Astăzi începe Congresul Naţional al Studenţilor la Comunicare (CNSC). Despre care v-am spus acilea, când vă întrebam dacă o fi bine că ispravă se învârte în jurul ideii de storyscaping. Cu mie mi-a, firește, plăcut, am zis să întreb câțiva speakeri, care o să arunce lumină asupra participanților la eveniment, de ce au acceptat invitația să fie speakeri. Aveți mai jos ce mi-au răspuns, dreaqu de smpatici :D
Doua motive mari: rar ratez un eveniment pentru studenti – nu avem voie sa ratam oportunitatile in care le putem oferi oportunitatea de a mai invata cate ceva. Al doilea motiv: habar nu am ce e aia storyscraping despre care trebuie sa vorbesc. Asa ca va trebui sa pun mana pe carte, sa invatat ce mama lor au vrut sa spuna cei care l-au inventat si sa-l traduc intr-un limbaj uman pentru ca pustii astia care o sa fie in audienta sa nu ajunga dusi cu capul sub influenta unor nebunii de genul acesta.
Motivele sunt mai multe și mărunte (dar împreună au contat cât unul mare hehe): întotdeauna, când pot, spun cu plăcere povești studenților. Bogdan Priceputu, studentul care m-a contactat, a fost foarte „profi”, persuasiv, cu argumente, și politicos adică. Prime e o organizație la care am mai fost și mi-a plăcut organizarea și entuziasmul lor, mi-a plăcut și tema conferinței, data a fost potrivită, all in all – s-au potrivit niște lucruri. Ultimul argument a venit când am citit, pe site, temele secțiunilor, foarte „postmodern” formulate hehe, și m-am hotărât să le vorbesc despre pericolul de a te ascunde după cuvinte atunci când nu prea ai/știi ce spune.
Pentru ca inainte de a da bac-ul am stat la mare si m-am bucurat ca eram DJ pe plaja la Neptun, am esuat la Politehnica. Dupa care am zis, hai sa ma apuc de SNSPA, ca este mai pe stilul meu extravertit care vrea sa faca lumea mai buna. Pe vremea aia se facea la distanta. In anul 5 am renuntat. De tot. Era prea mult pentru prea putin.
Cred cu tarie ca e de dorit sa putem aduce experienta reala in sistemul nostru de invatamant. Cred ca, datorita modului in care suntem facuti, invatam mai degraba prin experienta decat prin acumulare de teorii si metode pe care unii le-au validat in lumea reala. Asa ca voi incerca sa imi aduc aportul si sa povestesc despre cum am fost odata student la comunicare si cum am aplicat ce am si n-am invatat la comunicare in propria mea poveste.
Colaborarea mea cu studentii de la Prime are o oarecare istorie. Am fost urmarit si haituit pana cand am cedat si m-am intalnit cu ei undeva prin 2013 pentru a le povesti despre gamification. Atunci m-am vazut cu ei mai degraba dintr-un fel de obligatie, insa dupa ce i-am cunoscut si am realizat ca sunt extrem de curiosi si avizi de a invata mult mai multe decat ce le ofera mediul academic, am acceptat noua invitatie cu mare drag. O sa incerc sa-i fac sa inteleaga ca PR-ul si comunicarea aia clasica ce inca se mai predau in scoli trebuie adaptate erei conectivitatii in care am intrat pe nesimtite.