Mizerabil titlu am dat. Dar am făcut-o intenţionat. Ca să vă aduc aici pe unii dintre voi, care altfel nu aţi fi avut ce căuta pe blogul meu. Şi ca să vă arăt cât de clişeistici sunteţi şi cât de… ok, hai să ne oprim aici. Nu vorbesc despre toţi dintre voi, desigur, doar despre unii. Cu care nu am nici un chef să am de-a face. Ever.

Într-un mod oarecum ciudat (aşa cum le potriveşte uneori viaţa), aseară am văzut pentru prima dată (da, ştiu, unele lucruri trebuie făcute la vremea lor…) excelentul film „Philadelphia”, cu Tom Hanks jucând rolului unui homosexual concediat pe motiv că avea SIDA şi un Denzel Washingon în rolul avocatului, care, desigur, a câştigat procesul cu firma discriminatoare.

Când am ajuns la birou şi am deschis laptopul, am văzut mailul de mai jos, cu poliţiştii bucureşteni obligaţi de instanţă să plătească 5.000 euro unui cetăţean, pe care l-au „săltat” doar pentru că li s-a părut lor că nu e bărbat de ăla macho „hă, hă ce ţâţe are aia, ce i-aş trage-o!„.

Mă bucur teribil de mult că justiţia a dat această sentinţă. Dar nu mă bucur pe bază de sexologie, cum ar veni, căci asta pentru mine este ca apa sfinţită, adică nici nu mă deranjează (treaba oricui cu cine ce), dar nici nu mă deranjează. Dar mă bucur pentru că decizia spune, în esenţă, „băi Garcea care esteţi, pe banii statului, ai cetăţenilor, ţineţi-vă creieraşul hapciupalitic şi discriminator în stand by şi uitaţi-vă la cetăţeni în funcţie de cum încalcă legea, nu de cum vă place vouă fofoloanca„. Pardon my French, desigur, dar ştiţi că sunt de la peluză, iar aici aşa se vorbeşte, nu cu citate din Kirkegaard. În plus – aşa ca să înţelegeţi cum funcţionez eu – mă enervează teribil când văd atitudini de astea medievalo-gherţoistice şi, desigur, devin şi eu o lecuţă gherţoi, vă rog scuzaţi.