Apropo de bășina aia cu legea defăimării, uite că mă apucă o poftă să intru sub excrescența (ca să nu zic incidența) acestei legi. Și să luăm ca cobai (pardon my French, dar bine a ieșit cacofonia, parol!) un politician român, care i-a făcut onoarea lui Roger Waters să fie contemporan cu el: recte Valeriu Zgonea.

Hai să vedem ce zice Valerică fără frică despre Alba Iulia, ia luați de aici:

”Alba Iulia nu este un municipiu reședință de județ, astăzi, decât pe hârtie. Dumneavoastră trăiți în trecut. Singura dumneavoastră bucurie este că vă vizitează cineva. Este singura bucurie pe care o aveți în Alba Iulia și că o dată pe an noi venim aici să celebrăm ceva. În rest, Alba Iulia nu e pe hartă”.

Ați înțeles, da? Deci Alba Iulia este un fel de Roger Waters pentru Valerică. Care oraș există doar că vine el din când în când la Ziua Națională. În rest, Alba Iulia este fix praștia. Oamenii care trăiesc în Alba Iulia trăiesc, de fapt, într-un vas de toaletă, concluzionăm din spusele admirabilului politician român, care, în mărinimia lui totuși oferă albaiulienilor singura bucurie din an: aceea că ajunge în urbe și o dă cu mucul în ciorba de afumătură cu tarhon.

Păi să nu îl defăimăm noi un pic pe Zgonea? Păi hai să. Și vă propun, ca mecanism de lucru, cam așa: ia puneți-vă voi în pahar (după caz) o pălșincă, o țuică sau o bere (vin nu, ăla-i păntru nește domni ca Zgonea) într-un pahar, respirația adânc și apoi faceți o listă orală cu adresare directă la Zgonea, pe următoarele categorii:

Sfinți, sfințișori, arhangheli, heruvimi și ajutori de heruvimi.

Cam tot ce vă puteți băga în legitimația lui de parlamentar.

Improvizați. Gen ”rupe-mi-aș cupa de la excavatorul cu care am săpat la groapa de gunoi în premolarul tău via ligament încrucișa”. Ceva ușor, așa, lejer.

PS Acest text nu este un pamflet. Ci o scârbă.