Vă dați seama că io, blogger bătrân și pe alocuri, prin părțile esențiale, simpatic, atunci când aud niște propuneri de astea mai șuie, zic ”da” de principiu. Căci simt intens, de fiecare dată, că nu aș putea suporta părerile de rău că aș fi putut ajunge la ispravă, dar nu am ajuns :))

Așa că atunci când Ilinca de la MSLGROUP The Practice m-a sunat să îmi spună că cei de la Samsung mă invită să încerc să evadez, împreună cu alți bloggeri, dintr-o escape room, reacția mea a fost firească: ”ce să fac?”” :)) Căci, desigur, asocierea dintre Samsung și o chestie de asta cu evadări din camere a fost șuie. Dar îndeajuns de șuie să vreau să fiu prezent, desigur.

Ajung la locul faptei (dacă vă interesează, e pe Bălcești nr. 9, pe lângă Unirii). Și întreb, mânat de cele mai bune motivații de a face să fie bine și dorindu-mi mai mult victoria, cu ce bloggeri o să fiu în echipă. Trebuie să precizez că, în acel moment, dădeam dovadă de un moral excepțional. Dar, pe măsură ce auzeam numele bloggerilor cu care eram condamnat să intru în escape room, moralul meu plonja cu o viteză aproximativ egală cu viteza luminii în hăul înțelegerii că, având o asemenea echipă, o să ne facem de telecomandă la modul sublim. Ceea ce s-a și întâmplat, după cum vă raportez mai jos.

Ideea de baza când intri într-o escape room este că primești regulamentul de ordine interioară, cum ar veni, și un prim indiciu. După care mergi din indiciu în indiciu și obiectivul final este să faci ușa să se deschidă, odată ce ai rezolvat și ultima ghicitoare. Ai timp 60 de minute ca să faci asta. Chiar faină experiența, mai ales pentru cei care – contrar feng shuiului meu – le au pe astea cu stat și analizat, gen puzzle și ghicitori și de astea.

Prima noastră sarcină a fost să deblocăm 4 Galaxy Note Edge, pentru că în ele, sub formă de poze, aveam o grămadă de alte indicii. Numai că deblocarea telefoanelor trebuia făcută pe baza unor indicii de prin camera aia. Și a început haosul. Căci am început să ne uităm prin toate cotloanele și pe sub pat și prin tot felul de locuri, fiecare dintre noi crezând că el o să fie primul care descoperă indiciul. Așa că a început o întrecere socialistă între noi. Mă rog, eu unul am decis că mă angrenez cu de la mine putere într-o activitate absolut necesară bunei funcționări a oricărui colectiv: trollatul celorlalți :))

Bunescu m-a făcut să îmi pierd toată bruma de simpatie pe care o aveam față de el. Căci nu am crezut niciodată că o să îl văd transformat într-o bestie a indiciilor, într-un coșmar al căutărilor frenetice, într-un pterodactil al frământărilor ontologice. S-a declarat singur lider de echipă. Ceea ce, din start, a consfințit dezastrul echipei noastre…

Anca Duma a fost wing manul (de fapt woman) lui Bunescu. Ceea ce, într-o oarecare măsură, a reușit cumva să tempereze zelul zbirului și să aducă o logică de funcționare internă cât de cât mai puțin bizară. A reușit parțial, desigur.

Andra Nicula a fost de departe cel mai eficient membru al echipei. Dacă analizăm această eficiență din perspectiva raportului dat din clanță versus găsit indicii. Nu că a găsit ea foarte multe. Dar a tăcut mai mult decât alții care au găsit și mai puțin…

Ariel a fost cel mai aproape de sufletul meu. Căci, de fiecare dată când părea că a fost prins de frenezia echipei și de delirul căutatului de indicii, se uita la mine și își revenea (vedeți mai jos de ce, când vă raportez ce aport am avut eu la succesul pe invers al echipei).

Laurențiu a fost, într-un fel, mascota echipei. Era peste tot unde nu era nevoie de el și făcea toate lucrurile de care era nevoie ca să nu reușim. Nu o spun ca o critică. Pentru că, așa cum o să înțelegeți mai jos, eu chiar am apreciat această abordare, mi s-a părut o strategie câștigătoare.

Eu am abordat din start strategia strategului. Adică m-am așezat (întâi pe pat, apoi pe un scaun). Și, ca orice strateg de mare anvergură, m-am pus să cuget. Și am tot cugetat. Până la final. Eram pe treabă, să nu înțelegeți altceva. Dar treaba mea (pe care, recunosc, singur mi-am dat-o) era să documentez eșecul echipei noastre, ca să fie învățătură de mine pentru toți cei care o să mai ajungă vreodată în acel escape room. Din care noi am reușit să ieșim cu multe minute după cele 60 pe care le-am avut inițial…

A existat, totuși, un indiciu pe care nu am reușit încă să îl descifrez: cine este colegul acesta?

PS Mulțumesc Samsung pentru o seară altfel. În care am râs mult mai mult decât aș fi crezut :))