Intru în anul 8 al aventurii mele bloggeristice. În toţi aceşti ani am cunoscut sute de bloggeri. Cunoscut la bere, vreau să zic. Unii dintre ei acum nu mai sunt bloggeri. Au avut diverse motive să renunţe la blog. Dintre aceste motive cel mai trist mi se pare cel al dispariţiei motivaţiei de a scrie pe blog. Am văzut asta întâmplăndu-se mult mai des decât mi-aş fi dorit…
Mulţi m-au întrebat cum de găsesc mereu şi mereu resurse de a fi blogger. O întrebare foarte grea, dar nu mai grea decât răspunsul. Pentru că a răspunde undei astfel de întrebări înseamnă a sta mult la bere cu cel ce întreabă. Varianta scurtă (foarte scurtă) ar fi următoarea: îmi place teribil ce fac, mă regăsesc pe deplin într-o astfel de meserie. Dar, pe de altă parte, ceea ce am ajuns, în timp, să fac nu este doar blogging, este un pic mai mult de atât. Dar este o motivaţie cu atât mai mare să fac ceea ce fac.
Multe s-au întâmplat în aceşti ani în ceea ce priveşte relaţia mea cu bloggeri. Unele nu foarte plăcute. Dar care, înţeleg asta, fac parte din joacă, dacă vreţi. Îţi asumi astfel de chestiuni şi mergi înainte. Mereu şi mereu înainte. Pentru că îţi place ce faci, crezi în ce faci, obţii beneficii din ce faci. Pentru că, dincolo de plăcerea de a fi blogger, dacă nu ajungi să obţii şi beneficii, ceva nu se mai leagă, ceva nu mai merge. Şi mulţi, ajunşi în acest moment al drumului lor 2.0, renunţă.
Am încercat pe cât am putut să propovăduiesc în rândul bloggerilor care au vrut să mă asculte setarea unui mind-set de business în ceea ce fac. Pentru că am explicat, mereu şi mereu, că nu faci bani din blog, ci din businessul pe care îl construieşti în jurul blogului. Desigur, se poate înlocui „bani” cu „beneficii”, ca să fie mai ok punerea în context. Dar, în esenţă, tot despre setarea unui mind-set de business, ca blogger, vorbim.
Mă bucur de fiecare dată când nişte oameni care mi-au transmis ceva ca oameni se apucă de blog. Şi vor să meargă la modul serios pe calea aceasta. Pentru că mare nevoie avem, ca blogosferă, de astfel de new entries. Care aduc prospeţime, aduc sânge nou, aduc know how. Şi care, on the long run, contribuie la creşterea blogosferei.
Simt că Mihai este unul din aceşti oameni. M-am întâlnit la o bere cu el şi, aşa cum toţi avem acel „radar” personal, mi-a plăcut ce am auzit. Om matur, trecut prin multe, cu experienţă de viaţă, cu o viziune sănătoase despre ce vrea să facă şi conştient că are nevoie de multă muncă, încăpăţânare şi răbdare ca să ajungă unde vrea cu blogul.
Bloggerii folosesc cuvinte ca să se facă auziţi. Care uneori pot fi nişte arme teribile. Dar care pot să fie şi acele încurajări care să devină decisive pentru cea sau cel care le aude.
De aceea, dragi bloggeri (şi nu numai), vă invit să îi spuneţi lui Mihai ce credeţi că trebuie să îi spuneţi, acum, la început de drum. S-ar putea să conteze mai mult decât credeţi :)
Eu îi spun lui Mihai să meargă mereu înainte (așa cum de altfel ai spus și tu), lăsând răutățile altora deoparte și scriind cât poate el de fain. Cu siguranță are multe lucruri interesante de spus și de împărtășit cu noi :)
Să fie consecvent, să nu lase ”spații” prea lungi între două articole. Dacă, de exemplu, îți propui să scrii două articole pe săptămână iar apoi trece o lună fără nici un rând, lumea te uită și trebuie să o iei din nou de la capăt.
Si pentru Mihai, dar si pentru alti bloggeri la inceput de drum: daca o sa iti consumi timpul ascultand ce lucruri urate se spun despre tine, nu mai ai suficient timp sa vezi lucrurile bune si sa scrii articole si mai bune. Vorba aia, cainii latra, caravana trece :). Bafta!
Scrie! Asta este singurul sfat. The rest is silence…
Dragilor, vă mulțumesc din suflet pentru încurajări, sfaturi și cuvinte potrivite. Am avut multe emoții azi, când am văzut postarea lui Cristian și mai apoi comentariile voastre. Îmi doresc să găsiți ce să citiți pe blogul meu și să ne mai auzim din când în când. îți mulțumesc și ție, Cristian! Ai mare dreptate, cuvintele pot fi arme grozave chiar și atunci când te lupți cu inamici nevăzuți.
Asa cum zice Cristian, reformulat :)
Adica: nu uita ca blogul este doar un mediu – un vehicul pentru ceva. In spatele sau trebuie sa fie, intotdeauna, un ceva despre care povestesti SI care intereseaza si pe altii. In absenta acestui continut, blogul iti serveste doar pentru a-ti face carti de vizita pe care sa scrie Mihai / blogger – si atit…:>
Cred că blogul este oglinda perfectă. Apreciere de la mine pentru ceea ce faci cu și pentru bloggeri, pentru ceea ce construiești cu ei și pentru ei, mai ales pentru cei aflați la început. Da, ești MARE ca om!
[…] scrie, de încercările făcute pe blogul lui David și pe diverse alte pagini online. Nu numai că m-a încurajat, dar chiar mi-a și propus să scriu într-un mod mai organizat, pentru ceea ce avea să devină […]