Atenție, am zis bani, nu lei. Căci, pentru o persoană, intrarea vă costă 300 de bani. Dap. Adică 3 lei. Când am ajuns sus la Cetatea Enisala, mi s-a oprit respirația. Doamne, cât de frumoasă este priveliștea… Este absolut superbă! Pozele pe care vi le dau sunt doar așa ca idee, trebuie să mergeți acolo să vedeți cât este de frumos, să stați în bătaia vântului și să nu vă mai gândiți la nimic, să vă bucurați doar de frumos. Iar, dacă ești acolo și cu jumătatea ta, așa cum am fost eu cu doamna sufletului meu, apoi vă jur că o să petreceți momente de alea de vă rămân în amintire :)

Sus, după ce s-a terminat drumul asfaltat (apropo, puteți ajunge cu mașina până la vreo 200 m de cetate) și după ce am urcat câteva trepte, am văzut un fel de tarabă de aia mică, de sticlă (o vedeți și în pozele de mai jos) cu tot felul de chestii despre Enisala și niște soldăței (știți stilul, îi găsiți peste tot). Dar nu era nimeni pe acolo. Apoi, după 1 min, dintr-o căsuță de lângă cetate, a ieșit un tânăr. Care ne-a salutat și ne-a informat politicos: ”Costă 3 lei biletul de intrare”.

Surprins, m-am uitat la el și am izbucnit: ”Măi, omule, dă-o dracu de treabă!”. A făcut ochii mari. Am arătat către taraba aia de sticlă: ”Ia mai dă-mi și puzzle-ul ăla cu Enisala și cărticica aia despre cetate. Căci jur că nu pot să dau doar 3 lei ca să văd splendoarea asta!”, i-am spus. S-a relaxat și a dat din umeri cumva rușinat, pe sistem ”asta este situația”. Așa că, până la urmă, am lăsat vreo 20 de lei acolo. Și m-am simțit mai bine :)

Cetatea este așa cum v-ați aștepta. O cetate în ruină, din care doar zidurile exterioare au rezistat ca lumea. Dar cu ghidul în mână înțelegi altfel istoria locurilor și a cetății. Iar peisajul… Ok, nu mă mai repet :)

Acolo, sus, printre zidurile cetății, uitându-mă (da, știu, mă repet) la peisajul ăla minunat, mi-am adus aminte că Anca Lupeș și Zoli Toth mi-au spus că și anul ăsta organizează Pro Istoria Fest la Enisala (dacă nu aveți program pe 28 și pe 29 august, vă recomand masiv să mergeți). Și încercam să îmi imaginez cum ar suna un concert cu niște oameni care îmi plac acolo. Și m-am înfiorat un pic.

Să vă mai spun că, spre bucuria mea, anul acesta la Pro Istoria Fest (iar vă zic, băgați în calendar 28 și 29 august) de la Enisala o să cânte niște oameni care pentru mine sunt adevărare bucurii: Nicu Alifantis, Alexandra Ușurelu și Alina Manole? Să vă mai spun că vom ajunge și noi? Căci a fost de ajuns să îi spun doamnei mele cine cântă și aia a fost :))