Cu ceva vreme în urmă, primesc un mail de la Ana. Care m-a întrebat dacă mă bag să îi citesc cartea „Cum am omorât-o pe Diana” şi dacă o să găsesc resurse să scriu câteva cuvinte, care să apară pe coperta cărţii. Evidamonnt că, onorat şi (recunosc…) puţin surprins de ofertă, am acceptat. Deşi mă gândeam în gându-mi că o să fiu necruţător dacă o să mă chinui să citesc rândurile Anei sau ceva. Cum mi s-a părut? Aveţi mai jos cele câteva cuvinte „oficiale” pe care i le-am trimis. Judecaţi voi, căci sunteţi maturi şi vaccinaţi :D

Pe scurt, căci nu vremurile sunt supt noi, ci invers: scrierea Anei Muşat m-a făcut să vreau să mai citesc ce va scrie. Poate că nu pare mare lucru enunţul acesta, aşa simplist cum este, dar să ştiţi că e mare. Chiar foarte mare. Pentru că – e un truism ce spun aici, desigur – trăim într-o lume cam lovită cu pucul şi care ne oferă atât de puţine momente pentru lectură, încât suntem forţaţi de vremuri să ne alegem cu mare grijă ce citim. Iar, când eu spun „aleg să mai citesc ce scrie Ana”, înseamnă că ceva, cumva mi-a atins feng shuiul meu de degrabă cititoriu.

Apropo de cuvinte, citez din autoare: „Ne lăsăm înfrânţi de cuvinte şi nu de sentimente. Spunem lucruri pe care nu le simţim, credem vorbe chiar dacă ştim că nu sunt adevărate. E mai simplu aşa. Să vorbească ele pentru noi. Si noi să le acceptăm fără să încercăm să simţim ce e dincolo de ele”.

Dragă Ana, cu aşa cuvinte, zău că mai vreau să mă las înfrânt pe viitor de ele :D

Acum, Ana trebuie să aleagă ce copertă se potriveşte cel mai bine cărţii. Are cinci propuneri în acest sens. Şi ne întreabă care e cea mai faină. Eu, care am un avantaj pentru că am citit cartea, am ales coperta 5, cea de mai jos. Care mi se pare că transmite excelent seva de bază a cărţii, ca să îi zic aşa. Drept pentru care nu că vă zic să votaţi coperta asta, dar vă zic că merită să votaţi coperta asta :))