Concurs: ofer câte 3 sticle de Stalinskaya pentru 3 poveşti despre nopţi de distracţie

Later edit: Scuzaţi întârzierea în desemnarea câştigătorilor, dar vedeţi şi voi că a fost de analizat, motiv pentru care, de altfel, vă mulţumesc:) A fost greu, foarte greu să decid, dar până la urmă mi-am luat inima în dinţi şi am decis. Deci câştigătorii sunt: Adrian I., Albert şi Mihai N. Felicitări câştigătorilor, mulţumesc tuturor pentru participare! Notă: câştigătorii vor fi contactaţi pe mailul cu care au comentat pentru a face cele cuvenite ca să ajungă premiul la ei.

—————
Stimabililor, a venit vremea pentru primul concurs pe care îl organizez pe blog în acest an de graţie 2015, pe care vi-l doresc îmbelşugat, masiv, corespunzător şi cum vi-l doriţi voi. Iar, ca urare suplimentară, vă doresc fix ce îmi doriţi şi voi mie, căci îmi pare că aceasta este cea mai fair urare dintre toate :))

Ca orice concurs, am şi premii, desigur: 3 seturi de Stalinskaya, fiecare set constând în una bucată Stalinskaya Red, una bucată Stalinskaya Blue şi una bucată Stalinskaya Silver. Pe care premii le puteţi câştiga dacă răspundeţi la provocarea de mai jos:

[Tweet „Vreau o poveste despre cea mai faină noapte de distracţie din viaţa voastră. „]

O să jurizez foarte subiectiv, căci aşa este bloggerul, subiectiv :D Aşa, ca un fel de criteriu principal, dacă vreţi, după care o să vă jurizez poveştile, o să fiu foarte atent dacă o să mă regăsesc în poveştile voastre în sensul de 1. dacă mi s-a întâmplat şi mie ceva aproximativ 2. dacă mi-ar fi plăcut să trăiesc şi eu aşa ceva :))

Şi, ca să fie treaba şi mai treabă, cum ar veni, puteţi câştiga dublu, dacă scrieţi în comentarii poveştile voastre despre cea mai faină noapte de distracţie. Pentru că – şi asta funcţionează ca un fel de regulament al acestui concurs, aşa că fiţi atenţi, să nu ziceţi că nu v-am spus – cele 3 poveşti câştigătoare de pe blogul meu o să apară şi pe pagina de facebook Stalinskaya, alături de poveştile câştigătoare de pe alte bloguri, ele o să fie votate şi dintre cei care votează (adică şi voi, trag nădejde :D) o să se desprindă încă 3 câştigători, care o să primească, fireşte, alte premii. Aşa că fiţi creativi ca să facem să fie bine, să nu fie rău :D

Aşa, ca material ajutător, vă recomand să vedeţi cum a fost vizita pe care am efectuat-o în Fabrica Stalinskaya (sunt multe poze inspiraţionale, ca să zic aşa :D).

Mai simt imperios nevoia să vă spun că, iniţial, am vrut să scriu şi eu una din poveştile de distracţie pe care le-am bifat la viaţa mea (am oareşece isprăvi în acest rastel, desigur :D), dar am zis că mai bine nu, ca să nu influenţez poveştile voastre. Dar promit că o să vă povestesc despre o întâmplare atunci când o să anunţ câştigătorii…

Aştept comentariile voastre până vineri, 16 ianuarie, ora 12.00. Mult succes şi hit me hard, ca să hlizim fasolea corespunzător!

Ah, să nu uit: cam aşa arată premiul vostru, care o să vă vină acasă (sau la birou, ca să le faceţi în ciudă colegilor :D), livrat de curierul Stalinskaya.

3 sticle

Şi câteva informaţii despre Stalinskaya, ca să avem şi componenta „oficială” în această chestiune, căci aşa este frumos :)

despre stalinskaya

28 comentarii la “Concurs: ofer câte 3 sticle de Stalinskaya pentru 3 poveşti despre nopţi de distracţie

  1. Emil Calinescu Răspunde

    Eu nu voi povesti o noapte exclusiva, ci o zi prelungita in noapte. Si anume un 1 mai. Anul e 2006 sau 2007 (cred ca 2007).

    Eram 5 persoane, eu cu un amic (Care avea masina) si 3 fete. Am mers noi la un gratar. Sa mancam mititei, sa bem bere, d-astea. Locatia: pustnicu (s-ar putea sa stiti pe unde e; pe langa Manastirea Pasarea). Se face cam ora 6, ni se face chef sa ne ridicam sa plecam. Planul nostru nr 1: hai sa mergem la Calarasi, sa vedem Dunarea.Zis si facut: masina aveam, asa ca purcedem la drum. La un moment drumul se bifurca: inainte Calarasi, stanga Constanta. Masina era oprita. Eu eram in fata. Eu zic FA STANGA. Amicul meu se intoarce spre fete. Intreaba INCOTRO? Ele, incurcate: VOI STITI DRUMUL! Facem stanga si ajungem in Constanta si ulterior in Mamaia. Pe la 8 si ceva. FARA UN LEU IN BUZUNAR. Si fara benzina!

    Dupa ce ne plimbam nitel pe plaja si vedem marea (ca doar d-aia ajunsesem acolo), purcedem la procurarea banilor. Una dintre tipe avea pe cineva in Constanta, face rost intai de vreo 500 de mii (50 de lei). Benzina nu era, insa, doar atat.

    Asa ca ne apucam sa … CERSIM PE PLAJA! Ceream 1 leu pentru a ne intoarce in Bucuresti (lucru, de altfel, adevarat). Eu cu amicul meu nu eram atat de convingatori, asa ca le lasam pe fete. Stateam un pic spate, ca pestii, si lasasem fetele sa produca. Unii dadeau 1 leu, altii 2 lei.

    Pana vine un … tip mai colorat. Era cu gagicuta de mana, blugi mulati, prespalati, cu sclipici. Si el si ea, ca ea nu era diferita. Ii cer fetele 1 leu. El scoate 10 lei, ii pune in mana unei amice si zice NU AM SCHIMBAT. Si pleaca! Ramasesem MASCA!

    Strangem bani si punem benzina. Ne raman ceva bani. Eram 5 oameni, asa ca decidem sa mergem sa … MANCAM. Dar nu suntem noi oameni sa mancam un covrig! NU! Mergem la un restaurant … CU LAUTARI! Doar era 1 mai!

    Ne calculam noi, eram in bani. Doar cersisem. Mana intinsa care NU spune o poveste …

    Doar ca 3 persoane de la masa luasera cascaval pane, care nu avea pretul LA PORTIE, ci la GRAMAJ. Asa ca ne apare pe nota o suma pe care … n-o aveam! De fapt am facut rost de ea, dar dand … MONEZI ! Da, am platit vreo 5 lei cu monezi de 50 de bani! Bacsis? N-avem. Suntem saraci. Dar am baut bere si mancat la un restaurant cu lautari? Apai asta am facut!

    La 4 dimineata ne-am intors. Fara griji si fara bani (pe bune ca nu mai avea nimeni niciun leu in buzunar). Dar acel 1 mai nu-l voi uita niciodata! (chiar daca nu mai retin exact anul).

    • Emil Calinescu Răspunde

      Haha, 10 like-uri si 8 dislike-uri. E cel mai dezbatut comentariu :) Ma simt bine.

  2. Iulia Muntean Răspunde

    Una din cele mai tari nopti din viata mea, a fost atunci cand am implinit 23 de ani. Era in 2010, ziua mea. Il asteptam pe cel ce urma sa-mi devina iubit, de la Bucuresti (eu fiind in Brasov atunci) pt prima noastra intalnire. Toate bune si frumoase. Numai ca ma suna omul pe la 17-18 ca nu mai poate ajunge caci e retinut la munca…. Tragedie, nu eram deloc pregatita, nu am chemat pe nimeni, nu am vorbit cu nimeni, eram deci singura cuc de ziua mea si urma sa fie cea mai trista de pana atunci….
    Asa ca am pus status pe mess (da, la vremea aia inca aveam mess) ca dau de baut cui are chef de iesit in oras de ziua mea. Toti comentarii, chestii, glume. Dar nimic concret. Pe la 19-20 imi raspunde unul din prietenii mei ca iese el. Asa ca ne-am intalnit, el cu masina, sa vedem pe unde iesim. Am plecat si in drum spre Centru, ma gandesc….hai spre Poiana Brasov! Hai!
    Dar nu oricum…el conduce Golful cu 90-100km/h, eu iesita prin trapa de la masina…senzatii tari! :)
    Am dat o tura dus-intors, dupa care ne-am intors la planul initial. Am facut de toate si…we painted the town red cum s-ar zice! Am colindat prin cele mai tari localuri din Brasov, am fumat narghilea, am jucat biliard, am baut shot-uri in flacari si…we had a blast! :) Intr-un final, ca sa fie seara seara, am facut si-un accident la intoarcerea spre casa, de a trebuit sa ies din masina pe partea soferului….:))) A fost totul ok pana la urma insa.

  3. Gabryell Răspunde

    Mno !!! Cred ca cea mai frumoasa… Eh, prostii, nu frumoasa ci chinuitor de frumoasa. Cum sa fie ? Intamplare de prin ’92, cand imi satisfaceam ca toti baietii cuminti de pe atunci, stagiul militar. Undeva, prin Satu Mare… Unitatea era asa de strategic asezata, incat parca te impingea pacatul in fiecare clipa sa o zbughesti… Pai daca era aproape in centrul orasului si noua mai ca ne curgea din gura, cu ochii beliti pe geamuri la cele fete plimbarete de pe malul Somesului…
    In fine, ideea este ca un ungur, prieten bun cu mine si care locuia aproape la 200 m de unitate, imi propune sa il mituim pe cel de la poarta, ofiter de serviciu, pentru a iesi sa sarbatorim majoratul surorii sale. Aaaa, am uitat sa va spun ca mi se cam aprinsesera bataturile din calcaiele bocancilor dupa mult iubita lui surioara. Mai ales cand stateam de vorba pe la geamurile cu gratii, de parca eu as fi fost Julieta inchisa in casa si ea Romeo.
    In fine, o lalaim noi putin, si scapam din unitate cu promisiunea sa ajungem pana la 4-5 dimineata… Bine ca am iesit, ca de venit, vedem noi ! Dupa ce ne-am ferchezuit noi, mai mult eu cu niste haine civile, tinute asa, pentru zile din astea, niste flori rupte de pe strada ( deh, armata-i grea) ne-am prezentat la usa si la marea petrecere…
    Nici nu pot sa va spun ce debandada de distractie, cat spirit liber mi-am luat si pentru cateva ceasuri am uitat si ce rang port, am uitat si de armata, fiind concentrat numai la dans, sprit si fatuca care parea ca se bucura mai tare ca mine. Practic, toti erau atrasi de mine si fara nici o aberatie, simteam ca sunt un invitat de onoare. Pai cum ar putea fi un moldovean intr-o gramada de unguri ??? Nu ??
    Bineinteles, palinca isi facea simtit efectul si cand ne-am trezit noi, era deja 6 si ceva dimineata.
    Ei baieti, hai la treaba si parca ne venea sa ocolim putin drumul pana la unitate (atat era de aproape) , doar doar ne-o veni in minte vreo minciuna. Ca ne-a luat somnul, ca ne-u urmarit unii si am fugit pana ne-am ratacit. Neh !!! Nici noi nu puteam sa credem asa ceva…
    Ideea este am intrat intr-un procez de dezalcoolizare si de tratare a petrecerii, fapt care imi mai atenua putin din efortul depus prin executarea comenzilor data de dom’ sergent in poligon: Salt inainte, culcat, Taras mars, Salt inapoi, etc…
    Pentru mine, a fost una dintre cele mai tari si simtitoare petreceri, mai putin dupa….

  4. Lazar Adrian Răspunde

    Salut. Povestea mea are loc in 2006 (eram mai tinerel si mai chipes pe atunci, student). Am fost invitat la un majorat unde au participat vreo 40 de persoane. Distractie si voie buna, toata lumea se simtea de minune, eu pusesem ochii pe una din fetele de acolo. La un moment dat, datorita consumului destul de mare de alcool (spre rusinea mea), mi s-a cam rupt filmul. Surpriza cea mai mare a fost dimineata, cand m-am trezit intr-una din camerele sarbatoritei, in pat cu acea tipa de care imi placea, insa eu habar nu aveam cum de am aburit-o si cum a ajuns in pat cu mine :)) Ale tineretii valuri…

  5. Razvan Ianculescu Răspunde

    Unde? In Costinesti.
    Cand? Intr-o preafrumoasa vara dintr-un 2007 plin de glorie.

    An plin de glorie pentru ca atunci si eu si-ai mei apropiati am descoperit faimoasa combinatie Vodka plus Bere egal Megaplacere. Cine nu a descoperit-o inca, este rugat sa incerce, dar cu atentie si masura mica. Efectul este devastator. Admit faptul ca bauturile nu se amesteca. Incurajez si sustin pe cei care au capacitatea sa ramana setati pe aceeasi bautura intreaga noapte. Unii stiu lectia, altii trebuie sa o invete trecand prin grele incercari. Experienta nu se cumpara, se dobandeste.

    Vodka, aceasta licoare magica, are oricum efectul unei bombe cu efect intarziat. Consumata in portii mici, pe o perioada indelungata de timp iti creeaza impresia controlului. Sigur, pana te ridici de pe scaun. Insa stinsa cu bere, este altfel. Daca bere este rece, impresia de „sunt OK” este cu atat mai puternica. Mai ales ca nu afecteaza neaparat echilibrul.

    Bunul meu prieten de atunci si de acum, Andrei, a experimentat pentru prima data in viata combinatia de care aminteam. Si am consumat mult, nu neaparat cantitate, cat timp. La un moment dat, a intervenit foamea si am plecat spre cel mai apropiat loc deschis dimineata foarte devreme. Mi-aduc aminte ca Andrei m-a uimit, dat fiind faptul ca nu se clatina deloc. Ma simteam in inferioritate. Vodka plus Bere nu avea efectul scontat. Eroare, ceva. Am gasit locul, o toneta cu o gaura in geam de genul celei de la posta. Am comandat sanwichuri. Doua eu, doua el. Eu am platit primul, pentru ca foamea mea parea mai mare.

    Dupa cateva minute a venit si randul multpreatreazului Andrei, pe care pret de cateva minute il ignorasem, savurand magicul sandwich. Ma reintorc la el si-l gasesc indesat tot, cu capul si o jumatate de mana pe spartura in semicerc din geam. Se chinuia sa scoata punga cu cele doua sandwichuri si capul, in acelasi timp si nu reusea. Dupa cateva incercari a reusit sa-si traga capul din scorbura inchipuita, dupa care sacosa cu pretioasa hrana.

    Mi-a intins punga lui pentru ca urma sa plateasca 8 lei. Si-a controlat atent si calm toate buzunarele si a scos intr-un final pachetul de tigari. L-a deschis, a scuipat pe degete si a inceput sa numere: 1, 2, 3, 4, 5 tigari. Le-a scos elegant din pachet si le-a pus doamnei pe tejghea. Sesizand fapul ca doamna era intr-un fel uimita, a linistit-o spunandu-i ca ii mai da imediat inca 3 tigari. Fapt sustinut de gestul sau. A numarat inca trei, le-a pus frumos langa celelalte 5, i-a sarutat mainile doamnei verbal, i-a urat spor la treaba si-am plecat.

    Cumva, nici pana azi Andrei n-ar recunoaste o asa isprava. Pentru ca, dupa spusele tuturor, el este un baiat corect care nu face dinacestea. Ei bine, Vodka.

  6. Ioana Răspunde

    Stăteam leșinați de căldură în mica garsonieră din Iași în cartierul cu nume muncitoresc Baza 3 și cea mai mare dorință a noastră era să avem un frigider ca să putem bea apă rece. Pe vremea aia, ultima vară înainte de Revoluție, nu știam ce e acela aer condiționat iar pentru cei care auziseră de asta era ceva de domeniul SF.
    Nu mai puteam să suport aerul fierbinte din camera de bloc și am ieșit în balconul mic cât o cutie deși nici afară nu era mai bine, de fapt era cu mult mai cald decât înăuntru. Și cum stăteam sprijinită de balustradă cu privirea la blocurile construite claie peste grămadă am zărit la blocul din față, într-un balcon la etajul unu, un frigider ce părea uitat de lume, un Fram cu colțurile rotunjite și cu un fel de clanță pe post de mâner. Știam exact ce și cum pentru că fusese primul model de frigider cumpărat de părinții mei când eram eu mică. M-am uitat către soțul meu ( ce ciudat mi se părea să-i spun soțu, încă nu eram obișnuită cu noul statut) și mi-a trăznit o idee: oare vecinul de peste drum n-ar vrea să-și vândă frigiderul din balcon ? Cred că nici n-am apucat să termin fraza și deja Cristi plecase. La 20 de ani totul este posibil și nici o idee nu pare nebunească. Mai mult decât atât totul este atât de ușor realizabil… peste o jumătate de oră aveam deja frigiderul în casă. Costase 15 lei și 3 sticle de vin dar nu funcționa. Ca să nu mai spun că raftul de jos era plin de găinaț, probabil fostul proprietar își ținuse vreo găină sau două pe balcon. Eram sigură că soțul va ști să-l repare, doar era student la Politehnică, așa că eu m-am apucat de curățat și spălat noua achiziție. A doua zi aveam un frigider care răcea perfect (chit că partea din spate se încălzea de nu puteai să o atingi) și strălucea de curățenie. L-am umplut cu sticle de apă și vin. Mâncare nu aveam. Toată ziua mâncam cartofi prăjiți sau pâine prăjită cu muștar dar ne era suficient. În schimb aveam vin din belșug, doar toți prietenii soțului lucrau ziua la Vinalcool iar în restul timpului erau studenți la seral . Și mai aveam un pick-up care costase 3000 de lei, pe care îl iubeam ca pe ochii din cap și pe care îl cumpărasem cu bani împrumutați. Deci aveam băutură (pe care o puteam ține la rece), aveam muzică, aveam garsoniera disponibilă așa că ne-am hotârât să dăm o petrecere. Vorbesc prostii, nu se vorbea așa pe vremea aia, ne-am hotărât să facem un chef.
    Și l-am făcut. Am fost vreo 20 de oameni în 25 de metri pătrați și am avut loc chiar și să dansăm că așa era obiceiul pe atunci. Plus că nu aveam decât două scaune. Se stătea pe jos și se fuma continuu. Cineva adusese un pachet de BT care s-a golit în primele 5 minute, apoi s-a trecut la Carpați. Fetele fumau ”mentolate” adică își ungeau foița de la țigară cu o alifie vietnameză care se găsea la farmacii în niște cutiuțe foarte mici și roșii . Se bea vodcă și vin. Nu mi-aduc aminte de ce nu se bea bere, cred că nu se găsea sau poate la Vinalcool se făcea numai vin, nu mai știu. Am avut, sau doar am crezut că avem o problemă când mi-am dat seama că nu avem tirbușon să deschidem sticlele de vin. Băieții din Iași aveau însă o metodă de a scoate dopul, metodă pe care eu nu o mai văzusem și pe care nici nu am mai văzut-o de atunci: cineva ținea o pernă lipită de perete iar cealaltă persoană lovea cu fundul sticlei în pernă până sărea afară dopul. Dacă n-aș fi văzut cu ochii mei nu aș fi crezut că e posibil așa ceva dar metoda chiar funcționează.
    Vinul nu era prea grozav sau poate nu mă pricepeam eu dar știu că în fiecare pahar îmi puneam și o linguriță de zahăr. Rezulta o băutură dulce, foarte înșelătoare și cred că vă imaginați cam ce durere de cap am avut a doua zi. Dar cheful a fost de pomină. Aveam doar două discuri, unul cu Rolling Stones iar celălalt cu Compact. Am ascultat în neștire Angie și Fata din vis iar în pauzele în care nu se auzea muzica spuneam bancuri cu Bulă sau cu Ceaușescu, Reagan și Brejnev sau cum l-o fi chemând pe șeful de la sovietici că mi se pare Brejnev murise deja. Am râs mult. Asta îmi plăcea cel mai mult la chefurile de odinioară, că se râdea. Râdeam cu lacrimi din orice. Sau poate erau bancurile mai bune decât acum ?
    Spre dimineață Calu ‘ , unul din cei prezenți la chef și pe care habar n-am cum îl chema cu adevărat, s-a îndurat de noi și a adus de acasă (stătea într-o altă garsonieră pe același palier) încă un disc. Era foarte valoros, o adevărată comoară, și inițial îi fusese teamă să nu i se zgârie sau i se întâmple ceva: The Dark Side of the Moon a lui Pink Floyd. Începea deja să se lumineze afară, noi stăteam toți pe jos cu spatele rezemat de pereți, beam fiecare ce mai putea și muzica ne intra în vene mai ușor ca alcoolul…
    A fost o noapte de distracție, o noapte memorabilă pe care nu o să o uit chiar dacă de atunci am fost la multe, multe alte petreceri sofisticate, unele în restaurante de fițe cu aere trendy-flendy dar fără atmosfera aceea boemă de la Iași pe care nu am mai regăsit-o niciodată.

  7. florin Răspunde

    Sa nu radeti de mine, dar cea mai tare petrecere pe care vreau sa va o expun aici a fost una de care nu am avut habar ca se intampla!
    Acum vreo 7 ani iesisem in oras cu o domnisoara si o tot vrajeam de zor, la film, la un restaurant si pe strada, pana am dat, pe drum, de un local destul de curatel. Era miezul noptii, noi eram o idee ametiti, asa ca propun sa intram, ca poate gasim ceva bun de stomac si eventual ceva de sorbit pe indelete. Localul avea aproximativ mancare decenta, avand si in vedere ora, vine si ceva suc din struguri si noi dam inainte, sa povestim. In local ceva galagie, dar nu ne pasa, noi bagam vrajeala la greu. Parca era ceva galagie vreo ora mai tarziu, dar noi eram intr-un coltisor, in penumbra, nu ne pasa de ceilalti clienti sau de muzica, noi avand, desigur, muzica noastra… in cap! Mai comandam ceva, mai vine un pahar de vin, trece timpul, noi ne simtim bine! La un moment ma uit la ceas si asta arata ora 5! Zic, putem merge, daca vrei, fata aproba, o ajut sa se imbrace si atunci observ ca pe podea e plin de cioburi. Intreb si eu ca prostul ce s-a intamplat si chelnerita raspunde: pai a fost seara manelelor si la sfarsit asa se obisnuieste, sa se sparga vesela! Zic, radeti de mine, am fost aici si nu am auzit pic de manea si de zgomot de cioburi, la care chelnerita raspunde: domnule, ati muncit in timpul asta la vrajit fata si nu ati observat! Culmea este ca la vreo doua saptamani distanta ma intalnesc cu patronul localului, un tip din presa, care imi confirma ca are clienti fideli care dau cu vesela de pamant si apoi o platesc, dupa model grecesc sau asa ceva! Nebunie, sa fii in mijlocul petrecerii si sa nu ai habar si la repulsia mea fata de manele e cu atat mai ciudat ca nu am sesizat ce s-a cantat in blestematul de local!

  8. Adrian I Răspunde

    Intamplarea a fost cam asa: de ceva vreme pusesm ochii pe o colega de la servici. Ea era combinata cu altul si nu prea avea ochi ptr mine, doar cateva cuvinte aruncate in pauza de tigara. La un moment dat aflu eu ca s-a despartit de individ si ma gandesc sa trec la atac. Vara fiind, ce e mai potrivit decat o invitatie la mare, unde planuiam sa o tratez ca pe o mare printesa – hotel ca lumea, club de fitze, mare, plaja, nisip etc. Zis si facut! Lansez invitatia, fata accepta, bucurie mare. Ajugem in Mamaia (unde altundeva??), ne cazam, ne intzolim ultimul racnet si ne pregatim sa mergem in club. Am uitat sa spun ca imprumutasem masina de la un amic ca a mea era vai de mama ei. Asa..mai departe…dam noi o raita pe langa club..nu gasesc loc de parcare. Lasa, ma gandesc eu, o parchez pe marginea strazii ca nu o fi bai. Parcam, ies tantzos din masina, iau fata la subrat, fac cativa pasi dupa care imi dau seama ca am inchis masina cu cheile in contact, ca tampitul!!! ce sa fac, ce sa fac?? Am incercat sa deschid portiera cu numarul, cu o sarma de la stergatoare..nimic!!! Seara incepea sa fie compromisa. La club nu se mai punea problema sa mergem, nu putea sa las maine in strada, cu cheile in contact si cu toate actele in masina. Pana dimineata era si vanduta prin Bulgaria sau mai stiu eu pe unde. Ma cam pliostisem eu asa cand fata vine cu o idee -hai sa sunam la politie sa vedem ce zic ei. Dupa vreo 2 ore in care m-am invartit pe langa masina incercand diverse metode de spargator de masini, mi-am dat seama ca nu o sa fac cariera din asta si m-am hotarat sa sun la 112. Sunt redirectionat(dupa niste hohote de ras) la politia locala si astept sa vina un agent. Apare agentul, se uita lung la mine, imi zice ca a mai intalnit doar un singur caz, un alt (prost!!) cetatean patise la fel si cel mai bine ar fi sa-mi blocheze rotile ca asa sigur nu fura nimeni masina. Ok..pana atunci imi fac curajsi il sun pe amicul de la care am imprumutat masina, ii spun patania si il rog sa-mi trimita cheia de rezerva, a doua zi, cu primul autocar spre Constanta. Eram asa plouati amandoi ca omului i s-a facut mila de noi si ne-a dus cu masina politiei pana la hotel (spre Navodari). Idee e ca am luat o sticla de ceva de la un non-stop, am mers pe plaja siam petrecut o noapta magnifica, sub un clar de luna, A doua zi dis de dimineata, am mers frumusel in Constanta, la autogara, am luat cheia, am recuperat masina si am mers sa o sarut pe fruntea adormita pe cea care intre timp devenit sotia mea.

  9. vilcescu iulius Răspunde

    Cea mai tare noapte de distractie a fost chiar pe 1

    ianuarie anul acesta.Revelionul l-am sarbatorit prin

    munca,deh,asa a fost sa fie, la pompieri este „foc

    continuu”.Tocmai de aceea mi-am invitat toti prietenii

    pe 1 ianuarie la „REVELIONUL MEU”!!! Mi-ar fi parut

    rau sa nu simt si eu trecerea in noul an asa cum se

    cuvine.Zis si facut! Pe la ora 18,dupa ce se

    odihnisera,invitatii au inceput sa vina rand pe

    rand.Totul era perfect,mai bine decat visasem

    :gratarul sfaraia,muzica duduia,dansul era in toi iar

    voia buna la cote maxime. Suna telefonul!!! Era bunul

    meu prieten si coleg cu care fusesem de serviciu in

    noaptea dintre ani,era singurul pe care-l mai

    asteptam .I-am raspuns indemnandu-l sa vina mai

    repede dar el mi-a zis sec „-ALARMA,INCENDIU

    MARE”.Am inteles ca nu glumeste iar in 2 minute am

    aparut echipat in mijlocul invitatilor.Toata lumea ma

    ovationa si radea.Toti credeau ca e o gluma buna.Am

    plecat iar ei au realizat ca totul este adevarat ,

    urmarind stirile locale.M-am distrat cu focul si apa la

    -15 grade pana dimineata.A fost o „distractie” pe

    cinste.Am ajuns acasa pe data de 2 ianuarie,dupa

    pranz iar de atunci tot intreb cand e Revelionul.Eu

    inca il astept!!!
    Am uitat sa va mai spun ca la inceputul petrecerii am postat pe facebook comentariul „SA INCEAPA DISTRACTIA…!!!!” .Nici prin minte nu va trece cate si ce raspunsuri am primit! Asta este,poate se va intoarce roata-odata si odata!

  10. Alucostică Răspunde

    Ultima data cand am precizat cat mi-e de frig, am spus ca m-as inveli cu o blana de oaie, cu oaie cu tot.
    As apuca-o de cracii din fata, as arunca-o pe mine si apoi cu aceiasi craci mi-as face nod sub barbie.
    Oaia sa-mi behaie-n ceafa iar mie sa mi se falfaie.
    Acuma mi-e bine, stau la calculator si imi las destele nelinistite sa umble printre taste.
    Atunci incepusem, pe alocuri, sa devin casant.
    Mai bine sa va zic despre ce e vorba.
    Tocmai ce ne adunasem sa marsaluim prin ninsoare, viscol, vifor si alte fenomene, catre locul unde odata ajunsi, viata va capata contur. Visele vor deveni realitate, iar realitatea dulce ambrozie.
    Mai pe romaneste, plecasem ca fraierii cu trenul undeva prin Timisu de Sus, la o cabana unde aveam de gand sa ne facem muci.
    In fine…Coboram din tren si agale, usurel, ne indreptam catre cabanuta.
    Era luna plina.
    Deci frumos.
    Cainii urlau si se dadeau lupi. Noi ne dadeam Scufita Rosie.
    O gasca de 40 de scufite rosii, unu mai rosu decat altul.
    De ce?
    Pentru ca in loc sa coboram la Timisu de Sus, am coborat la ala de jos si am mers de ne-a luat cu lesin.
    Ne-a inghetat si rahatu-n noi, iar mie, cutia craniana dadea semne ca va urma sa-mi pocneasca ca o graunta de popcorn. De data asta de la frig.
    Intr-un final am ajuns. Cabana ne zambea primitor, imbiindu-ne sa poposim in ea, sa o bucuram cu firava noastra prezenta.
    Iedera uscata ce atarna deasupra tocurilor usilor ne dadea o stare de mare si profunda liniste. Secventele din Cabana diavolului ce-mi bantuiau mintea criogenata, de data asta nu ma mai amuzau.
    Deci intram.
    Noi, mai curajosi, in sala de mese, restul la dormitoare.
    Fratele meu, era un frig inauntru de-am inceput sa ne dam palme unul altuia. De ciuda.
    Faptul ca noi ne incalzeam era altceva.
    Stiti ce-am facut?
    Ne-am apucat sa alergam prin sala. Pe cuvant de onoare.
    Am alergat, ba sprint, ba alergare usoara, usurel ca nu ne grabea nimeni.
    Dar am obosit, mortii ma-sii !
    Si m-am asezat sa ma odihnesc.
    Si-am luat o gura de bere,(ca pe dinauntru nu eram violet).
    Si inca o gura.
    Tot incet. Ca v-am zis, doar nu ne grabea nimeni.
    Si inca una.
    Si cand s-o iau si pe urmatoarea, mana mi-a trecut prin sticla de parca ar fi fost holograma. Probabil si licarea.
    Bai, laso-n plm ! Care dracu….nu de-alta dar in sala nu intrase nimeni. Nici cand alergam de tampit, nici dupa.
    Unde-a disparut, Doamne?!
    Din cei 40 de haiduci, cati eram, o parte erau cleptomani.
    Pusesem berea la comun, bineinteles in niste lazi nelegate cu lanturi. Si ca niste oameni civilizati trebuia sa ne servim, ghidati de bunul simt.
    Dar n-a fost asa. Unele din beri(adica toate) au avut o traiectorie neanticipata(inclusiv berea mea proaspat desfacuta). O traiectorie demna de filme gen Zona Crepusculara. Iar faptul ca/cuiva tocmai i se umezeau uochii de bucurie pupand sticlele in bot, pur si simplu ne darama.
    De nervi, incepusem sa ne incalzim.
    Moaaama, v-am spart !
    In urmatoarele zece minute eram tot un zambet, multumiti. Si mancati si bauti si parfumati.
    Cum asa?
    Pai, pentru ca negasind pe nimeni in dormitoare, ca ei rupeau ringu de dans in alta parte, i-am omenit si noi cum se cuvine si cum am putut.
    Le-am luat cateva sticle de vin, ceva bere, ceva sandvisuri si tot ce se chema parfum sau spray.
    Ca asa-i omu bine dispus, atunci cand e mancat si baut.
    Cat despre parfumuri…pot spune ca ne-au incantat simturile in mod savuros.

    De ce credeti ca toti cainii de la cabana miroseau a Coco Chanell si a Roberto Cavalli ?

  11. micu victor Răspunde

    20 de ani,bani putini,chef de distractie mare.Ne-am hotarat ca Revelionul sa-l organizam in provincie, in casa de la tara a parintilor mei.O delegatie formata din 3 reprezentanti importanti ai grupului ,cu mine in frunte, ne-am prezentat in fata mamei pentru a o convinge,i-am promis cate in luna si in stele si a fost de acord.Ea trebuia sa-l convinga mai departe pe tata, dar asta nu mai era problema noastra,promisese.
    In dimineata de 31 decembrie,cu totul pregatit in cele mai mici amanunte, ne-am imbarcat in 3 masini si am pornit aventura. Ne-am instalat confortabil,am despachetat bagajele si am zis sa ciocnim un pahar de inceput,sa ne mearga bine.Fetele aranjau camerele,mesele,pregateau carnea de gratar iar noi,baietii tot ciocneam de bun venit. Si tot asa pana pe la orele 19-20 cand, fetele voiau sa inceapa distractia iar noi o cam incheiasem si am adormit pe unde am apucat. Pe la ora 21,incepe sa sune mama pentru a vedea daca este totul in ordine si ne simtim bine. Pentru inceput ii raspunde prietena mea si ii spune ca sunt ocupat,la gratar.Mama insistenta, continua sa sune iar eu sa dorm. Disperata, Ioana ii raspunde din nou si ii zice ca nu ma simt prea bine,probabil de la maioneza din salate dar mama insista sa vorbeasca cu mine,simtea ea ca ceva este in neregula.M-am trezit cu greu si am facut toate eforturile pentru a vorbi clar si coerent.I-am spus mamei ca este totul in regula, ca ne-a iesit cel mai bun gratar, ca am avut un foc de artificii reusit,i-am urat „la multi ani”,am asigurat-o de toata dragostea mea si mi-am cerut scuze ca nu am reusit sa o sun la ora 12,dar era reteaua cazuta.Am avut o dictie perfecta,m-am exprimat impecabil-m-a asigurat Ioana ca am uimit-o, dar necazul a fost ca era numai ora 21. Mama a inteles in ce stare eram,a rugat-o pe Ioana sa fie ele,fetele de incredere,a ratat petrecerea ei de Revelion din cauza grijilor si framantarilor si nu a vorbit cu mine o saptamana.

  12. Calin Răspunde

    1998 primul an de facultate in trenul foamei Iasi-Timisoara. Plec din Hunedoara catre Simeria, din Simeria luam trenul spre TM, spre facultate. Pe la 5 ajung pe peronul garii HD, trenul fiind la 5.30. Deja ne adunam mai multi studenti care aveam acelasi drum si ne gandim sa bem ceva. Ce drac sa bem sa fie bun si ieftin? De unde bani ca doar eram studenti? Punem vreo 3 insi cate 10mi si luam o sticla de Muscat Otonel de aia la 3litri. Ma bun era, acum nu as mai be nici mort :))))
    Pana la Simeria a fost gata, iar cheful de beut era la inceput. Mai punem bani si mai luam una, trenul venea la 18.45 timp aveam si o lichidam si pe asta, fapt pentru care mai luam una sa avem pe drum.
    Ce sa o tot lungesc, a venit trenul pana la Faget am mai beut una, refill….. ciu ciu trenu la Lugoj iar refill. De acolo deja nu mai stiu decat ce mi s-a povestit. :))
    Cica am ajuns in TM iar la coborarea din tren aveam in mana un neon(bec) si geanta. Geanta care cica i-am dat-o unui necunoscut sa mi-o coboare ca eu NU POT CA TRAG TRENUL PE MINE. :)))
    Totusi am ajuns cu bine in camin, dar fara neon cica mi-l luase nasul de pe tramvai in drum spre complexul studentesc. The End :)))

  13. Mihai N Răspunde

    Buna seara!

    Povestea mea a inceput asa: “Intr-o frumoasa seara de mai, Alin ne convoaca si sopteste “M-am logodit cu Elena! Ne casatorim in septembrie!”.

    Mereu am fost de nedespartit. O gasca de 6 baieti, prieteni adevarati, insa eu si Alin am fost fondatorii, sa spun asa. Cred ca sunt cel mai vechi prieten al lui, principalul confident. De aceea parca m-a traznit vestea ca se va casatori, si inca atat de curand. Si eu sunt intr-o relatie de 3 ani si jumatate, insa numai faptul ca ma gandeam ca Alin va fi casatorit si nu vom mai petrece timp ca baietii, ma facea sa ma simt putin parasit.

    Nunta lui a avut loc in luna septembrie, anul acesta si pot spune ca a fost cea mai frumoasa la care am participat vreodata. Bineinteles, urmand traditia americana, nu se putea insura prietenul nostru fara o petrecere a burlacilor.

    Sa incepem deci. Fiind toti pasionati de offroad, aventura si adrenalina, am hotarat sa plecam in weekend-ul dinaintea nuntii in munti, la o binemeritata partida de offroad. Ne-am luat corturile, multa bautura, ne-am sarutat iubitele, ne-am urcat in masina si in ziua de vineri, dusi am fost.

    Nimic nu prevestea nebunia ce avea sa urmeze, nici chiar atunci cand ne-am luat la harta cu un TIR-ist prin statia auto sau atunci cand Andrei, unul dintre prieteni, a fost fugarit de un magar atunci cand “a udat trandafirul” pe un camp.

    Am ajuns langa cabana, locul nostru de popas, cand déjà incepuse sa se insereze. Am facut repede un foc de tabara si ne-am apucat sa instalam corturile. Dupa ceva timp totul era pregatit, asa ca am scos bautura. Cu fiecare pahar baut, devenea din ce in ce mai frumos. Amintiri din copilarie, fiecare incerca sa dovedeasca ca el a fost cel mai nastrusnic, ca el a facut cele mai multe boacane. Fapt care m-a enervat la culme. Ce conteaza ce ai facut cand erai mic, conteaza cat de barbat esti acum! Am lansat o serie de provocari pe care le-am scris pe cate un biletel, urmand apoi ca fiecare sa extraga si sa duca la indeplinire provocarea. Probabil de la aburii alcoolului, pentru ca nu vreau sa cred ca avem o asemenea minte bolnava, am avut de indeplinit urmatoarele (am gasit a doua zi biletelele ca de tinut minte, nu mai avea cine!):
    1. Fura o oaie de la ferma si dormi cu ea in cort in noaptea asta;
    2. Dezbraca-te si fugi asa prin sat, cu o torta in mana, urland din toti plamanii “sfarsitul unei epoci e aproape”!
    3. Improvizeaza din cortul tau o parasuta si testeaza daca functioneaza
    4. Imbraca toata cabana in hartie igienica
    5. Fii Mos Craciun si coboara pe hornul casei primarului.

    Sa ne intelegem. Noi eram undeva la marginea unui sat, la poalele muntelui, in judetul Valcea. Casele nu erau foarte departe de noi, iar in apropiere se gaseau si cateva ferme. Am extras fiecare cate un bilet si abia atunci ne-am dat seama ca nu mai putem da inapoi, trebuia sa demonstram cat de barbati suntem.
    Nu stiu ce s-a intamplat, insa la un moment dat mi s-a rupt filmul. Tin minte doar faptul ca Luci se chinuia sa se dezbrace si cum torta nu aveam, si-a dat foc la haine.

    Cred ca acela a fost cel mai profund somn de care am avut parte, vreodata. Cand m-am trezit insa, am avut un soc. Ceea ce credeam eu ca e o patura de lana, foarte pufoasa, era de fapt un caine ciobanesc (prietenos dealtfel!), care ma gazduise in cusca lui. Am iesit de acolo cu usurinta (si probabil cu cateva sute de purici) si am pornit in cautarea prietenilor mei.

    Dupa cum batea soarele, mi-am dat seama ca este trecut de ora pranzului. Insa cand am aruncat o privire in jur, am stiut ca nu mai sunt langa cabana, ci pe malul unui lac. Nu imi era insa strain, noroc ca mai venisem la pescuit de cateva ori. Cu greu am gasit drumul de intoarcere, insa am izbutit sa ajung de unde plecasem.

    Cand ajuns in sat, insa, vad un grup de oameni si un echipaj de pompieri ce se holbau la acoperisul unei case. Abia cand m-am apropiat mi-am dat seama la ce se uitau toti: la prietenul meu Ilie care ramasese blocat in cosul casei. A durat ceva timp pana l-au scos de acolo, bietul de el era negru la fata si habar nu avea cum ajunsese acolo. Bineinteles ca a aparut si politia care ne-a cerut explicatii si cand au auzit povestea noastra (cu nunta, 5 prieteni si biletelele cu provocari) ne-a mai dat o veste soc: “Veniti cu noi, mai aveti de recuperat inca 2 de-ai vostri!”.

    Evident, este vorba despre Luci, retinut la politie pentru ca umblase gol prin tot satul si despre Matei care, Dumnezeu stie cum, facuse rost de o scara si se urcase intr-un copac sa isi ia zborul cu parasuta improvizata (oamenii crezusera ca se sunucide). Cand am terminat cu declaratiile déjà ne ingrijoram pentru ca nu stiam nimic de Andrei si Alin si ne gandeam la ceea ce e mai rau.
    Am ajuns tarziu la cabana si am gasit ceea ce semana cu un imens WC, cu Andrei in varf, iar Alin inca dormea dus, in cort cu prietena lui foarte frumos mirositoare, oaia.

    Ne-am strans toti in jurul focului, de data asta fara bautura si nu ne venea sa credem ce am putut sa facem. Am hotarat sa nu spunem nimic despre aceasta intamplare, nici macar (sau mai ales) iubitelor noastre.

    A doua zi la prima ora ne-am strans lucrurile si dupa o tura prin noroaie am plecat spre casa.

    Chiar daca pare o poveste desprinsa din Hangover, ea este reala si peste ani, vom avea ce sa povestim copiilor nostri. Multumim lui Dumnezeu ca nu am avut idei mai tampite si ca nu ni s-a intamplat nimic grav (in afara de amenda usturatoare!).

  14. Dora Răspunde

    A fost o data ca niciodata o zi de vara..si o petrecere a burlacitelor. Prima din viata mea.

    S-a intamplat anul trecut, pe la inceputul lunii august. Viitoarea mireasa a hotarat sa inchirieze un intreg etaj al unui hotel luxos, deoarece eram un grup cam mare de doamne si domnisoare (ce inseamna sa ai multe prietene), unde sa petrecem ca intre fete, seara de sambata.

    Avand acces la toate facilitatile hotelului am inceput prin a profita de centrul spa, ne-am facut masaje si impachetari cu ciocolata, iar dupa am mers la sauna. Spre seara am hotarat sa dam o petrecere in pijamale, am povestit detalii picante din vietile noastre si mai apoi ne-am gandit sa facem o sesiune de karaoke (aveam sistem in apartament, imi este foarte mila de cei care stateau sub etajul nostru!). Am dansat, am ras, am glumit, la un moment dat ni s-a facut foame, asa ca am comandat pizza si foaaaarte multe cocktailuri.

    Cea mai mare nebunie pe care cred ca am facut-o a fost sa il “sechestrem” pe baiatul care ne-a adus pizza si sa il obligam sa stea cu noi pana la miezul noptii, pentru ca aveam nevoie de cineva care sa aprinda artificii in cinstea casatoriei prietenei noastre (eram toate prea fricoase sa nu ne stricam vreo unghie sau sa ne explodeze ceva in fata). Curios, dragutul de el a acceptat imediat, a dat un telefon si ne-a tinut companie. A sfarsit prin a intra in jocul nostru, povestind despre iubirile lui pierdute si despre alte detalii intime. ?

    Dupa focul de artificii, putin ametite, ni s-a parut ca este o idée extraordinar de buna sa facem o baie in piscina aflata in curtea hotelului, uitand ca nu aveam voie, la acea ora tarzie. Cu toate astea, dupa ce un responsabil a venit si ne-a mustrat putin, a cedat rugamintilor noastre si ne-a permis sa ne mai balacim putin, sub supravegherea lui,insa.

    Nici nu mai stiu cum a trecut noaptea, dar spre dimineata eram toate pe balcon si admiram rasaritul.

    Uite ca abia acum imi dau seama ce plictisitoare e povestea mea si ce bine ne-ar fi prins atunci vreo 2,3 sticle de Stalinskaya. Atunci sigur v-as fi relatat ceva spectaculos si memorabil..daca mi-as fi amintit. :)

  15. Balaban Violeta Răspunde

    Buna ziua si va multumesc ca am acesta sansa de a va povesti o intamplare din viata mea.

    Era o zi frumoasa de vara,calduroasa cand plecasem la munte,in zona Lacului Rosu.Seara se aproapia cu pasii repezi,iar noi ne gandeam la fel si fel de lucruri ce am putea face in aceasta seara minunata.Ne.am echipat corespunzator si bine inteles ne-am dus si am urcat pe munte.Punctul nostru culminat era la o cabana sus pe munte care poate ajunge si cine face cinste ,era un pariu.Zis si facut, ne-am dus urcat incet incet pe munte cum seara se facea cunoscuta ,noi ne-am lasat pagubasi la jumatea drumului.Pacat.Dar nu inseamna ca pierdem si cinstea.Am coborat jos usor de pe munte si ne-am facut proviziile de la un supermarket din apropiere si nu putea lipsi whisky-ul .Am cumparat cateva sticlute mici si ne-am asezat pe marginea borduri de la un drum.Priveam tot ce era frumos in jurul nostru,totul era asa de frumos si de linistit,incat nu as fi mai dorit sa plecam de acolo.Dar e imposibil asa ceva,deoarece noi avem o familie si toata tara noastra merita vizitata ,ca are locuri superbe.Bun ,acum am plecat,la hotelul unde eram cazatii acolo a urmat cu totul alte suprize de care nu ma asteptam.Ne-am jucat cartii,si baietii coborau jos la restaurant sa isi i-a bautara ca a noastra se terminase.Am iesit cu totii,tin minte si acum ca era o zi de sambata si acest restaurant avea un program prelungit pana la ora 2 .Surpriza cea mai frumoasa a fost atunci cand a venit o mireasa care avea nunta la restaurant,incepuse sa danseze si ne-am cuprins cu totii in hora ei.Apoi totul s-a linistit dupa inchiderea restaurantului,dar dimineata vroiam sa mai stam,dar o noua zi ne astepta cu alte peripetii de neuitat.Multumesc mult ca mi-ati citit povestea.

  16. luciana Răspunde

    3 in 1!
    Dragii moșului, nu am să vă povestesc despre un singur chef, ci de mai multe, mai precis de acele chefuri care îți rămân în minte prin catastrofele provocate de cel care a făcut mult prea performant sportul cu paharul! Unul dintre cele mai drăguțe chefuri a fost cel de la terminarea liceului. Copii încă fiind, nu ne gândeam la prostii, iar petrecerea a avut loc la o cabană închiriată, unde noi am dansat, am fumat și am băut după puteri, având partenere fetele de la un alt liceu, mai bogat în dudui. Un coleg era, săracul, cu diabet urât, care necesita injecții zilnice, dar nimeni nu a observat să fi exagerat cu băutura. Aproape de finalul petrecerii, omul s-a bușit de tot și a început să facă scandal. Când l-am luat de umăr ca să îl scot, îl aud spunând: nu îi spune Mariei că sunt diabetic! Zic și eu: nu îi spun și apoi văd cine mă ajutase, la celălalt umăr, ca să îl scot pe tip la aer: exact Maria, care nu știa că prietenul ei e diabetic! Desigur, tipul nu a rămas cu Maria, poate asta nu a contat sau a contat faptul că el nu i-a spus adevărul, asta nu aveam să o știm vreodată.
    Un alt chef cu catastrofă am prins în timpul studenției. Un amic venise cu prietena lui, era în regulă, a băut ce a băut, tipul era blajin ca totdeauna. Deodată îl apucă damblaua, se izbește de pereți și urlă: unde sunt prostituatele alea? Să vină prostituatele! Nu vă spun ce dos de palmă și-a luat de la tipă! Asta l-a ajutat, pentru că nu a rămas cu el, dar insul, de consolare, și-a luat o nevastă pe care o cheamă, ați ghicit, Maria!
    O altă petrecere dezastru a avut loc prin… minorat, în locuința unui amic. Eram vreo 10 invitați, dar nu îi cunoșteam pe părinții gazdei, care erau, oricum, plecați, iar fiecare invitat nu prea cunoștea alt invitat. Muzica la maximum, nebunie, fum, cineva sună la ușa care fusese încuiată. Zice unul, or fi vecinii, eu nu mă cert cu ei sau nu vorbesc cu poliția, dacă au chemat-o ăștia. Iar sună, nimeni nu merge să răspundă, gazda era cine știe unde naiba. După vreo 30 de minute văd că se mișcă clanța și cineva descuie ușa! Dau să mă retrag și cad peste gazdă! Ușa se deschide și în prag sunt părinții tipului! Nu vă spun ce record mondial am bătut fiecare, când am șters-o care cum am putut de la locul petrecerii, de frica părinților ăluia care nu erau de loc încântați de petrecerea nebună!

  17. Gabriela Răspunde

    N-am o poveste si nu particip la concurs, dar mi-am amintit cu mare drag de lungile seri pe care le-am petrecut in camin, studenti fiind. Ne adunam in hol, stateam pe jos cu o ciocolata calda, in ceai sau o bere (ca bugetul era redus) si povesteam despre orice pana dimineata.
    Faine nopti, dragi oameni si minunate amintiri!
    Ceea ce va doresc si voua! O imbratisare si un gand bun de la mine. Succes sa aveti!

  18. Apostoiu Mihaela Florentina Răspunde

    Cea mai tare noapte de distractie din viata mea a fost la varsta de 18 ani mai exact prin anul 2004. Eram la mare impreuna cu ,gasca nebuna” asa se numea pe vremea aceea gasca mea fiind formata din 15 persoane veri si prieteni foarte buni.Tot sejurul a fost show dar ultima noapte a fost nebunie,distractie maxima.Cu o zi inainte sa plecam ne gandeam unde sa ne petrecem ultima noapte de distractie? bani nu mai aveam sa mergem la discoteca,intrarea plus consumatia ne ducea ceva si abia sa ne ajunga de drum .Seara a venit iar noi nu eram hotarati.Am iesit toti pe faleza,ne plimbam si ascultam cum rasunau manelele din discotecile din aer liber de pe plaja.Avem cu noi un casetofon mic,ne-am asezat pe plaja si i-am dat drumul.Atunci am realizat ca acolo vom ramane toata seara.Cineva din gasca a plecat sa cumpere cate ceva de baut,de rontait ca nu se putea pe stomacul gol.Zis si facut.Casetofonul nostru nu facea fata dar noi dansam si chiuiam ,ne distram.Nu-mi venea sa cred,dj-ul discotecii langa care eram noi ne stia din serile trecute si ne-a dat o dedicatie si cu melodie pt gasca nebuna din targoviste,noi am auzit si bineintels ca a inceput chiuiala si mai tare,Lumea de pe plaja a intrat in hora cu noi,la un moment dat era mai multa lume pe plaja decat in discoteca.Pe urma a urmat o baie in mare.Baietii din gasca erau cam ametiti de la alcool incat si-au luat pantalonii pe dos si asa au mers dimineata la gazda unde eram cazati.O noapte de distractie ce nu o sa o uit niciodata!

  19. mihalache simona Răspunde

    Acum 3 ani de Ziua Indagostitilor (ca tot se apropie) am decis impreuna cu niste prietene sa le facem o surpriza dragilor nostri soti astfel ca le-am organizat o excursie romantica In Franta. Mi-am dorit atat de mult sa fac din aceasta iesire una memorabila incat m-am ocupat de fiecare detaliu in parte de nenumarate ori impreuna cu fetele. Am facut aranjamentele, am rezervat camerele a la hotel, am rezervat biletele de avion si m-am apucat de bagaje. Deja imi imaginam o seara romantica in vechiul oras francez cand am pus in bagaj micile surprize pentru sotul meu, parca si vedeam cina la restaurantul simpatic din Bordeaux cu specific frantuzesc, urmata de dans pe muzica de acordeon intr-unul din cluburile de pe malurile Senei.
    Zborul fiind asigurat de Air France petrecerea a cam inceput din avion, sampanie de calitate, muzica in surdina si cupluri amorezate, oare ce-ti mai trebuie? Ei bine poate doar o intalnire cu politia vamala franceza.
    Cu aburii sampaniei in sange, veseli nevoie mare coboram din avion cu gandul la petrecerea ce avea sa urmeze in superbul oras frantuzesc dar nu apucam sa ne dezmeticim nitel ca ne si vedem acostati de un domn in uniforma.
    Bagajul meu e in general un mister pentru ca niciodata nu stii ce poti gasi acolo si de asta s-a convins si politia franceza atunci cand foarte politicosi ne-au rugat sa deschidem bagajele si dupa ce am facut-o s-au apucat oamenii de cautat in voie. Nici prin cap nu-mi trecea ce ar putea cauta cu atat ma mult cu cat pareau fixati pe bagajul meu desi eram un grup de vreo 16 persoane, dar una peste alta, cam intrasem putin in panica, mai ales ca sunt o persoana care nu prea a avut de-a face cu politia la viata mea, poate doar cand am dat de permis si cand mi-am facut actele.

    Dar sa revenim la bagajul meu buclucas in care politistii francezi cotrobaiau de zor si din care la un moment dat scot lenjeria intima din matase rosie cu ajutorul bastonului din dotare si o vantura in vazul tuturor ca pe stindardul libertatii. Rosie la fata mai ceva ca lenjeria pe fundalul glumelor amicilor nostri, incepeam sa-mi cam ies din starea de petrecere anticipata. Mai cauta ei ce mai cauta si scot la iveala o sticla de Busuioaca de Bohotin, da stiu probabil si voi ca si ei va intrebati ce cautam cu o sticla de vin de acasa tocmai in orasul vinurilor, dar ce pot spune am o slabiciune pentru acest delicios vin rose. Dupa sticla a venit randul celor vreo 20 de teste de sarcina, stiu continutul valizei mele devine din ce in ce mai ciudat dar n-am putut sa-mi refuz prietena stabilita in Franta cand m-a rugat sa-i aduc din tara dat fiind ca acolo sunt foarte scumpe. Intr-un final au gasit si ceea ce se pare ca si cautau de la bun inceput, pachetul meu cu spumant de baie, o punga de vreo 250 g cu praf alb. Pe bune ca pe moment n-am inteles ce anume gandesc nici macar cand m-au luat la intrebari referitor la punga respectiva. Ce contine? Cat intentionez sa stau un Bordeaux? Unde ma cazez? Etc. Am incercat sa le explic in franceza mea ruginita pe jumatate engleza ce contine respectivul pachet dar ori nu m-au inteles, ori nu m-au crezut pe cuvant pentru ca si-a trimis colegul cu punga la analize.

    Dupa vreo 15 minute, timp in care doamna politista ne-a tot pus diverse intrebari s-a intors si colegul cu punga pe care ne-a returnat-o. Si-au cerut scuze pentru deranj si ne-au urat sedere placuta in oras apoi ne-au indicat cel mai apropiat autobuz. Plecand din aeroport spre oras, in timp ce sotul ma tachina referitor la sticla de vin si lenjeria rosie si prietenii nostri se amuzau copios, ma gandeam amuzata ca pentru vreo jumatate de ora am fost si traficanta de droguri si teste de sarcina in Franta. Petrecerea ce a urmat a fost cu atat mai zgmotoasa si mai plina de vioiciune cu rauri de vin si lautari de Romania intr-o cafenea cu iz franco-roman de pe malul stang al Senei cu cat ne-am gandit ca din moment ce ne-am intalnit cu politia franceza ca traficanti pentru o banala deranjare a ordinii publice nici nu ne-ar mai fi bagat in seama, ceea ce n-a fost intru totul adevarat pentru ca ne-au facut inca o vizita si ne-am ales si cu un mic avertisment…deh lumea mai si doarme in Franta dupa o anumita ora in noapte, dar in final putem spune ca am avut parte de o distractie pe cinste ce trebuie mentionata copiilor nostri doar dupa majorat….

  20. georgiana p Răspunde

    Cea mai faina noapte din viata mea este atunci cand am fost impreuna cu sotul meu la o nunta a unui prieten de-al sau (pe atunci eram doar la inceput simpli prieteni,adica acum 7 ani jumatate) si de atunci am ramas mereu impreuna, mai precis acea noapte ne-a facut sa ne dam seama ca avem multe in comun, parca ne stiam de o viata, eram pe aceeasi lungime de unda,am simtit amandoi ca suntem facuti unul pentru altul si acest lucru era vazut si de ceilalti cunoscuti insa noi am zis ca nu e adevarat insa asa era, pana la urma in miezul noptii ne-am retras amandoi afara din mijlocul petrecerii sa mai luam o gura de aer, iar el prinde curaj si imi marturiseste sub clar de luna ca are sentimente pentru mine si ca ii place de mine foarte mult si subtil si timid incearca sa ma sarute. Aceasta a ramas prima si unica mea noapte nebuna, ca sa zic asa, dar decisiva pentru tot restul vietii mele, de atunci am ramas un cuplu de nedespartit si sper sa ramanem toata viata asa…si pe deasupra la sfarsitul petrecerii prinsesem si buchetul miresei…

  21. popa cristina Răspunde

    Aventura mea de la Baile Olanesti, Valcea, Romania, 2014 a fost cea mai tare! A fost cea mai tare noapte din viata mea! Am vazut apusul soarelui printre muntii stancosi si ne-am distrat! Am baut cam mult, am mancat si ne-am cinstit pe rupte! Am ascultat muzica toata nopatea, ne-am uitat putin si la televizor, in concluzie a fost de vis! As mai repeta-o o data! A fost intr-adevar cea mai tare noapte de distractie din viata mea!

  22. albert Răspunde

    Chef cu… olandezi
    Cel mai ciudat chef, din punct de vedere al așteptărilor, a fost unul la care au participat cam 50 de olandezi!
    În urmă cu ceva ani un amic m-a dus într-o comună, în care organizase o seară românească pentru un grup de 50 de turiști olandezi. Toată comuna era pus la port festiv, autocarul turiștilor, în care eram și eu, a fost întâmpinat de localnici călări, iar olandezii erau la ferestre murmurând: călăresc ca indienii, fără șei! Mașina oprește la căminul cultural, aici oaspeții sunt primiți cu pâine, sare, folcloriste, interpreți, toate alea.
    La început, olandezii mi s-au părut ai naibii de reci, cam toți blonzi, trecuți de 50 de ani, imaginea perfectă a turistului străin care nu e ca turistul nostru și care ajunge să se gândească la excursii atunci când se pensionează. Oamenii nu zâmbeau, erau atenți, dar nu prea exteriorizau. Asta până când s-au întâlnit cu …palinca. Băutura și-a făcut datoria și am avut, în sfârșit, niște olandezi blonzi, zâmbăreți și care te întrebau de România în limba engleză de care parcă se și feriseră! Cel mai frumos a fost, însă la plecare. După ce și-au umplut bagajele cu porturile localnicilor, cu amintiri, olandezii, pesemne învățați de un român, au făcut o horă în jurul autobuzului, cântând în limba română: Noi de aici nu plecăm/Nu plecăm acasă! Explozie de râsete care a culminat cu șirul indian pe care l-au făcut olandezii, la despărțire. Probabil tot învățați de un român, fiecare venea și îți spunea: Hai să ne pupăm! Ceea ce s-a și întâmplat și am avut olandezii fericiți la ferestrele autocarului, făcându-ne cu mâna până nu au mai putut fi văzuți!

  23. Camelia Covaci Răspunde

    Buna, Cristian,

    Eu tocmai acum am descoperit acest concurs (Sarumana!) marca Stalinskaya si trebuie sa bag viteza caci imediat se face….12:00.
    Cea mai tare noapte de…distractie? (era sa scriu de dragoste :-)) ) a fost acum 4 ani cand actualul meu sot, iubit pe atunci (cu intentii serioase), m-a invitat intr-un local din acesta de seara (era unul mai asezat asa, fara striptease sau femei goale pe vremea aceea) unde tinerii isi mai sarbatoreau una-alta, ascultau muzica, barfeau, fiecare dupa posibilitati.
    Dupa 2-3 pahare de vin si multe ha-ha-ha, hi-hi-hi, atmosfera a inceput sa se incinga pe ritmuri muzicale unul si unul. Am dansat noi ce-am dansat, asa ca all the people, caci de la un moment dat ne-am trezit in mijlocul participantilor serii. Practic noi faceam cheful in semiobscuritatea de acolo: si ce ne mai zbateam, ne scuturam, ay-ay-ay… Si ca sa completez, nu erau scalambaieli neaparat ortodoxe. Lumea fluiera, ne facea dedicatii gen „Cel mai tare cuplu al serii”…. Eu radeam din te miri ce. Cred ca si noi ne distram de ce faceam, nu de alta, dar altii ca noi nu mai erau. Cred ca daca nu as fi consumat acele 2 pahare de vin rosu (care pe mine se simt un-doi) as fi intrat in pamant de jena. Unde mai pui ca eram si in timpul postului Craciunului iar eu tocmai calcasem putin stramb. Ideea este ca…ne-am distrat, stii cum? Ca la 20 de ani: fara griji si fara bani prea multi, cam pana pe la vreo 3 jumatate dimineata. A ramas o noapte memorabila, o amintire de la inceputurile relatiei noastre care, si acum, curge la fel de frumos: poate putin mai matur si mai intelept. A fost tare: tineresc si amuzant.

    Multumesc pentru concurs. Mi-am inseninat ziua retraind, cu aceste randuri, o noapte cu distractie pe cinste!

  24. Gurau Aurel Răspunde

    O distractie pe cinste a fost la nunta fetitei mele.Toate bune si frumoase,toti cu ochii pe mireasa sa o fure dar nu aveau cum si nasul si ginerica o pazeau.Dupa ora 00:30 a venit domnul cu tortul.Ginerica s-a enervat tare deoarece trebuia sa vina la 02:00.El certandu-se cu alcel domn iar mireasa lui era luata pe sus de baieti.M-am urcat si eu repede in masina si mergeam usor in coloana.Erau 6 masini.Am ajuns la un club la iesire din oras.Acolo ne-am intalnit cu mai multe mirese am facut poze.Intr-un grup era si sora cameramanului care filma la nunta fetei,iar ea filma la alta nunta.S-au decis sa facem schimb de mirese.L-am sunat pe ginerica ,i-am spus sa se pregateasca.Apoi am fost putin in club.Am dansat,am baut sampanie si am facut poze.Cam o jumatate de ora a durat.Pe urma l-am sunat din nou pe ginerica spunandu-i sa se pregateasca venim.Eu am plecat cu celalalta mireasa iar fata mea insotita de prietenii ei a mers la alta nunta.Cand am ajuns lumea a ramas cu gura cascata pe romaneste.Ginerica era legat la ochi pe scaun astepta mireasa lui.Ea s-a apropiat de el si l-a pupat pe obraz.I-a facut o declaratie de dragoste si tot zicea sa-i dea salul de la ochi,cand i l-a dat a ramas masca.Asta nu-i mireasa mea,sa vina mireasa mea ,a mai durat o jumatate de ora pana a venit mireasa lui.Distractia a tinut pana la ora 7 dimineata.

  25. Murarasu Oana-Nicoleta Răspunde

    Buna! Cea mai tare petrecere la care am fost a fost la camin. A fost ziua unei colege de camere si aceasta a vrut sa o sarbatoreasca cu noi, cu colegele sale de camera. Am servit cate ceva de mancare. Apoi am plecat la o un concert. Nu mai stiu cine canta, dar a fost super. De acolo am zis sa mergem la discoteca si am mers. Acolo am dat de multa muzica pe cinste si nu stiu daca tot asa se cheama am fost spectatoare la un show de dezbracate de barbati, Flamingo Boys. Mie mi s-a parut super. Colegele mele se uitau cu ochii cat cepele. Apoi ne-am intors intr-un final la camin. A fost o noapte desebit de calda. A fost foarte incitanta.

  26. albert Răspunde

    a venit vodca,multumesc frumos!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: