.
Mie mi se pare de prost gust să vii la mine pe blog și să zici că ce zic eu la mine pe blog este de prost gust. Cât despre parte infracțioală, aia nici măcar nu mai este de prost gust. Este pur și simplu penibil. Așa, ca să stau în ton of voiceul tău. Desigur, ai dovezi când zici așa ceva, adică nu zici doar ca să pari important sau ceva, firește.
PS Vezi ca acordul trebuia făcut la plural #numazic
Stimabile, e o neintelegere. Nu am zis ca e de prost gust ce zici. Dimpotriva, sunt destul de mult de acord cu ce spuneai. In plus, mie nu mie se pare de prost gust sa port un fake, caci nu imi pasa asa de mult de haine. Probabil unui fashionist i s-ar parea o oroare.
Si faceam o paralela cu ce spunea Marius Matache despre plagiat. Adica, sa fiu mai concret, da, nu e plagiat, dar parca nici corect nu e… La fel, daca iti place muzica, s-ar putea sa nu fii la fel de relaxat cu un soundalike care nu e legal plagiat. Ci sa te enerveze.
PS Am mai multe gresli in text, m-am grabit #scuze.
Pardon, scuzați, la rândul meu, dacă am înțeles pe diagonală, bine că ne-am împăcat :D
PS Stai liniștit. Și io fac de astea :))
Extra info: stii ca Ovidiu Baciu este baimarean de-al nostru? :)
Nu creeeeed! Mno, e clar, trebe să ne bem pălinca la un moment dat :))
Nu cred ca e vorba de plagiat, plus ca e absolut firesc ca piesele sa se asemene. Trec anii, la urma urmei, industria muzicala se imbogateste si mai mult de la o zi la alta. Din ce in ce mai multi artisti, din ce in ce mai multe beat-uri care inevitabil, ajung sa se asemene.
Pingback: De ce nu s-au aprins torțele? – studiu de caz | Dan Fintescu
Da’ si cata muzica sa poti face din 8 note, totusi? :)
On topic: si mie mi se pare decenta piesa.
Uite câtă muzică: https://www.youtube.com/watch?v=DAcjV60RnRw
Eu iti jur bre Chinezule ca prima oara cand am auzit melodia asta m-a dus instant cu gandul la Hozier. Nu stiu, poate ascult prea multa muzica internationala si o ignor asa de tare pe asta romaneasca. Curand probabil vom avea melodii asemanatoare cu K-pop-ul :))