03.12.2016

Cum am degustat Stalinskaya Blue şi Stalinskaya Silver chiar în fabrica unde se produc

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Hai că am mai bifat o premieră în viaţa asta mea neasemuit de frumoasă de blogger: prima vizita într-o fabrică de vodcă. Pentru că am fost la Fabrica Stalinskaya. Vizită prilejuită de lansarea a două sortimente de vodcă Stalinskaya, Silver şi Blue. Pe care, desigur, nu am ratat ocazia de a le degusta. Ca să mă documentez pentru a vă putea raportat informat despre cum sunt, fireşte, voi ce aţi crezut? :))

Aşa, la prima degustare, Stalinskaya Silver este foarte fină şi echilibrată. Am înţeles că este filtrată prin ioni de argint, de unde acest gust special. Îmi pare o băutură lângă care poţi să te întinzi la o poveste cu prietenii, căci ea te însoţeşte discret şi elegant, completând atmosfera de prieteneală :)

În schimb, „colega” ei, adică Stalinskaya Blue, este din alt film. Unul cu adevărat rusesc :)) Pentru că este mai tare (45%), dar nu doar asta îi dă un caracter năvalnic, ci şi gustul, mai dintr-o bucată, care te izbeşte pe sistem de „haide, bre, că avem treabă!” :D Este genul de băutură cu care poţi să închini, căci te îmbie la dinamism, la acţiune.

Evident, mare grijă la măsura cu care degustaţi aceste sortimente. Căci este foarte, foarte important să beţi cu măsură, pentru că numai aşa te poţi bucura cu adevărat de savoarea licorii :)

Vizita la Fabrica Stalinskaya a debutat cum nu se poate mai bine pentru mine, cel care găsesc (într-un mod pe care nici eu nu mi-l explic până la capăt…) motiv de mândrie de fiecare dată când aud despre o poveste de succes made in ro, ca să îi zic aşa, generic. Pentru că am aflat că povestea Stalinskaya este o poveste românească de succes, chiar dacă personajele principale nu sunt români la origine, ci au devenit, în vreo 30 de ani de când stau pe la noi, mai români decât mulţi dintre cei care s-au născut pe plaiurile carpato-danubiano-pontice.

Bref, Stalinskaya este un brand românesc, recunoscut nu doar la noi, ci şi peste hotare, ultima ispravă de gen fiind obţinerea unui premiu de-a dreptul bulversant pentru mulţi din industrie :)), adică medalia Double Gold câștigatã la Festivalul World Spirits Competition – San Francisco, Stalinskaya fiind prima vodcă românească ce bifează o astfel de performanţă.

Imediat ce am ajuns la Fabrica Stalinskaya, am fost luaţi în primire de  domnul director Florin Rădulescu, cel care ne-a făcut instructajul despre cam cum să ne plimbăm prin fabrică şi cam ce urmează să vedem. Lucru firesc, de altfel, pentru că vorbim despre o unitate de producţie, unde oricine intră trebuie să respecte nişte reguli.

Obişnuit fiind din vizite prin alte părţi că o să urmeze faza cu „să nu fotografiaţi in interior„, am pus şi eu întrebarea „ce avem voie să fotografiem?„, dar doar aşa, ca să aflu oficial că nu se poate. Supriză. Răspunsul a venit prompt: „fotografiaţi ce vreţi, nu avem nimic de ascuns„. Ceea ce, fireşte, am făcut, după cum puteţi vedea în foto-galeria de mai jos :)

În fabrică, pe linie, totul oglindă, aşa cum ne-am aşteptat. Cu tehonologie de vârf, robotizare maximă, cu puţini oameni care să supravegheze procesul. Totuşi, exisă anumite puncte de control al sticlelor, unde – aşa cum am aflat – ochiul uman este mult mai bun decât al oricârei maşini, pentru că depistează mult mai repede anumite chestiuni neconforme cu standardul. Am văzut o tânără care se uita atentă la sticlele care treceau prin faţa ei şi al cărui rol era să depisteze aceste nereguli. În minutele în care am stat alături de dânsa, nu am văzut să îi dea cu minus la vreo sticlă :)) Dar se întâmplă câteodată. Toţi cei care lucrează în aceste puncte de control au o acuitate vizuală ridicată, formată în timp. Altfel spus, noi ne-am putea uita mută vreme la sticlele alea fără să vedem mare lucru :)) Oricum, ca o măsură de protecţie a muncii, o persoană nu face mai mult de 2 ore această verificare, ca să nu se obosească prea tare, după care vine „schimbul”.

Nu aş putea să vă spun multe lucruri de astea mai tehnice. Căci nu sunt genul, nu prea le înţeleg şi nici nu prea îmi plac. Eu prefer produsul final, dacă înţelegeţi ce vreau să zic :D Care produs final în cazul Stalinskaya înseamnă că apa vine din nişte puţuri cu o adâncime de 180 m, este tratată într-un anumit fel, purificată, după care se adaugă alcoolul, se aplică reţeta secretă, lichidul astfel creat trece prin linia tehnologică, se îmbuteliază, se etichetează, se pune în cutii şi gata, tu mai trebuie doar să o cumperi de pe rafturi. Scuzaţi viteza cu care am trecut de aceste chestiuni tehnice, dar v-am spus că nu aveţi cu cine :))

Mi-a făcut mare plăcere să îl cunosc pe domnul Ciulei, master-blenderul Stalinskaya, un om despre care vorbeşte cu mare respect toată lumea din industrie. Pentru că el este degustătorul care dă tonul gustului, cum ar veni :)) Este cel care, cu o fineţe şi o precizie formate în peste 40 de ani de activitate, a decis şi decide în continuare ce vodcă ajunge la noi în pahar. Domnul Ciulei este o poveste în sine, care ştie multe poveşti despre lumea asta, despre care vorbeşte cu o pasiune molipsitoare :)

Vă las cu fotografiile pe care le-a făcut în Fabrica Stalinskaya. Cu menţiunea că vă recomand să degustaţi şi voi Stalinskaya Blue şi Stalinskaya Silver şi să îmi spuneţi care v-a plăcut mai mult. Eu unul nu am reuşit să mă decid, decunosc :D

Şi, ca să vedeţi că am fost şi eu acolo, cum ar veni :)), vă dau câteva fotografii primite de la organizatori, în care mă puteţi vedea în exerciţiul funcţiunii, cu o seriozitate şi o tenacitate de foioioioi :D

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Aşa, de sărbători: Cofetăreasa (din seria Artisan) :)

Cum am ajuns să prezint Gala Fondurilor Structurale, alături de Melania Medeleanu

7 comentarii

  1. luni, 22 decembrie 2014, 11:05

    A ce miroase în fabrică ? a alcool ?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. luni, 22 decembrie 2014, 14:05

    Mamaaa… daca as avea cazanul meu !!!!!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
    • luni, 22 decembrie 2014, 15:33

      Lasă cazanul şi cumpără-ţi o Stalinskaya. Aia Blue. Ca să ştii o treabă :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
  3. sâmbătă, 27 decembrie 2014, 14:07

    Unde e fabrica? o pot vizita si alti insetati? _)))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. luni, 12 ianuarie 2015, 08:55

    […] ca material ajutător, vă recomand să vedeţi cum a fost vizita pe care am efectuat-o în Fabrica Stalinskaya (sunt multe poze inspiraţionale, ca să zic aşa […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. elena voroneanu
    vineri, 16 ianuarie 2015, 21:40

    Am sa fiu f sincera si am sa va spun ca nu consum alcool de nici un fel.Dar pentru musafirii mei si nu sunt putini ii servesc cu aceasta votca.Va marturisesc ca le place f mult.Va multumesc in numele lor pt acasta bautura de calitate deosebita.As scrie mai mult dar ma grabesc sa cumpar bautura preferata a prietenelor mei.Poate ma ajutati si voi osticla ,doua trei ca sa mai fac un pic de economie

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *