Dacă ar fi să alegeți o singură piesă pentru #reascultare, care ar fi aceasta? (P)

30/03/2015

Voi mai țineți minte când vi s-a băgat cablu (scuzați expresia, dar așa se zicea atunci :D)? Mă rog, mă refer la cei din generația mea, care au ieșit din copilărie și au intrat în adolscență imediat după Revoluția din 1989. Și când, cu ochii mari a uimire și cu sufletul bulversat de câte cele existau prin lume și noi habar nu aveam de ele, descopeream că există culoare în viață și că ceea ce trăisem noi până atunci era doar o minciună gri și veștedă.

Eu unul chiar nu mai îmi aduc aminte când am avut prima dată cablu… Chiar nu îmi aduc aminte… Să fi fost 1990 prin toamnă? Să fi fost 1991? Nu mai știu. Adică nu mai știu calendaristic, anul. Căci momentul în care vecinul nenea Remus de la 1 a venit și, cu niște gesturi de alea teatralo-șmecherești, a legat mufa de cablul tras prin toată casa, pe sub covor (așa era atunci, nu ca acum :D) și a băgat mufa în televizorul alb-negru Diamant, după care am văzut că putem schimba nuș câte canale, ei bine, momentul ăla a fost unul de uluire totală.

Nu că nu știam că așa ceva există. Doar că ni se părea extraordinar ca așa ceva să ni se întâmple nouă, ca pe televizorul pe care văzusem până nu de mult doar două ore de program de zi (și alea de alea oficiale, nașpa) să vedem dintr-o dată posturi de muzică, posturi de filme (trăiască RAI 1), o nebunie întreagă.

Of course că, eu având atunci 14-15 ani, tot ce mă interesa în acel moment era muzica. Așa că era o negociere permanentă și dură cu părinții pentru ca amărășteanul ăla de televizor alb-negru Diamant să meargă non-stop pe muzică. Pentru că MTVul a fost în acele momente pentru mine o imensă revelație. Mă uitam și mă uitam și mă uitam și mă gândeam ”frate, cum poate să existe atâta muzică?!” :))

Dacă ar fi venit cineva la mine atunci să îmi spună ”coane chinezu, fii atent aici, peste vreo 20 de ani o să poți să te uiți la muzică nelimitat pe un telefon mic – nu ca ăla cu disc, pe care îl aveți acum – pe care poți să îl porți unde vrei tu, chiar și pe vârf de munte”, aș fi dat din cap a aprobare totală, căci nu te pui cu nebunul, vorba aia… :)) Pe bune, vă întreb pe voi, cei din generația mea (în speranța că și cei mai tineri care îmi fac onoarea să mă citească o să tragă învățăminte, cum se zice…), dacă nu ați fi gândit ca mine, să îl credeți nebun pe stimabilul care v-ar fi spus așa ceva?

Ei bine, nebunul eram eu în acele momente. Căci uitați-vă și voi ce vremuri trăim. Vremuri în care normalitatea înseamnă ceea ce atunci, din fața televizorului alb-negru Diamant, consideram că este o nebunie: de pe un telefon mobil putem intra pe YouTube de oriunde și să ne uităm la câtă muzică vrem. De aceea, când Vodafone m-a provocat să vorbesc despre ce înseamnă pentru mine YouTube, am știu în acel moment că am o provocare (cu premii!) pentru voi, după cum vă raportez mai jos :D

În acest moment, am 278 de abonamente pe YouTube. Adică urmăresc 278 de canale, mai pe românește :)) Asta după ce, în urmă cu un an, urmăream peste 500. Dar le-am luat la puricat pentru că pur și simplu nu aveam timp să mă uit la toate. Așa că am rămas doar cu cele care chiar mă interesau, ca să zic așa. Ok, ok, printscreenul pe care vi-l dau acilea este din dimineața asta, când nu am apucat să mă uit la clipurile noi, căci am fost 4 zile prin munți, așa că am o scuză :D

Dacă mă întrebați când a intrat YouTube în viața mea, v-aș spune cam cum v-am spus că am pățit cu cablul: habar nu am. Dar habar nu am doar calendaristic (totuși, cred că vorbim despre 2007-2007…). Pentru că uluiala care m-a cuprins când (îmi amintesc că mi-a dat un amic un link către ceva reportaj CNN) am văzut câtă muzică există pe YouTube a fost egalată doar de orele în șir pe care le-am petrecut atunci, în prima zi, căutând tot ce îmi trecea prin minte, prin această parcelă de muzică nelimitată, ca să îi zic așa :)

Dar abia în 2011 am înțeles că YouTube face parte masivă din viața multora dintre cei cu care eram în contact virtual. Sigur, dacă aș fi stat să mă gândesc la chestiunea asta, îmi dădeam seama singur, desigur :)) Dar zic de 2011 pentru că, într-o seară, am întrebat pe twitter ce piese îmi propune lumea pentru #reascultare. Adică piese pe care să le asculți oricând cu mare drag. Și a ieșit o mică nebunie: cu vreo 170 de piese propuse de oameni. Toate cu link către YouTube.

Așa că astăzi, la aproape 4 ani de la isprava aceea, vă invit să refacem împreună playlistul #reascultare. Pentru că enorm de multe s-au schimbat în tot acest timp, enorm de multe! Așa că vreau să văd ce ziceți acum în ceea ce privește piesele pe care le considerați că musai, musai trebuie să facă parte din playlistul #reascultare.

Propuneți, deci, în comentarii, cu link către YouTube, o piesă despre care voi credeți că ar trebui să facă parte dintr-un album select de piese, care să poată să fie ascultare oricând, oriunde, de oricine. Adică, bre, să fie THE PIESA aia pentru voi (din diverse motive, nu ne băgăm :D).

Ofer și premii: o să facem o tragere la sorți cu toți cei care comentează, iar trei dintre voi o să primească un CD la alegere (îmi ziceți voi ce vreți și eu îl cumpăr și vi-l trimit acasă cu curierul).

Acestea fiind spuse, hit me! Cu hituri :D Ah, hai să vă dau și playlistul #reascultare din 2011. Poate vă vin idei. Sau nu :)) Aștept propunerile voastre până pe 2 aprilie, ora 23.59.

NOU: Îți recomand masterclassul meu de digital marketing în 22 lecții video.

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.300 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro