Am povestit ieri cu Cristina la telefon. De altele. De-ale noastre. Şi mi-a zis „ia fi antenă ce faină chestie fac„. Şi mi-a spus despre #primadată. Adică, bref, vă invită să vă spuneţi amintirile legat de, fireşte, prima dată (în comentariu pe blogul ei sau pe mailul primadata at promenada.ro), amintiri care vor intra într-un ebook de mare angajament. Mno, cum să nu îţi placă? :D

Eu, în nimicnicia mea, îmi aduc modesta contribuţie la această iniţiativă şi vă raportez cum a fost #primadată când am băut bere. Fireşte, ce v-aţi fi aşteptat de la mine :D

Nu vă spun ce vârstă aveam. Căci nu încurajez de nici o culoare consumul de alcool la minori. Dar vă spun, totuşi, ce mi s-a întâmplat, pentru că vreau 1. cei tineri să tragă învăţăminte din asta 2. cei mai în vârstă să mă dea ca exemplu de „aşa nu” celor tineri.

Noaptea de Revelion. Organizată la mine acasă. Ai mei, cei mari, erau plecaţi la nu ştiu ce restaurant. De fapt (căci acum pot recunoaşte…), pe asta mă bazam: să fim doar noi, băieţii. Căci, ajunşi noi la o vârstă la care se simţea parfumul bărbăţiei, am zis că e cazul să ne apucăm de treabă şi să lăsăm sucurile la o parte.

Şi ne-am apucat să bem. Cam pe la 22.30. Vorba vine „să bem”. Căci mai mult am gustat. Şi, după cam una bucată de bere de căciulă, cam pe la 23.00 trecute fix, marii bărbaţi care ne credeam eram în situaţiile următoare: eu eram în baie şi jucam baschet la WC cu nişte pahare de sticlă (adică le aruncam în vasul toaletei, ce să mai…); altul era pe balcon şi striga la cei de jos să vină şi ei că e veselie mare la noi; altul s-a apucat să plângă că ce o să îi facă lui mama; altul (ăsta a fost tata lor!) m-a întrebat când mi-am cumpărat televizor color (era un Diamant alb-negru, desigur :D).

Mno, cam asta a fost. Mai mare ruşinea, ştiu. Dar jur că de atunci am dobândit un fel de reacţie alergică (nu zic mai dur…) când aud de copii care consumă alcool. Şi mă enervez de fiecare dată. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră…