Hai să v-o spun direct, ca să nu ziceţi că am îmbătrânit sau ceva şi că o dau pe după şură: sunteţi nişte proşti cei care suferiţi de sindromul (sau ce este) de ejaculare precoce şi nu mergeţi să vă rezolvaţi problema. Da, nişte proşti! Pentru că doar o viaţă aveţi şi este o prostie maximă să ţi-o strici din nişte motive cretine precum ruşinea, stânjeneala şi alte sentimente de astea care, din punct de vedere sexual, au cam dispărut din traiul modern cam când a termina Jane Austen de scris ultimul rând la „Mândrie şi prejudecată”.

Pe bune, măh, cum să ai o asemenea problemă, care îţi futilizează – pardon my French – viaţa la modul devastator, să ştii că există rezolvare (mă rog, dacă nu ai ştiut, acum ai aflat) şi să nu faci nimic în privinţa asta? Mi se pare ceva absolut aiuritor. Adică, dacă te doare capul (ceva ce trece, adică nu îţi distrugi viaţa pe faza asta), iei un medicament. Sau, dacă persistă chestiunea, te duci la doctor. Atunci, vă întreb, cum dracu de o „durere” de asta groaznică precum ejacularea precoce nu vă face să mergeţi la doctor şi să încercaţi să o rezolvaţi? Este peste puterile mele de înţelegere…

Hai să v-o zic altfel: nu eşti bărbat adevărat dacă nu îţi găseşti tăria să mergi să îţi rezolvi problema asta. Poţi să te baţi cu pumnul în piept cât vrei, poţi să bei 17 canistre de bere şi să zici că nu ai nimic, poţi să te duci la sală până îţi înverzeşte six packul, tot nu eşti bărbat. Nu pentru că bărbăţia ta înseamnă că nu reuşeşti să rezişti la pat mai mult de 2 minute (cam ăsta, cică, este intervalul la care ar trebui să înţelegi că ai o problemă), ci pentru că lipsa ta de bărbăţie înseamnă că ai o problemă majoră şi că nu eşti bărbat îndeajuns de bărbat ca să fii bărbat până la capăt şi să o rezolvi.

Culmea este că a-ţi rezolva o astfel de problemă nu înseamnă să postezi pe facebook să te vadă toată lumea şi (fireşte, căci aşa este ea, lumea) să râdă de tine. Poţi să mergi pe şestache la doctor, să fii doar tu cu el şi să începi să lucrezi la rezolvarea problemei (căci nu se rezolvă peste noapte, e de lucru). Dacă îmi zici că ţi-e ruşine să mergi la doctor, adică să fii doar tu cu el acolo, înseamnă că eşti chiar cu capul. Păi doctorul asta face, asta este meseria lui, el vrea să mergi la el pentru că din asta trăieşte! Lui i se rupe de ruşinea ta, căci are încă vreo 544 de de ăştia ca tine de care se ocupă, aşa că termină cu prostiile! Şi du-te şi fă-te bine!

Fii bărbat, măh, fii bărbat!

Hai că m-am enervat. Din cauza lui Dani Oţil şi a lui Cabral. Pentru că eu m-am dus la evenimentul #inpatcudaniotil ca să mă râd. Adică, mă înţelegeţi, ajungeam în pat cu Dani, ce poate fi mai cauzator de hlizire decât asta? Adică, mă rog, m-aş putea gândi la multe alte motive de amuzament, dar să trecem peste…

Sigur că am râs la locul faptei, am făcut caterincă, am dat-o de gard cu glume mai mult sau mai puţin intromisionate în feng shuiul atmosferei, dar, în cele din urmă – vorba lui Cabral – râdem ca proştii, căci s-ar putea să râdem de unii dintre noi. Şi, mai ales, de unii dintre prietenii noştri despre care habar nu avem că ar putea suferi de asta. Pentru că, nu-i aşa, ei nu au avut curajul să ne spună, iar noi, oricum, am fi fost prea macho – „care, măh, eu o proptesc pe a mea 45 de minute şi abia mă încălzesc!” – ca să nu râdem de problema lui. Şi noi proşti, dar şi el, prietenul care suferă de aşa ceva, zău…

Există rezolvare, stimabililor. Bine, unii dintre voi s-ar putea să nu accepte că au o problemă. Aşa că vă recomand să faceţi acest test. Şi să vă uitaţi, de altfel, pe tot siteul. Aşa, că bărbaţi ce sunteţi, care, desigur, nu aveţi voi probleme de astea, fireşte.