Da, recunosc, am momente în care mă irită statutul ăsta de ”maimuță”. Căci atunci când ajungi undeva și toată lumea trage de tine nu prea mai e funny. Plus că eu am trecut de hă hă hă vreme de momentele alea când mi se umfla ficatul că lumea mă băga în seamă sau ceva (cât de trecătoare sunt astea, oameni buni…). Bine, să nu înțelegeți că nu mai pot merge până la supermarket că sare lumea pe mine, dă-i pace. Căci, firește, sunt cât de cât cunoscut în cercul nostru mic 2.0 (dar deloc strâmt și deloc rece :D). Bref, am momente în care nu îmi place aglomerația din jurul meu, ca să îi zic lejer.
Interviurile despre care vă spun mai jos nu au legătură cu subiectul aglomerație. Ci cu subiectul ”măh, dă și mie un interviu, că am auzit că ești ceva vedetă sau ceva” =)) Cu mențiunea că am răspuns cu mare plăcere întrebărilor celor doi stimabili. Chiar dacă am făcut-o după multe zile de la primirea întrebărilor, păcatele mele de om bătrân și pe alocuri simpatic și cu o agendă cât China…
Lui Mihail Soare (autorul uneia din cele mai bune cărți românești din ultimii ani), i-am răspuns unor întrebări șuie (pe măsura autorului, desigur :D), din care spicuiesc (ah, ce rezonanță pe verbul ăsta…).
Mihail Soare : Cred că blogării de meserie sunt, ca și scriitorii, niște singuratici în felul lor. Eu așa mi-i imaginez. Greșesc atât de mult ?
Cristi China Birta : Poți să spui că bloggerii sunt scriitori. Dar poți să spui și că nu sunt. Depinde la ce ne raportăm. Dacă raportăm un blogger la scriitura ta din Livrescu, ne dă cu virgulă. Dacă raportăm un blogger la scriitura altor romane românești, de o modestie cumplită, atunci e totul ok. Chestiune de respectivă, desigur. Eu prefer altă definiție: bloggerul este un creator de conținut într-o formă și cu modalități specifice. Da, știu, am scos toată poezia din chestiune…
Anca Ghinea m-a luat la 11 metri ca părinte. Domeniu în care sunt mai dezinvolt decât un pinguin plonjând în Oceanul Arctic. Spicuiesc și din acest interviu, invitându-vă să îl citiți integral, desigur.
Anca Ghinea: Auzim des expresia “timp de calitate” in familie. Ce inseamna pentru tine aceasta expresie?
Cristian China-Birta: Pai aia e problema cu multi parinti, ca doar aud despre asa ceva si vorbesc despre asa ceva, dar nu prea aplica. Iti dau exemplu clar: am vazut o mamica foarte determinata sa rezolve chestiunea cu timpul petrecut cu copiii si s-a angajat intr-o discutie lunga si controversata cu altii pe facebook. Asta in vreme ce fetita ei, de 3 ani, tragea de ea sa se joace impreuna. Am intrebat-o (pe romaneste, stii ca io asa sunt) cum poate fi atat de proasta? S-a uitat mirata la mine si mi-a spus incet: ”Nu mi-am dat seama”. Timpul de calitate in familie inseamna ca din secunda in care ti-a sarit copilul in brate ai uitat de telefon, de laptop de absolut orice si esti doar cu el. Nici macar nu conteaza daca asta dureaza doar 15 minute, dupa care copilul pleaca intr-ale lui. Ce conteaza este ca tati si mami au fost doar pentru el in acele momente. Asta este timp de calitate. Nu povesti despre el.
Declarația am dat-o pentru blogul (ia luați de aici!) mortladatorie :)) Întrebarea era dacă pot fi educați tinerii prin bloguri. Am răspuns (spicuiesc, desigur) așa:
“Tinerii pot fi educati. Punct. Prin ce mijloace, asta este doar o discutie de traseu, ca sa zic asa. Pentru ca problema nu este cum ii educam pe tineri, ci daca acestia vor sa fie educati”.