Eu unul, aşa, din goana calului (cum călărim toţi, de altfel, în aceste vremuri de viteza a şasea, desigur), înţeleg cam cele trei chestiuni de mai jos:
1. Universităţile încep să fie din ce în ce mai mult în concurenţă pentru „carne de tun” (studenţi, desigur), aşa că nişte puţin PR la catedra lor, cum ar veni, nu doar că nu strică, ba chiar o să ajute. Pentru unii – cred cu tărie – infuza asta de imagine o să fie decisivă. Mark my words…
2. Nevoia de senioritate (a se înţelege know howul cu care un specialist PR porneşte din start) în munca de PR este ca aerul, în condiţiile în care – din cauză de „nu avem buget, doar nişte pârţuri” – multe agenţii încarcă teribil oamenii lor de PR, aşa că orice cunoştinţă în pluc cu care omul intră în câmpul muncii este beton de ciment.
3. Parteneriatul ăsta este un PR bun pentru Asociatia Romana de Relatii Publice :D Deşi, este drept, ar trebui ca din ce în ce mai multe agenţii să înţeleagă că trăim în epoca sPRocial.
