Later edit: Avem și reacția principelui Nicolae. Care zice așa:

Poziția de Principe al României și prezența în Linia de Succesiune la Coroana României impun un mod de a-mi conduce viața pe care găsesc dificil să îl accept. De aceea, cu multă durere în suflet, consider că decizia Majestății Sale este binevenită pentru mine. Voi căuta, în viitor, să-mi servesc idealurile și principiile în alt mod, se notează în comunicatul de presă al Casei Regale.

Cumva, îmi dă cu virgulă… Căci, după mintea mea, ar fi trebuit ca cele două comunicări, ale Casei Regale și ale principelui să vină în același timp, ideal în aceeași comunicare. În fine, v-am raportat cum am aflat, judecați voi ce și cum.

–––––––––

Am zis în repetate rânduri aici pe blog că eu sunt de stânga (mă rog, e cam greu să înțelegi ce e cu stânga și cu dreapta zilele astea, dar mno…), în sensul că o să fiu forever un republican convins. Pe sistem de republică parlamentară, desigur, nu de aia monarhică. Așa este feng shuiul meu, nu are rost să intrăm în detalii, căci am divaga de la ce am a vă spune.

Căci ce am a vă spune este, de fapt, o nedumerire: care-i faza cu ejectarea principelui Nicolae din linia de urmași a Regelui Mihai (pardon my French, dar în democrație se vorbește direct)? Întreb nu că aș fi extrem de interesat de astfel de chestiuni monarhice (departe de mine această curiozitate), ci doar dintr-o perspectivă – dacă vreți – de brand building. Să mă explic.

De ani de zile am văzut un efort susținut de construcție a unui brand princiaro-regal (sau ceva) în ceea ce îl privește pe principele Nicolae. L-am văzut implicat în tot felul de activități (chiar simpatice multe dintre el), l-am văzut împins în față de Casa Regală la tot felul de evenimente, l-am văzut pus încet dar sigur în postura de moștenitor al Coroanei. Cumva, cel puțin în cazul meu, Casa Regală mi-a dat de înțeles că el ar fi the next one.

Bref, vorbim despre o construcție de brand cât un pariu esențial pentru Casa Regală. În care s-a investit timp, bani, know-how și networking cât China, dacă îmi permiteți (și știu că o faceți) să zic așa. Iar toată această investiție a eșuat brusc și iremediabil odată cu comunicatul (pardon, decretul regal) în care principele era ejectat din linia de moștenitori (apropo, interesant materialul cu cei care stau la coadă acum).

Dincolo de orice chestiuni ce țin de regalitate (am stabilit asta, mă interesează prea puțin cine va fi următorul rege; ba chiar, ca să o zic direct, asta contează extrem de puțin pentru România, mult mai puțin decât și-ar dori Casa Regală), din punct de vedere al unui business de brand (iar Casa Regală este așa ceva, hai să nu o mai dăm pe după tron), am asistat la un faliment superb.

Motivele pentru care principele Nicolae a fost tras pe linie moartă importă prea puțin. Căci nu ar schimba cu nimic starea de fapt, ar fi doar chestiuni de picanterie, relativ neinteresante pentru mine. Ce contează este, repet, că am asistat la un chix istoric al Casei Regale.

Totuși, măcar din rațiuni de a afla adevărul (căci în aceste vremuri transparența nu mai este doar o virtute a conducătorilor, ci o obligație zic) vine întrebarea firească (după capul meu, desigur): cât de grav trebuie să fi fost ce a făcut principele Nicolae de a primit o zmetie regală de asemenea calibru?

Văd pe Historia.ro că au mai fost crize în Casa Regală. Eu, ca fan de istorie a Imperiului Roman, îmi aduc aminte de decizia teribilă pe care Augustus, în plină campanie de restaurarea a valorilor morale tradiționale romane, a luat-o când și-a repudiat fiica, Iulia, exilată pentru comportament indecent. Să fie cazul și acum, în 2015, despre astfel de chestiuni? În lipsa unor precizări clare în comunicat, putem doar specula, desigur.

Și mai vin niște întrebări (tot după capul meu): cât de ancorată în meandrele concretului (ați sezizat fina ironie iliesciană, fix ca un baros lovind un or Faberger) este Casa Regală? Cât de mult înțelege această instituție cam cum este acum cu modernitatea? Cât de mult înțelege că a fi rege acum înseamnă cu totul altceva decât însemna în urmă cu nici 100 de ani?

Întrebări la care, firește, eu nu am nici un răspuns.